EXPOZIȚIE – Steaua Răsăritului strălucind Apusului: China în cărţile Europei

EVENIMENT DE EXCEPȚIE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ „LUCIAN BLAGA” DIN CLUJ NAPOCA

Europa modernă se defineşte şi prin raportul său cu alte civilizaţii. Găsim în colecţiile noastre principalele tipărituri prin care Europa modernă (re)descoperă China. Expoziţia trece în revistă operele misionarilor creştini, descrieri ale călătoriilor europene înspre Răsărit, dezbateri teologico-filosofice provocate de descoperirea sistemelor religioase asiatice, traduceri în limbile europene a unor tratate militare, sapienţiale sau religioase chineze, rapoarte diplomatice legate de problemele politice şi comerciale în care europenii sunt implicaţi în Extremul Orient. Galeria cunoştiinţelor despre Imperiul de Mijloc e o oglindă a deschiderii intelectuale europene faţă de un ţinut al alterităţii. Prin specificul colecţiilor noastre, expoziţia dă măsura unui interes local pentru China care oscilează între detaliu savant al culturii generale şi exotism cultural.

Steaua răsăritului strălucind Apusului – titlul expoziţiei este împrumutat tratatului teologic greco-latin al lui Nicolae Milescu, Enchiridion sive Stella orientalis occidentali splendens. Prin această preluare, titlul ne pune sub patronajul spiritual al Spătarului a cărui operă scrisă în limbile rusă, elină, latină sau română contribuie la deschiderea porţilor spirituale ale Europei către civilizaţiile Asiei.

Înainte de a pătrunde în cartea tipărită, China este imaginea fabuloasă a unui ţinut îndepărtat. Contactele comerciale, rapoartele diplomatice, misiunile religioase sau amintirea invaziilor mongole sădesc în imaginarul european seminţele reprezentării unei lumi îndepărate, periculoase, chiar demonice. Primele reprezentări moderne ale Chinei aparţin picturii italiene de secolul al XIV: chipul războinicul mongol (Pisanello) sau reprezentarea peisagistică (Ambrogio Lorenzetti). Alte asemănări indică înrâuriri străvechi între cele două culturi: postura meditaţiei religioase sau diavolul care ia chipul dragonului.

Cultura cărţii tipărite ia amploare simultan cu debutul marilor misiuni iezuite în China (sec. XVI). Iezuiţii descoperă China şi sunt admişi la curtea imperială în calitate de profesori de matematici, ştiinţele naturi, dar şi a unor arte mecanice folositoare Imperiului de Mijloc, cum sunt balistica sau arhitectura militară. Entuziasmului primelor misiuni, sub conducerea lui Matteo Ricci, care recunosc în pietatea confucianistă semnele naturale ale creştinismului, îi urmează o epocă mai sceptică în ce priveşte compatibilitatea catolicismului cu religiile Chinei, datorată atât unei mai bune cunoaşteri a culturii şi limbii chineze, dar şi unor dificultăţi politice pe care Compania lui Iisus le întâmpină la Roma. Pentru a ştirbi prestigiul iezuit, celelalte ordine îi acuză pe membrii Companiei de acomodare cu materialismul şi idolatria specifice chinezilor. O întreagă polemică religioasă marchează a doua parte a secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea în legătură cu riturile Bisericii Catolice în China şi traducerea numelui şi atributelor divinităţii în limba mandarinilor. Cele două părţi implicate în dezbatere vor atrage de o parte sau de alta pene faimoase ale Republicii Literelor: Pascal, Le Mothe Le Vayer, Malebranche, Leibniz, Fénelon, Bossuet, Bayle etc.
Textul integral AICI