În ce lume o revocare dintr-o funcție publică, propusă în baza unor acuzații cu impact atomic, poate fi comentată sfidător de cel vizat? Simplu. În lumea România, acolo unde impostura s-a cocoţat în cele mai înalte dregătorii, alături de indecenţă şi ridicol.
Ministrul Justiţiei Tudorel Toader şi Procuror General Augustin Lazăr oferă zilele acestea o memorabilă scenă din realitatea românească. Dacă la acest nivel avem un comportament ridicol, să nu ne mai mirăm că România a devenit terenul de joacă al descreieraţilor care au impresia că pot contesta absolut orice!
Cine nu poate observa sau dimpotrivă tolerează şi stimulează derapajul instituţional promovat de Procuror General Augustin Lazăr, este un pierdut pentru ordinea de drept, un câştig pentru anarhie.
Cele 63 de pagini ale „Raportului privind activitatea managerială a procurorului general al României” sunt o graniţă, o demarcaţie fermă şi clară care face trecerea de la impostură, la decenţă.
Unul dintre cei care s-au grăbit să refuze pasul în afara imposturii este preşedintele României. Klaus Iohannis s-a exprimat din nou înainte de a se informa, afundându-se în criza de credibilitate. Președintele Iohannis face din acest stil de lucru o confirmare a faptului că „lucrul bine făcut” a fost și este un slogan mincinos, oportunist, o permanentă sfidare!
Când ministrul Tudorel Toader l-a chemat la raport pe procurorul Lazăr, potrivit prevederilor legal-constituționale, Augustin Lazăr a ales să se afunde în întunericul faptelor care omoară drepturile și libertățile, în politizarea unor acțiuni administrative! Asta pentru că Augustin Lazăr știe că a ajuns în funcție nu pentru competențele sale, ci pentru calitățile și acțiunile sale întunecate, atât străine de ONOARE!
