Spuneam în prima parte că timpul este unul dintre aliaţii preferaţi ai Chinei, una dintre naţiunile Asiei care a făcut bun obicei din răbdare, aşteptare şi lentoare, de multe ori interpretată eronat în lumea occidentală, mult prea grăbită să concluzioneze. Lansat în urmă cu aproape doi ani, proiectul China – ECE a avansat cât să genereze suficiente emoţii în birourile de la Bruxelles. Concret, dincolo de reuniunile organizate în Polonia, China şi România, dincolo de avansarea unor intenţii, nu s-a întâmplat nimic zguduitor. Nici măcar „Ghidul de cooperare China – Europa Centrală şi de Est” nu este mai mult decât un ghid care, totuşi, nelinişteşte „bătrânele” Europei.
Temerile Uniunii Europene sunt justificate
În faţa blocajului comercial impus prin invocarea procedurilor anti-dumping, a procedurilor declanşate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, procese prin care se caută întârzierea un competitor pe cât de uriaş, pe atât de sprinten şi curajos cum este China, autorităţile de la Beijing demonstrează că centralismul nu este atât de rău pe cât se chinuie Occidentul să arate. Diferenţele sistemice sunt atât de puternice, atât de înrădăcinate în convingerea fiecărei părţi, presiunile interne fiecărei părţi atât de mari, încât orice formă de cedare este inadmisibilă.
La nivelul percepţiei generale, electorale, (specialiştii în economiei vor putea avea, fîără îndoială o altă părere, mult mai aplicată pe scheme şi formule) cele două sisteme aflate în dispută arată astfel.
După 23 de ani de destructurare a economiilor din fostele ţări ale blocului comunist, Statele Unite ale Americii şi marile ţări ale Uniunii Europene au reuşit un singur lucru extrem de profitabil: au întârziat o criză economică prefigurată încă dinainte de 1990. Fostele economii comuniste, performante pentru plata datoriilor externe (vezi cazul României), au devenit peste noapte industrii de fiare vechi. Protejând lideri dispuşi la compromisuri nelimitate, SUA şi ţările europene au contribuit cu Know-how la falimentarea ţărilor aflate azi în zona de interes ECE. În absenţa complicităţii liderilor naţionali, prăbuşirea economică din zona central-est europeană nu ar fi fost posibilă în măsura pe care o constatăm azi. Altfel spus, globalizarea în Estul Europei a început prin salvarea economiilor şi locurilor de muncă din Vest.
De partea cealaltă, cu o economie (nu discut de dimensiune) nu foarte departe de cea a României din momentul 1990, China a aplicat sistemul de deschidere spre exterior, oferind condiţii propice investitorilor străini, reuşind să crească şi să menţină echilibrul intern prin simplul fapt că nu a cedat controlul decizional. Altfel spus, în timp ce din ţările est-europene se lua şi se distrugea, în China se adăuga permanent, se reforma lent, pe înţelesul şi capacitatea de „absorbţie” socială. Această diferenţă de metodă, aducătoare de succes, este evidentă azi, chiar dacă pentru ţările est-europene este prea târziu să mai fie schimbat ceva. Mai mult, azi, la fel ca înainte de 1990, legătura dintre guvernare şi economie este atât de strânsă încât este destul de greu de stabilit cine, cui îi este subordonată.
În acest context general, temerile greilor din Uniunea Europeană sunt justificate, măcar pentru că oferta chineză este una care prezintă alternative de construcţie, de plus valoare. Mai mult, temerile nu se nasc în birourile administrative de stat sau europene, ci în clădirile marilor concerne internaţionale, pentru care prima grijă o reprezintă beneficiul propriu, nicidecum chestiunile de ordin social-uman.
Proiectele chineze aduc, dincolo de infuzia financiară, un plus de optimism, de speranţă, şi nu doar la nivelul liderilor politici direct implicaţi şi interesaţi chiar şi electoral în apropierea de China. Ce aduce China ţărilor ECE este o chestiune de principiu, oamenii fiind dispuşi să îi urmeze aproape orbeşte pe cei care vin să spună “se poate”, nicidecum pe cei care spun: “avem reguli, condiţii şi bariere pe care trebuie să le ridicaţi când vom considera noi de cuviinţă”. În timp ce China lansează şarje optimiste, UE continuă să vorbescă de crize şi nevoia de continuare a proceselor de reducere a bugetelor, locurile de muncă fiind teme de seminar şi proiecte mereu pentru viitor.
Nimeni nu poate garanta, azi, pentru succesul China – ECE, cum este greu de apreciat care vor fi reacţiile de apărare ale UE şi SUA pentru protejarea pieţelor de desfacere în care îşi distribuie o bună parte din producţiile interne. Presiunile vor începe în primul rând la adresa ţărilor membre UE, însă este greu de crezut că vor demara puternic înaintea alegerilor europene programate în 2014, dincolo de retoricile electorale. Apoi, presiunile vor fi făcute la adresa ţărilor candidate la UE. Negocierile se vor duce dur şi fără scrupule, aşa cum am putut observa în anul 2012, când arbitrajul politic intern a fost realizat în România din birourile de la Bruxelles, Londra sau Berlin.
Iată, aşadar, listate o serie de argumente pentru care Uniunea Europeană nu are cum să privească cu detaşare proiectul chinez, care pare să se contureze din ce în ce mai solid. Repetatele mesaje promovate de premierul Li Keqiang şi de toţi liderii europeni prezenţi la Reuniunea China – ECE, potrivit cărora cooperarea dintre cele două părţi va urmări consolidarea şi respectarea condiţiilor UE, nu fac decât să aducă în memorie fapul că există piedici, nu reguli de respectat. Totuşi, este evident faptul că ţările membre UE vor continua să rămână fidele convingerilor europene, cum la fel de evident este faptul că îţi vor schimba atitudinea. Atât în raportul direct cu marile decidente, cât şi într-o posibilă formă organizată. Grupul celor 11 ţări UE din cadrul ECE va putea prefigura o puternică voce în cadrul Parlamentului European, ca dublură a presiunii chineze în negocierile directe.
Această repoziţionare, cumva necesară în contextul în care ţările din Estul UE sunt văzute ca zonă de mâna a doua, nu ar trebui sub nicio formă să ducă spre o scindare a blocului european. Nici ca presiuni venite dinspre marele capital UE, nici ca reacţie de frondă a ţărilor devenite tributare propriilor decizii politice şi economice. Niciuna dintre părţi nu ar trebui să aibă la orizont opţiunea evadării din grup, câtă vreme chiar şi China, direct interesată să joace cât mai tranşant cartea europeană, are nevoie de un “gardian” aflat permanent în preajma ţărilor ECE.
Liniile directoare de la Bucureşti, China – ECE
Reuniunea China – Europa Centrală şi de Est găzduită de România s-a încheiat cu „Ghidul de cooperare China-Europa Centrală şi de Est de la Bucureşti”, asumat de reprezentanţii celor 16 ţări europene şi de premierul chinez. Urmărind atent textul documentului, se poate observa structura unui proiect în care cel puţin una dintre părţi are prevăzuţi paşii viitori, aşteptând doar intrarea în joc.
Proclamate drept “Liniile directoare de la Bucureşti”, cooperarea China – ECE se va derula în conformitate cu propriile lor legi şi reglementări iar, în cazul statelor membre ale Uniunii Europene (UE), legislaţia şi reglementările UE relevante vor fi respectate. Se poate sesiza cum China nu face economie atunci când situaţia solicită repetarea unor şabloane, câtă vreme liderii Uniunii Europene asta doresc să audă. Dar, iată care sunt principalele idei ale ghidului agreat la Bucureşti, evidenţiate în ordinea din document.
În cadrul promovării cooperării în domeniul investiţiilor, economic şi comercial, anul 2014 va fi declarat Anul Promovării Investiţiilor şi Afacerilor China-ECE. În acest cadru, vor fi organizate: o reuniune ministerială China-ECE, o expoziţie de mărfuri a ţărilor ECE, în China, un simpozion China-ECE cu privire la politicile macroeconomice, în China, un simpozion China-ECE pentru promovarea investiţiilor, în China, un eveniment de promovare a investiţiilor China-ECE la Târgul Internaţional pentru Investiţii şi Comerţ din China, un Forum de investiţii chineze în Republica Cehă. De asemenea va fi stabilit un mecanism de legătură pentru agenţiile de promovare a investiţiilor şi va fi înfiinţată o asociaţie China-ECE a camerelor de comerţ, la care să participe camerele de comerţ din China şi ECE, pe bază de voluntariat şi va fi încurajată înfiinţarea unei asociaţii China-ECE pentru promovarea cooperării agricole.
În domeniul extinderii cooperării financiare, părţile au salutat lansarea oficială a Fondului de Investiţii şi Cooperare China – ECE (faza I), sprijinirea instituţiilor financiare calificate din China şi din statele ECE să deschidă filiale şi să dezvolte afaceri în celelalte ţări partenere, sprijinirea Băncii Populară a Chinei şi a băncilor centrale din ţările ECE care să încheie acorduri de schimb valutar şi să fie promovată decontarea în moneda locală.
Intensificarea cooperării în domeniul conectivităţii China – ECE vizează încurajarea companiilor să identifice zone libere şi centre de distribuţie de-a lungul rutelor feroviare pentru construcţia unui nou pasaj logistic între China şi Europa, precum şi înfiinţarea unei asociaţii China-ECE de cooperare în domeniul infrastructurii.
Promovarea schimburilor dinamice şi a cooperării inter-umane şi culturale China – ECE va urmări organizarea de vizite reciproce pentru 50 de jurnalişti chinezi şi 50 de jurnalişti din statele ECE în 2014, organizarea, odată la doi ani, a Forumului tinerilor lideri politici China-ECE şi a Forumului de Cooperare Culturală China –ECE, asigurarea de sprijin pentru înfiinţarea unei asociaţii a agenţiilor şi companiilor pentru promovarea turismului China-ECE şi adoptarea de măsuri efective pentru facilitarea liberei circulaţii a persoanelor.
La acest capitol, partea chineză a salutat adoptarea, de către România şi Republica Cehă, a măsurilor de facilitare a vizelor şi a rezidenţei pentru cetăţenii chinezi. În contra partidă, China anunţând că toţi cetăţenii din statele ECE vor avea dreptul la tranzit fără viză pentru o perioadă de până la 72 de ore în Beijing, Shanghai şi în alte porturi, facilitate valabilă la nivel mondial începând din acest an.
Cei care sunt familiarizaţi cu astfel de formulări standard pot sesiza că “Liniile directoare de la Bucureşti” asumate de cele 16 ţări central şi est europene sunt „servite”, logistica şi spaţiul de joc fiind puse la dispoziţie de China. Marele partener caută să impună reguli şi modele de lucru negociate cât mai direct cu fiecare partener în parte sau cu grupuri de ţări, în cadrul proiectelor care îi aduc un beneficiu direct sau indirect propriilor interese, limita celor 10 mii de miliarde de dolari fiind infimă pentru nevoile din economie şi infrastructura ţărilor ECE. Totuşi, suma a fost agreată de decidenţii Uniunii Europene, fapt care trădează, din nou, o emoţie aparte în faţa investiţiilor mai ales în viitor ale Chinei în Europa
(VA URMA)
REFERINŢE >>>
COMENTARIU | China – ECE şi reacţiile emoţionale europene (I)
