COMENTARIU – Germania, prietenul sincer al Republicii Moldova

Declarată drept istorică, vizita cancelarului german Angela Merkel în Republica Moldova poate fi comparată cu o vizită a unui miliardar cu ceva staif pe o insulă din Caraibe sau Vanuatu. Îmbrăcată parcă ostentativ în roşu, Merkel a reuşit să trezească isteria presei de la Chişinău, mesajele de simpatie, laudative, filogermanismul putând fi egalate doar de aşteptările românilor de la americanii de altă dată. Pe arterele principale, pe unde asfaltul caută să dea aerul unei capitale cu pretenţii europene, drapelele germane şi europene au colorat, pentru câteva ore, aspiraţiile imposibile ale unui popor care trăieşte într-o coabitare cu irealitatea. Iar Merkel a reuşit să imprime moldovenilor sentimentul de speranţă fără de care nimic şi nimeni nu poate merge înainte.
Ajunsă la Chişinău în preajma zilei de 23 august, când mai mult ca oricând moldovenii trăiesc sentimentul de izolare şi gustul amar al zecilor de ani de comunism rusesc, Angela Merkel a urmat un program şablon. Căci unde să te plimbi prin Republica Moldova dacă nu prin Piaţa Marii Adunări Naţionale şi la Cricova, locul unde, în bunătatea şi naivitatea lor, moldovenii continuă să creadă că din labirintul cu pereţi tapetaţi cu sticle de vin pot ieşi la lumina relaţiilor diplomatice serioase. Probabil se va afla, peste o vreme, dacă în cala aeronavei oficiale germane au fost urcate câteva mii de sticle din preţiosul vin moldovenesc, asta nefăcând decât să confirme limitele locale.
Aşteptam să văd în mesajul public al cancelarului german o idee clară de susţinere economică a R. Moldova, o lămurire clară asupra pericolului transnistrean şi un răspuns, fie el şi voalat, la aspiraţiile unioniste ale moldovenilor. Agenda oficială nu a inclus două dintre teme, pentru ca pe subiectul Transnistria „răbdarea” să fie cuvântul de ordine. Este de înţeles că, de la câteva mii de kilometri distanţă, problemele abuzurilor de pe Nistru nu au cum să fie arzătoare, iar negocierile „5+2” au nevoie mai ales de acceptul Rusiei, nu neapărat al UE, SUA sau NATO. Fluturând mirajul european pe la nasul infestat de rusisme al elitei moldovene, Merkel a solicitat din nou răbdare, mesajele standard curgând valuri din discursul tern şi previzibil. Perspectiva europeană reafirmată la Chişinău este echivalentă cu perspectiva NATO a R. Moldova, ţară care abia în 2011 a renunţat la pasul de defilare sovietic, pentru a adopta, în mod firesc un model european. Cu alte cuvinte, totul este posibil, dar mai vedem.
Am sesizat emfaza cu care o serie de comentatori de la Chişinău au tratat „perspectiva europeană” reiterată de Merkel, atribuind acestui non-mesaj un caracter neplăcut la adresa Rusiei. Obsesia şi teama faţă de Rusia, de înţeles din perspectivă istorică, aberantă ca realitate obiectivă, devoalează lipsă de maturitate. Asta, cel puţin dacă ţinem cont fie şi numai de faptul că mulţi dintre banii care intră în casele şi economia moldovenească sunt produşi în Rusia, de cetăţenii moldoveni cu paşaport rusesc. Niciodată Germania nu va renunţa la relaţiile de bună cooperare cu Rusia, cu atât mai puţin pentru o ţară aflată în bătaia vânturilor.
Nu fără un dram de orgoliu, am urmărit cu atenţie mesajul oficial transmis de premierul Vladimir Filat, unul extrem de inconsistent şi inabil. Să afirmi fără echivoc, de la câteva sute de kilometri de Bucureşti că, „în procesul de integrare europeană, Republica Moldova are un prieten sincer şi acest prieten este Germania”, nu lasă locul altor prieteni sinceri. Fireşte, România va fi catalogată drept „frate” sau „soră”, motiv suficient pentru ca măcar, din când în când, o aducere în realitate a mezinului să fie necesară dacă nu obligatorie. Dar, privind modul în care este administrată mica ţară est-europeană, nici nu este de mirare că premierul Vladimir Filat este tot mai controversat la nivel de politică internă şi tot mai rusofon ca mesaj extern, subiectul UE fiind cam singurul vizibil pe agenda externă.
În condiţiile în care Repubica Moldova a reuşit, în puţinii ani de administrare a guvernării AIE, să facă extrem de rapid şi mari greşeli în domeniu economic, copiind parcă România ultimilor 22 de ani, vizita liderului german la Chişinău nu este nici măcar o gură de oxigen. Altfel spus, cancelarul a venit şi a lăsat un mesaj într-o sticlă bine ascunsă printre cele de la Cricova. Acum, nu rămâne Republicii Moldova nimic mai mult decât să se pună pe muncit pentru a descoperi sticla şi pentru a înţelege mesajul, pentru că nimic nu s-a schimbat după această vizită, iar micul stat este tot cu ochii în Soare, astru care tot de la răsărit vine.