Ofensiva antiromânească din Ucraina, la 20 de ani de condamnare a politicii de deznaţionalizare a românilor din zonele româneşti, ar putea fi fatală pentru ei, dacă diplomaţii din România nu vor deveni mai insistenţi în dialogul bilateral cu omologii lor de la Kiev, susţin intelectualii români din zonele româneşti din cadrul Ucrainei. Lipsa unei monitorizări oficiale riguroase a situaţiei comunităţii etnicilor români din partea Statului Român facilitează ucrainizarea forţată. Intelectualii din regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia (Maramureşul Istoric) solicită în continuare eliminarea discriminării împotriva românilor din Ucraina. Vă oferim un interviu cu scriitorul Simion Gociu, redactor-şef al publicaţiei „CONCORDIA”. Un material marca Jurnal de Chişinău
Băştinaşii din Bucovina de Nord, paria pe cale de dispariţie
– Domnule Simion Gociu, de ce situaţia românilor din Regiunea Cernăuţi e mai gravă decât în fosta URSS? Care sunt cele mai importante drepturi ce continuă să li se încalce consângenilor noştri?
– E mai rău prin faptul că românii s-au dezamăgit, după ce Ion Iliescu a cedat în relaţia cu omologul său ucrainean şi a doua mare dezamăgire a fost, după ce Emil Constantinescu a semnat Tratatul cel nebun de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina.
Ulterior, autorităţile ucrainene au decis să desfiinţeze unele şcoli ale românilor, iar pe altele le-au transformat în instituţii mixte de învăţământ, motivând că a scăzut natalitatea în rândul populaţiei de etnie română. Majoritatea populaţiei româneşti din regiunea Cernăuţi e demoralizată. Dacă după destrămarea URSS, mai vedea România ca pe o salvare, acum nu mai e optimistă în această privinţă şi, poate, de aceea, pentru a oferi un viitor tinerei generaţii, mulţi români îşi dau copiii în şcoli ucrainene, pentru că, altfel, nu vor mai avea un viitor în Ucraina „democratică”.
Majoritatea problemelor noastre de păstrare a identităţii naţionale nu au fost soluţionate – dreptul la educaţie în limba maternă, dreptul la o presă liberă etc. Nici după două decenii, de când batem alarma în ceea ce priveşte condiţiile dificile în care existăm, nu suntem luaţi în seamă. În anul 1997, după mari presiuni, exercitate de mii de oameni asupra Administraţiei Regionale Cernăuţi, am obţinut dreptul de a arbora pe primăriile din localităţile noastre tricolorul. Nu drapelul României, nici cel al RM, ci simbolul naţional al românilor! Şi ce folos? Peste jumătate de an, decizia a fost anulată. În lupta pentru supravieţuire naţională, am reuşit să deschidem clase româneşti în toate satele deznaţionalizate, în afară de Colincăuţi, unde am obţinut doar ore de limba maternă. Acum 95% de români din localitate sunt nevoiţi să studieze în limba ucraineană. E un lucru antipedagogic şi anticonstituţional.
Ucraina obstrucţionează plecarea etnicilor români la studii în România
În anul 1990, pentru a ne trimite copiii la studii în România, mii de bucovineni au organizat pichetarea Administraţiei Regionale Cernăuţi. Din 2011, tinerii noştri nu mai pleacă la studii în Ţară, din simplul motiv că Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei de la Kiev, care pare a fi mai „domestic” odată cu venirea la putere a lui Ianukovici, n-a semnat acordul tradiţional cu Ministerul Educaţiei de la Bucureşti. Acest act deschidea calea ajungerii la studii în România a tinerilor bucovineni. Dacă fetele mai pot ajunge cumva la studii în România, băieţii nu mai au o asemenea posibilitate, pentru că sunt impuşi să facă armata în Ucraina şi li se refuză eliberarea paşapoartelor internaţionale.
Textul integral AICI
