Blânde şi supuse animale de tracţiune, de mare ajutor în viaţa cotidiană, bivolii nu sunt hărăziţi doar să muncească. În comunităţile Miao din Sud-Vestul Chinei, luptele între bivoli sunt unele dintre cele mai aşteptate, stârnind un interes atât de mare încât nu trebuie să te mire dacă găseşti spectatori căţăraţi pe vârf de stâncă, în coaste abrupte sau chiar în mijlocul luptei unde rişti să fii luat între coarne de puternicele animale.
În comuna Zhouxi din proximitatea oraşului Kaili, provicia Guizhou din Sud-Vestul Chinei, etnia Miao este fascinată de confruntările dintre animalele care au greutăţi de peste jumătate de tonă. Dacă la coridele spaniole se aclamă „Ole!”, în momentele fierbinţi ale luptei localnicii din Zhouxi, produc un vacarm amplificat de versanţi şi văi, un „Uuuuu” prelung care seamănă deopotrivă cu un semnal de luptă. Cert este că, la evenimentul la care am asistat, am avut parte de absolut toate ingredientele unui spectacol tradiţional, încântarea localnicilor fiind uşor de citit pe feţe. Urale, aplauze şi chiote de satisfacţie au însoţit prestaţia animalelor oricum răsfăţate de soartă câtă vreme, întreaga lor viaţă, sunt crescute şi îngrijite de proprietari doar pentru lupte.
În ziua confruntării dintre bivoli, la Zhouxi vremea a fost răcoroasă, aşa cum place oricărui competitor. După ce au fost verificaţi de comisie, marcaţi cu numere de concurs şi înscrişi în lista luptătorilor, bivolii erau gata de start. Mulţi dintre ei aveau coarnele curăţate, vopsite în negru strălucitor, cu panglici de culoare roşie prinse fie de coarne, fie de coadă, fie în jurul burţilor imense. Terenul de luptă este un râu acum secat, care, prin cele două maluri înalte de peste doi metri, asigură limitele laterale. Limitele pe lungime sunt formate din sute de curajoşi care îşi riscă viaţa. Şi gata, totul este pregătit pentru aşteptatele confruntări.
Tatonări, expiraţii nervoase, un pas înapoi urmat de un salt înainte cu capul plecat. Frunţile bivolilor se izbesc cu forţă în aer explodând un sunet sec de cutie craniană puternică. Coarnele uriaşe se încrucişează parcă blocând orice mişcare a animalelor extreme de blânde cu puţin timp înainte. Preţ de câteva secunde încleştarea aduce liniştea în printrr miile de spectatori. Apoi, dintr-o dată, cel mai putenic reuşeşte să răsucească grumazul impresionant al adversarului şi să îl răstoarne, punându-l la pământ! Mulţimea devine un cor asurzitor: „Uuuuuu! Uuuuu! Uuuu!”. Întreaga vale răsună, spectacolul este tensionat. Animalul prăbuşit, speriat de adversar, caută să scape, moment în care începe urmărirea. Bivolii încep o goană nebună direct spre publicul aflat pe albia râului. Primul spectator ieşit în calea animalului speriat este luat pe coarne şi aruncat în aer, un altul este călcat în copite, valea devine un vacarm de nedescris, răsunând de zgomotul produs de publicul înnebunit de spectacol. Totul este desprins din alte vremuri. Frumuseţea femeilor Miao şi sălbăticia acestui spectacol sunt parte al aceluiaş sentiment. Sub copitele bivolilor, pietrele de râu sună sec, îndârjit, la fel ca şi tăria acestei minorităţi în faţa timpului. Din fericire, cei doi loviţi ca de tren s-au ridicat, fără probleme evidente, pentru a urmări în continuare spectacolul luptelor. Un spectacol în care amfitrion este animalul venerat de minoritatea Miao. Iată motivul pentru care, dincolo de instrumentul tradiţional LuSheng, coarnele bivolului sunt reprezentate în costumele tradiţionale şi mai ales în bijuteriile fetelor şi femeilor.
La Zhouxi, în Sud-Vestul Chinei, lupta bivolilor rezistă timpului. Şi asta pentru că aici, în ciuda vieţii grele, a traiului zilnic câştigat de pe micile parcele de teren aflate pe terasele artificial amenajate, oamenii rămân credincioşi tradiţiei, culturii şi identităţii proprii. O identitate puternică în ciuda faptului că etnia Miao nu are o limbă, un alfabet sau o istorie scrisă proprie. Toate acestea sunt transmise prin viu grau şi sunt consemnate în portul popular şi în muzica de LuSheng.
Textul a fost publicat iniţial AICI, la 23 februarie 2011
