Bine te-am regăsit, prietene! Astăzi vom face o călătorie mai specială, pentru că, acasă, în Europa, cu certitudine nu eşti obişnuit să întâlneşti călugări buddişti sau să calci într-un Templu. De aceea, te invit să descoperi Templul Lama, cunoscut de chinezi şi sub numele de „Palatul de pace şi armonie Templul Lama”. Cum deja te-am obişnuit, facem o călătorie cu metroul pe Linia 1 până la staţia Fuxingmen, apoi schimbăm direcţia şi luăm Linia 2 până la staţia Yonghegong. Până la templu poţi ajunge şi de pe Linia 5, care se intersectează cu staţia Yonghegong. Ai ghicit, numele staţiei este dată de obiectivul pe care îl vom descoperi împreună.
De la staţia de metrou mai avem de parcurs câteva minute până la poarta Templului, de unde cumpărăm un bilet de intrare cu valoarea de 25 yuani (aproximativ 12 lei). Surpriză! Biletul de acces în Templu este de fapt un mini CD pe care este imprimat un scurt film de prezentare a obiectivului turistic pe care îl poţi viziona oricând acasă împreună cu prietenii care nu au ajuns încă aici. Fiind un templu aflat într-o mare metropolă, îţi dai seamă că aici numărul vizitatorilor străini este mare. Ei se amestecă în mulţimea de localnici care vin să se închine şi să aprindă ofrande parfumate. Însă cel mai interesant lucru pentru un european este întâlnirea cu călugării buddişti care se plimbă liniştiţi printre vizitatori, privind cu îngăduinţă la agitaţia creată de umana curiozitate. „Templul Lama” este una dintre cele mai mari şi cele mai importante mănăstiri budiste tibetane din lume, clădirile şi lucrările de artă de aici combinând stilurile tradiţionale tibetane şi chineze.
Istoria Templul Yonghegong începe în perioada dinastiei Qing, undeva pe la anul 1694, când aici erau adăpostiţi eunucii curţii imperiale. După aproape 30 de ani, când după ascensiunea la tron a lui Yongzheng, jumătate din clădire a fost transformată într-o lamaserie, adică o mănăstire de călugări budişti tibetani, iar cealaltă jumătate a rămas palat imperial. Pentru atenţia acordată templului, sicriul împăratului Yongzheng a fost amplasat în templu, iar succesorul său, împăratul Qianlong, a ridicat mănăstirea budistă la rangul de templu imperial. Iată de ce, aşa cum ţi-am povestit în trecut, aivi vom găsi ţigle sau gresie de culoarea galbenă, rezervată împăratului. Acum este foarte uşor de înţeles de ce mănăstirea a devenit de-a lungul secolelor, cel mai important şi mai mare loc de reuniune al călugărilor budişti tibetani din Mongolia şi Tibet. Mai apoi, lamaseria Yonghe a devenit centrul naţional de administrare Lama.
Cred că ţi-am trezit suficient curiozitatea, aşa că acum, haide să pătrundem în Templu şi să descoperim cele patru curţi interioare pentru ca apoi să descoperim cea mai mare statuie a lui Buddha realizată dintr-un singur trunchi de santal alb.
După ce trecem de poarta de acces, formată din trei arcade şi denumită „Memorialul Arcadelor”, ajungem în prima curte rezervată acum magazinelor tradiţionale cu suveniruri, unde iei contactul cu primele simboluri buddiste şi cu liniştea unui astfel de spaţiu. Prin „Memorialul Arcadelor” patrunzi pe un teritoriu amenajat pe axa nord-sud, şi care pe o lungime de 480 îţi oferă o experienţă unică. Aici, deşi doar un zid te desparte de viaţa tumultuasă a Beijingului, domneşte liniştea. Până şi turiştii deprind repede de starea calmă a călugărilor care privesc cu mare îngăduinţă agitaţia vizitatorilor. După cteva zeci de paşi, prin „Poarta Zhaotai” pătrunuzi în a doua curte interioară, străjuită în dreapta de Turnul colopotului, iar în stânga de Turnul tobei, la fel cum colţurile opuse sunt străjuite de „Pavilioanele de oţel „. Între acestea se află „Poarta Yonghe”, la rândul ei straşnic păzită de doi dragoni. Aici, este momentul pentru un prim popas. Toţi vizitatorii aprind aici ofrande parfumate, aerul fiind puternic imprimat de miile de beţigaşe multicolore. Fumul şi liniştea domină decorul templului, pe ale cărui culoare, din când în când, se zăreşte câte un călugăr.
Odată ce am trecut de „Poarta Yonghe”, ajungem în cea de a treia curte a Templului, unde curiozitatea este pusă la grea încercare. În mijloc, pe laterale şi în faţă se deschid şase obiective de vizitat. Începând din mijloc spre stânga găsim: Pavilionul Imperial de Olţel, Sala „Lecturii Shutra”, Sala „Roţii timpului”, Sala „Armoniei şi păcii” (Yonghegong), Sala „Videcărilor lui Buddha” şi Sala „Buddhismului esoteric”. Fiecare sala păstrează obiecte vechi de secole, fiecare fiind şi astăzi folosită în procesiunile ţinute de călugării din templu.
Înainte de a pătrunde în cea de a patra curte interioară, unde se găsesc şi cele mai impresionante obiective ale Templului Yonghe Lama, pătrundem în Sala de „Veşnicei protecţii” care asigură tranziţia spre ultima curte. Aici a locuit împăratul Yongzheng când era prinţ şi tot aici este locul în care a fost pus sicriul său după moartea sa. Cu paşi timizi, fascinate de costumaţia şi atitudinea călugărilor buddhişti, descopăr prima clădire care mi se arată odată întrat în cea de a patra curte interioară. Sala „Roata legii” este flancată de în partea din faţă, stânga – dreapta de Sălile de Vest şi de Est, iar în partea din spate de Clădirile Jietai şi Panchen. Pe lângă acestea două din urmă, pe culoare strâmte care obligă mulţimea de vizitatori la smerenie şi îngăduinţă, ajungi la Sala „Regilor cereşti”. Aici, în mijlocul sălii impresionante, parcă susţinând tavanul construcţiei, se află statuia cu o înălţime de 26 metri, reprezentând imaginea Buddha Maitreya. Statuia a fost sculptată dintr-o singură bucată de lemn de santal alb şi este una dintre cele trei opere de artă cu o valoare inestimabilă aflate în Templu. Pentru dimensiunile şi caracteristicile unice, statuia Buddha Maitreya a fost inclusă, în anul 1993, Cartea Recordurilor. De-a lungul pereţilor pavilionului unde se află Buddha Maitreya se găsesc şi statuile celor patru Regi Cereşti.
Nu este impresionant? Trebuie să recunosc, însă, că ştiu prea puţin despre cultura şi tradiţiile buddhiste şi tibetane pentru a povesti despre statuile de bronz ale lui Buddha din Evului Trei, statuia lui Buddha Gautama (Buddha din prezent), statuia lui Kasyapa Matanga (Buddha trecutului) şi Maitreya Buddha (Buddha viitorului), sau despre statuile celor 18 Arhats. Totuşi, am aflat lecturând harta desenată manual pe care am cumpărat-o cu 10 yueni, că din anul 1981, de când templul a fost deschis oficial pentru public, aici au fost prezenţi vizitatori din peste 100 de ţări şi regiuni ale lumii, şi că deşi nu este singura mănăstire buddhistă cu certitudine este una dintre cele mai grandioase, impunătoare şi frumoase realizări artistice ale tibetanilor buddhişti.
Textul a fost publicat iniţial AICI, la 6 decembrie 2010
