Cum, ce şi despre China

Piata Tian Anmen AUrmare a faptului că primesc mesaje în care sunt întrebat cum este dar mai ales ce poţi face în China, cred că este util să reiau un text publicat în urmă cu mai multă vreme, în urma întâlnirii avute cu Jeff Jolly, un american cu origini franţuzeşti, care de mai bine de 20 de ani este locuitor al Chinei. În calitate de consilier al Asociaţiei pentru Consiliere Educaţională din Shanghai însă actual. Celor care mi-au scris lansând chestiuni personale, le voi răspunde pe e-mail. Până atunci …

Poate că cel mai important aspect al prelegerii ţinute de Jeff a vizat faptul că în China nu se discută despre politică – religie – sex. „Dacă vrei să lucrezi în China trebuie să începi de aici!”, a fost unul dintre primele mesaje cu care cei peste 50 de experţi prezenţi la discuţii am fost invitaţi să ne exprimăm punctele de vedere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, mulţi dintre participanţi avem experienţă minimă de viaţă în China şi, prin urmare, aveam destule întrebări şi curiozităţi. Astfel că, timp de câteva ore, fie prin discuţii directe, fie prin opinii exprimate în grupuri de lucru, am descoperit că de cele mai multe ori „ce credem noi despre China şi chinezi” este la fel de valabil şi similar cu „ce cred chinezii despre europeni, americani sau africani”. Un motiv suficient de bun, crede Jeff Jolly, pentru a te elibera de orice idee preconcepută şi de a accepta că, în China, cel mai bun lucru este să încerci să descoperi viaţa aşa cum este şi să o accepţi ca atare. Acum, nici nu văd cum cineva ar putea să vină într-o ţară de dimensiunea şi forţa Chinei, care la nivelul străzii este prea puţin acomodată cu limba engleză, pentru a-şi propune o schimbare. Sigur, dacă este vorba de o schimbare personală, aici sunt toate şansele şi condiţiile sunt asigurate, pentru că dincolo de orice mit sau concepţie mai mult sau mai puţin desprinse din realitate, a fi rezident în China nu este o chestiune la îndemâna oricui. Să luăm lucrurile pe rând, aşa cum a încercat să le explice Jeff.

ŞOCUL CULTURAL. Toţi cei care vin să lucreze în China, dacă nu au origini asiatice, se vor trezi, după un zbor cu avionul, într-o altă lume. O civilizaţie diferită nu doar la nivelul limbajului, scrierii şi comportamentului. Aici, totul este diferit, iar cel mai important lucru pe care orice vizitator sau rezident în China nu trebuie să-l uite este acela că AICI EŞTI OASPETE! Iată de ce, este foarte important pentru cine îşi propune să rămână mai mult timp aici să nu se izoleze. La mii de kilometri distanţă de familie, prieteni, locurile comune, cel mai potrivit lucru este să încerci să explorezi noi relaţii de prietenie, să încerci să descoperi cartierul şi zonele pe care le frecventezi, pentru a căuta să elimini cât mai repede confuzia generală culturală, socială şi în mod firesc cea emoţională. Pentru nimeni, oricât de puternic ar fi, privarea de familie şi prieteni nu poate fi o experienţă uşor de depăşit.
Iată de ce este important, spune Jeff, să nu te laşi pradă stresului şi indignării cu privire la diferenţele culturale. Surprinderea asociată cu nervozitatea accentuată nu vor face decât să crească presiunea şi sentimentul de neajutorare într-o ţară străină. De aici, până la sentimentul de neadaptare şi apoi drumul înapoi către casă, nu mai este decât puţin.

CÂTEVA SOLUŢII. Fireşte, fără pretenţia de a fi general valabile şi singurele, există câteva metode prin care adaptarea la viaţa din China se poate face mai uşor. Cum am spus şi mai înainte, legarea de noi prietenii şi cunoaşterea cât mai bine a locului în care te afli poate ajuta la reinstalarea sentimentului de „acasă”. Dacă nu uiţi faptul că aici eşti oaspete, atunci descoperi şi o regulă după care se ghidează chinezii: „dacă stai de vorbă cu trei oameni, unul sigur te poate învăţa ceva”. Dar, asta fără să uiţi că, în China, nu se discută despre politică – religie – sex, în oricare ordine ar fi acestea luate. Aş mai adăuga faptul că, în rândul chinezilor care mă înconjoară, nu am sesizat excesul de cleveteală specifică occidentalilor. Mai mult, că există o atitudine generală de protejare a interlocutorului, de absenţă aproape totală a negaţiilor din cadrul dialogurilor, simultan cu un optimism moderat dar constant, care te face să te simţi în siguranţă. Totul într-o permanentă mişcare de sensuri, idei care îi dă oricărui chinez dreptul să cread că are întâietate la el acasă, în faţa oricărui străin. Fie el de Beijing, Shanghai sau China. Dar oare, nu aşe ne comportăm şi noi, fiecare la el acasă?

Textul integral poate fi găsit AICI

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, Din arhive, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.