La început de mileniu III, Istoria se repetă, doar capacitatea de exterminare și viteza de deplasare sunt altele, mult mai performante. Romanizarea, cruciadele, democratizarea şi globalizarea, sunt secvenţe cuprinse între falii de reacţie adversă violentă, pentru că toate s-au produs și se produc prin forță și abuz generatoare de tragedii. Putem discuta de experimente social-economice. Unde mai pui că deja la nivel mondial se discută de aproape 20 de ani MetaCapitalism, în care bogaţii lumii devin tot mai deconectați de la realităţile şi nevoile UMANE ale Terrei. (Foto: Kevin Carter)
Suntem la 27 de ani de la schimbarea sistemului politic în România și avem absolut toate argumentele pentru a afirma că forma democrației de azi este o construcție de voință externă, nicidecum internă. La fel cum s-au produs schimbările în fostul bloc comunist din Europa Centrală și de Est, la fel cum a fost produsă “Primăvara arabă”, “Revoluția portocalie” sau protestele “Rezist” din ultima perioadă.
Romanizarea, Cruciadele, monarhizarea, comunizarea, democratizarea, iar acum globalizarea, în spațiul european fac parte dintr-un scenariu pe care Istoria îl prezintă succint: abuzul celor puternici asupra celor slabi. În urma acestor evenimente derulate simultan cu obturarea, transformarea și uneori eliminarea civilizațiilor invadate, au avut loc și se produc puternice perturbări sociale, similare pierderii memoriei și contactului cu propriul teritoriu.
În mod firesc, cercetătorii pot argumenta evenimentele la scara timpului. Cert este că fiecare dintre noi reacționăm în contact direct cu evenimentele pe care le trăim, iar în mod subiectiv acestea sunt cele mai importante sau grave, după caz.
Iată de ce, azi putem doar imagina tragediile produse de legiunile romane, crimele oribile produse de cruciați în numele creștinismului, la fel cum putem avea o imagine generală, de ansamblu, cu privire la fenomenele care s-au succedat în Europa ultimelor două mii de ani. În urma lor, avem orizontul unui abuz permanent și tot mai consistent al ființei umane, în care distanțele dintre săraci și bogați s-au mărit, iar cu cât bogații au fost mai bogați, cu atât săracii au fost mai săraci, la fel cum țările puternice s-au îmbogățit și se îmbogățesc în detrimentul țărilor și populațiilor sărăcite.
Tehnologia și viteza de deplasare au reprezentat întotdeauna avantaje în cadrul relațiilor dintre state, dintre forțe. Unde este România azi din această perspectivă? Undeva în grupul statelor slab dezvoltate, iar pentru această realitate avem fiecare răspunsuri suficiente.
Azi, când țările bogate discută și ambalează realitatea în ceea ce se numește MetaCapitalism, timpul nu mai înseamnă doar bani, ci mai ales capacitatea de a înlocui realul cu virtualul: de la resursele financiare, la cele umane. Grady Means şi David Schneider susțineau în anul 2002 că cine nu va fi pe Internet în următorii doi-trei ani (2005) va pierde orice șansă de a prinde elita economică a lumii în domeniul Business to Business (B2B).
Mai simplu, producția și comerțul se mută în zona virtuală a Internetului, în care absolut toate resursele sunt deschise: umane, financiare și fizice, prin urmare pot fi controlate deciziile sau direcțiile. Virtualul domină viața reală în care, deocamdată, oamenii sunt cei care produc principala resursă a umanității: HRANA!
Grady şi Schneider, din poziția de angajați ai celei mai mai mari case de consultanță economică la nivel mondial, în mod firesc au generat și promovat pieței o temă de reflexie care a devenit, în cea mai mare parte, realitate.
MetaCapitalismul este considerat de Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial de la Davos, drept cea de-A Patra Revoluție Industrială. O serie de analize arată că acest fenomen, indiferent cum îl numim, va produce ample și profunde efecte, cum ar fi creșterea inegalităților, în special posibila adâncire a diferențelor dintre randamentul capitalului și randamentul muncii.
Datele statistice arată că în timp ce jumătate din populația globului deține mai puțin de 1% din averea totală mondială, primii 10 bogați ai lumii dețin 89% din totalul activelor la nivel mondial. De asemenea, peste 700 de milioane de oameni trăiesc în condiții de sărăcie extremă, neavând un adăpost și hrană suficientă. Majoritatea celor din urmă se află în zonele de conflict, în zonele cu accentuate tulburențe politice și sociale, majoritatea întreținute cu resurse occidentale.
Aici revenim la lecția de Istorie care ne arată și confirmă faptul că cele mai mari tensiuni și dezastre umanitare ale vemurilor noastre au fost generate de “democratizare” și “impunerea drepturilor omului”, ca intervenție a țărilor sau alianțelor de forță. În timp real, prea puțini mai găsesc resurse să analizeze și să discearnă adevărul de manipulare, motiv pentru care la momentul deșteptării la realitate deja au fost produse modificări de substanță, iremediabile, în plan social, politic, economic.
Pe nimeni nu mai interesează azi că, în decembrie 1989, în România nu au existat 60.000 de morți, că până la căderea lui Ceaușescu au fost numai câteva zeci, iar abia după s-a ajuns la peste 1.000. Similar, nimeni nu mai vorbește despre intervenția criminală a NATO în fosta Iugoslavie. Putem exemplifica mai departe cu intervențiile țărilor occidentale în schimbările de regim din Libia, Liban, Irak, Egipt etc. și mai recent Ucraina, pentru a clarifica imaginea lumii în care trăim: DEMOCRAȚIA CORPORATISTĂ, altfel spus globalizarea, care mereu a marșat pe teoria genocidului și epurărilor etnice, în realitate inexistente!
Eroarea care conduce spre dezastrul umanității în democrația corporatistă este generată de confuzia elementelor economice care ajung să abuzeze până la anulare elementele sociale și culturale. Aceasta în condițiile în care globalizarea economică devine tot mai mult o globalizare culturală, cu precădere în țările mici, slabe, incapabile să reacționeze și să se protejeze în fața noului asediu aparent nonviolent care vine pe Internet.
Globalizarea culturală generează uitare și senilitate socială, fenomene în care educația, vârsta, competența, își pierd sensul sub impulsuri inconștiente cu ascendent în manipularea facilă. Dacă producția și vânzarea se mută pe Internet, educația pentru ce ar face excepție? Dacă telefoanele și mașinile au ajuns consumabile în zonele economice dezvoltate, pentru ce educația nu s-ar transforma în beneficiu de moment decupat de pe Internet, încorporat “carpe diem” nicidecum concursului de împrejurări și evenimente care generează clipa?
Dacă am mutat comunicarea pe Internet, cum să nu mutăm și emoțiile în dimensiunea lipsită de viață și umanitate a unor mecanisme virtuale care sunt catalogate în termeni de specialitate “comunităţi cu valoare adăugată”?
În prefața volumului “MetaCapitalism” (2002), James J. Schiro (1946-2014), director executiv al companiei PricewaterhouseCoopers – care a finanțat lucrarea – făcea o premoniție economică potrivit căreia, în noua realitate a Internetului, “companiile trebuie să se adapteze sau să dispară”. Azi, avem suficiente argumente pentru a constata că primul care s-a adaptat până la confuzie cu această predicție este individul care s-a “automutilat” comportamental.
Cine nu este pe Internet exprimă sentimentul izolării, deși abia după ce a făcut pasul în spațiul virtual și-a făcut debutul în marea izolare, în dezumanizarea comportamental-emoțională la care participă miliarde de semeni.
Zilele trecute, Uniunea Europeană sărbătorea 60 de ani de pace pe continentul European, în mod sfidător și umilitor restrângând granițele la limitele celor 28 de state membre actuale, din care jumătate primite în ultimii 22 de ani. Adevărul și Istoria ne arată că în cei 60 de ani, Europa a fost confruntată cu războaie, multe dintre ele inițiate și susținute de marile puteri europene alături de SUA, în numele democrației și drepturilor omului.
În fond, aceste războaie au fost duse de-a lungul istoriei și sunt promovate exclusiv din considerente economice, pe un fond de “necesară” manipulare a maselor de către liderii epocilor. Succesiv, vorbim despre conflicte generate de orgolii locale sau regionale, iar mai apoi despre relocarea acestora în alte teritorii (vezi tulburările din teritoriile arabo-africane și valurile masive de imigranți). Când mor și sunt răniți sute de mii de sirieni, din care câteva zeci de mii sunt copii sub 10 ani, europenii suferă și generează reacții mai puțin decât atunci când un francez sau un britanic piere în urma unui atentat.
În ciuda faptului că lumea la început de secol XXI produce suficient pentru întreaga populației a globului, deși are capacitatea de a susține programe educaționale și medicale pentru fiecare, spirala criminală este continuată, pentru simplul motiv că acesta este codul genetic al rasei umane.
De la romanizare, la cruciade, democratizare şi globalizare, Europa nu a învățat prea mult, în ciuda faptului că Uniunea Europeană este cea mai bine dezvoltată comunitate a planetei. Istoria marii civilizații europene a fost scrisă pe sute de milioane morți, permanente victime colaterale, cărora s-au adăugat dispariția unor comunității, culturi și vestigii, nu doar în Europa ci pe toate continentele lumii. Pentru toate acestea, nicio scuză nu este acceptabilă câtă vreme vorbim de omul care se pretinde superior oricărei specii terestre.
Un răspuns la De la romanizare, la cruciade, la democratizare şi globalizare, suntem aceiași: CRIMINALI!