Text publicat şi pe Radio China Internaţional
Niciunde în lume nu am descoperit un respect şi o prezenţă atât de impresionantă la monumentele înaintaşilor, aşa cum am găsit în China. Un respect permanent, cotidian, generat din motive diverse, care nu este manifestat doar cu ocazii speciale aşa cum se întâmplă în Europa, spre exemplu. Monumentele şi muzeele eroilor sau cele dedicate evenimentelor care au marcat şi transformat istoria Chinei sunt adevărate locuri de pelerinaj. Aici, zilnic zeci de mii de oameni vin să descopere şi să redescopere trecutul. Iată de ce, aici, în China, nu cred că există riscul repetării istoriei prin … uitare.
Oraşul Jinggangshan, provincia Jiangxi, din Sud – Estul Chinei, aşa cum am mai scris, este unul dintre leagănele comunismului chinez dar şi al Armatei de Eliberare a Poporului. Pe un areal de câteva zeci de kilometri au fost ridicate monumente şi muzee, au fost păstrate şi restaurate locaţii în care s-au derulat evenimente importante în istoria secolului XX sau pe unde au trecut liderii vremii. În mod firesc, istoria recentă a Chinei este dominată de comunism şi de Mao Zedong. Risc să afirm că, în China, Mao a fost trasformat în lider spiritual, deşi China se ştie este o ţară fără religie. Ei bine, chinezii se închină în faţa lui Mao, cu precădere cei proveniţi din păturile sociale sărace, pentru care liderul a consacrat o parte dintre politicile sale. Dar, un lucru interesant, nu doar adepţii comunismului vin în pelerinaj pentru a onora înaintaşii. Educaţia, spiritul, modelul social meritocrat, puternic marcate de conceptele confucianiste care spun, între altele, că înaintaşii, bătrânii şi liderii trebuiesc respectaţi, fac din naţiunea chineză o entitate coagulată în jurul unor valori devenite desuete în Occident. Valori care fac din poporul chinez o uriaşă familie tot mai conştientă de rolul pe care îl joacă şi îl poate juca la nivel planetar.
Impresionantă este voinţa chinezilor de a se înclina în faţa monumentelor sau imaginilor celor care s-au sacrificat pentru China modernă. O voinţă care nu ţine cont de distanţele de sute sau mii de kilometri, de condiţiile meteorologice sau de faptul că, uneori, trebuie să aştepţi la rând sau să plăteşti bilet pentru a avea acces, pentru câteva secunde sau minute, în locurile încărcate de istorie. Trebuie subliniat că respectul pentru trecut păstrează dimensiunile uriaşe ale Chinei. Şi nu doar atât. Cele mai noi tenhnologii, instrumente de comunicare şi stiluri arhitectonice sunt puse în slujba vizitatorilor pentru ca mesajele să fie convingătoare dar mai ales atractive pentru toate tipurile de vizitatori.
În oraşul Jinggangshan este o stare de fapt să vezi pe străzi grupuri de oameni purtând costumaţii ale luptătorilor comunişti de la începutul secolului XX. La fel cum în fiecare dimineaţă, în faţa statuii lui Mao, aflată în centrul oraşului, zeci de maoişti vină să aducă onorul. Chiar sub geamul hotelului unde am fost cazat, zi de zi am fost trezit în scandări şi saluturi tovărăşeşti, gesturi care fără îndoială sunt de neînţeles oriunde în occident, chiar şi în ţările foste comuniste. Tezele maoiste spun că una dintre misiunile importante ale Partidului Comunist Chinez este accea de a face bine oamenilor. Evoluţia Chinei din ultimii zeci de ani pare să confirme succesul misiunii, chiar dacă sunt încă multe probleme pentru care trebuiesc găsite rezolvări. Însă, cu un suport psihologic şi uman atât de convingător, păstrând o evoluţie puternic ancorată în reperele istorice, privind din multe unghiuri de vedere, China este un model universal.
