Numai cei mari cu adevărați trec fără să fie deranjați de impostori și invizibilii paginilor de Istorie. Pentru tot ceea ce a dăruit Doina Cornea (30.05.1029 – 4.05.2018) României și românilor: DEMNITATE, CURAJ, DECENȚĂ, MORALĂ, LUMINĂ etc., a fost un simbol mai puternic decât nulitățile care, azi, ne conduc orbește, lipsiți de sentimentul că pierdem unul dintre ultimii români care au fost de neîncovoiat: nici înainte de 1989, nici după. Dacă ar fi avut vaga senzație că România pierde un simbol, ar fi fost la Cluj Napoca. Dar ei sunt incapabili să înțeleagă DE CE un SIMBOL trebuie prețuit cât este în viață, apoi venerat pentru eternitate. După Doina Cornea ne-au mai rămas extrem de puțini dintre cei care au fost verticali într-o perioadă în care majoritatea au tăcut, apoi, peste noapte, au trădat comunismul care îi alimenta științific, devenind aprigi iubitori de democrație.
Agenția națională de presă de la București transmite că „sute de persoane au participat, luni, la slujba de înmormântare a cunoscutei disidente anticomuniste Doina Cornea„. Câteva sute între care s-au regăsit o mână oficialități de rangul doi: subprefect, vicepreședinte de județ … oamenii au altă treabă, căutând să se afle în treabă pe tarlaua numită România.
Nu silă, nu dispreț, nu greață, ci pur și simplu ură generează toți cei care ne conduc și uită să îi respecte, până la nivel de prezență in personam, pe cei care au fost și au lăsat în urmă semne atât de valoroase pentru ceea ce tot mai mult uităm să fim: DEMNI, CURAJOȘI, DECENȚI, MORALI, LUMINOȘI.
Toți cei care astăzi se află în treabă reprezentând trebile statului au fost prea ocupați ca să ajungă la Cluj-Napoca pentru a da un semn de normalitate. Președintele s-a aflat în treabă. Premierul s-a aflat în treabă, altături de tot guvernul. Președintele Senatului, alături de Președintele Camerei Deputaților, s-a aflat și el în treabă. La fel, menestrelul priponit în fruntea tot mai dezagreabilului Partid Național Liberal, haide să-i spunem ultima fărâmă a contactului cu demnitatea secolului XX.
Oamenii ăștia care ne conduc bezmetic și isteric spre autodesființare ca nație, sunt atât de goi încât goliciunea lor capătă sensul aerului cu gust de hoit. Peste oamenii ăștia până și praful va refuza să se aștearnă, urmele lăsate de ei fiind similare impactului cu nenorocirea. O nenorocire cu atât mai mare cu cât, în proverbiala ei modestie, Doina Cornea declara: „M-a ferit Dumnezeu. N-am dat niciodată înapoi, asta e adevărat. Dar mare lucru n-am făcut!„.
Pentru DEMNITATEA, CURAJUL, DECENȚA, MORALA, LUMINA, României, astăzi întreaga Românie trebuia să fie la Cluj Napoca, într-o ultimă întâlnire cu omul firav, cu o voce atât de blândă, care are a dat fiori celor care au fost înainte și după ’89. Nu a fost să fie, semn că românilor le stă bine cum au ajuns … inconștienți, devalorizați, nerespectați, exact cum se comportă și exprimă în relație cu propria viață, țară, istorie.
Drum bun spre Eternitatea celor mai buni dintre cei care ne-au fost contemporani, Doina Cornea!
