Sub titlul „Lupta pentru Europa” (The scramble for Europe), un document al Consiliului European pentru Afaceri Externe (ECFR) analizează dinamica politicii externe chineze asupra Uniunii Europene şi a întregului continent European, fiind lansate condideraţii care privesc achiziţia de active strategice în Europa, companii şi datorii publice ajungând până la contracte cu valori uriaşe în domeniul infrastructurii. Având ca autori pe Francois Godement, Jonas Parello-Plesner, documentul „explorează amploarea şi natura jocului pe care China îl face în Europa”.
În rezumatul documentului se subliniază că după ce a „cumpărat porturile africane şi construirea căilor ferate din Arabia, profitând de puterea economică şi slăbiciunea europeană, China a pornit să cumpere Europa”. În acest context, sunt enumerate achiziţiile în infrastructura cum ar fi porturile şi căile ferate, companiile auto de marcă precum Volvo şi MG, precum şi firme de înaltă tehnologie. China a cumpărat cantităti mari de datorii publice în perioada tubure care traversează UE şi a câştigat contracte guvernamentale.
Autorii susţin că aprovizionare Europeană este alimentată de nevoia pe termen scurt de lichiditate financiară, dar acest lucru ameninţă interesele Europei pe termen mediu. Achiziţiile Chinei divid ţările europene, asa cum s-a întâmplat şi în momentul dezvoltării unei strategii coordonate şi mai dure faţă de Beijing.
Criza economică mondială permite companiilor chineze nu doar să cumpere la preţ redus, dar şi să joace individual cu statele membre UE, împotriva propriilor lor interese colective, autorii susţinând că acum China dezvoltă o strategie în acest sens. Iată de ce, „dacă China câştigă sprijinul pentru politicile sale având ca argument puternica influenţă economică, Europa ar putea plăti preţul privind o serie de aspecte, pornind de la reforma financiară globală şi guvernarea internaţională, la normele de mediu şi ale drepturilor omului”.
„Cu cinci ani în urmă, se punea problema relocării companiilor europene în China. Acum, China este cea care face achiziţii strategice în cadrul societăţii europene – oferindu-i dreptul de proprietate asupra infrastructurii vitale, accesul la tehnologiile de ultimă oră, care permită ţărilor membre UE să joace unele împotriva altora”, susţin François Godement şi Jonas Parello-Plesner.
Având în vedere toate aceste argumente, cei doi autori cred că UE are nevoie de un sistem de investiţii directe vitale în anumite industrii, cum ar fi apărarea, mass-media, educaţia şi tehnologiile sensibile. Europa trebuie să introducă o concurenţă loială pentru achiziţiile publice (pentru a forţa firmele chinezeşti să demonstreze că nu beneficiază de credite preferenţiale). De asemenea, Europa are nevoie de un sistem clar statistic pentru a urmări achiziţiile chineze de obligaţiuni.
Documentul „Lupta pentru Europa” este susţinut şi cu note de argument statistic, arătându-se că în perioada octombrie 2010 – martie 2011 întreprinderilor chineze şi băncile chineze au angajat 64 miliarde dolari pe contracte europene. Mai mult de jumătate din investiţia totală şi fluxurile financiare a comerciale ale Europei din anul 2008. China are o strategie de a bloca 25% din rezervele valutare în euro, dar nu există nici o modalitate de a şti dacă această cifră este corectă. Din totalul investiţiilor chineze în Europa, 30% sunt în Portugalia, Grecia, Italia şi Spania, iar alte 10% în Europa Centrală şi de Est.
Textul este adnotat subliniindu-se că documentul reprezintă punctele de vedere ale autorilor şi nu poziţia colectivă a ECFR, grupul de deputaţi sau a direcţiei Consiliului ECFR.
Sursa: European Council on Foreing Relations
Documentul integral AICI >>> The scramble for Europe