Natura se ține întotdeauna de cuvânt. Parcurile capitalei Beijing au întrat în sezonul bujorilor lemnoși, o floare cu simbolistică națională în China, din cele mai vechi timpuri. Sensibili dar viguroși, bujorii lemnoși sunt consemnați în scrierile chineze de acum peste 4.000 de ani, originea lor fiind asociată cu zona Munților Qingling (provincia Shaanxi), regiune considerată o barieră geografică importantă din Asia, care împarte China continentală în regiunile nordice – temperate și sudice – semi-tropicale.
Pentru purtitatea și sensibilitatea lor, bujorii lemnoși au fost ridicați la rangul de floare imperiale, devenit un simbol purtat exclusiv de femeile din familiile dinastice. În egală măsură, în cultura chineză, bujorii lemnoși simbolizează opulența, frumusețea și onoarea.
Bujorii au devenit foarte apreciați în perioada Dinastiei Tang (618-907), când au fost cultivați în grădinile imperiale, fiind ulterior răspândit întregul imperiu.
Încă din acele vremuri, bujorii lemnoși au devenit subiect al poeților, pictorilor și artizanilor, alături de dragon și pasărea phoenix fiind una dintre cele mai frecvente prezența în broderia chineză.
Titlul de floare a Imperiului chinez a fost primit de bujorul lemnos în anul 1903, în timpul Dinastiei Qing (1636-1912), printr-o decizie a împărătesei Cixi.
Astăzi, China nu are declarată o floare națională, poporul chinez fiind indecis în a alege între floarea de prun (la fel de cântată, pictată și reprezentată) și cea de bujor, chiar dacă o serie de sondaje publice par să dea câștig de cauză celui din urmă.
Imaginile sunt realizate în Parcul Internațional al Statuilor, din districtul vestic Shijingshan, al capitalei Beijing.
