Țările europene și-au demonstrat lipsa de încredere ca parteneri, Moscova urmând să ia în considerare posibile propuneri de cooperare bazate pe o „poziție cu o nouă calitate”, a declarat ieri ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov (foto), care a subliniat că Rusia „nu închide ușa, dacă Europa se răzgândește”, preluat de TASS. „Totuși, trebuie să se înțeleagă, așa cum am mai spus, că nu vom fi dependenți de nimeni. Europa și-a arătat lipsa de încredere ca partener”.
Lavrov a subliniat că Rusia va deveni mai puternică, inclusiv cu ajutorul Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO), cu țările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), cu țări și mecanisme care prezintă încredere și garanții de atitudine.
Potrivit acestuia, după ce și-a câștigat actuala dimensiune națională, Rusia a fost dispusă să coopereze cu toate părțile care au exprimat disponibilitatea reciprocă bazată pe egalitate, beneficii reciproce, respect bilateral și au căutat un echilibru de interese și compromis.
„De aceea am avut o cifră record de comerț cu Europa mai mulți ani și a ajuns la 430 de miliarde de dolari, în 2010, 2011, 2012”, a declarat Lavrov.
„Cu toate acestea, când Europa a renunțat și a experimentat umilirea din partea ultra-radicalilor ucraineni după [revoltele] Maidan, când toate garanțiile ei au fost scuipate iar [Europa] s-a retras din toate proiectele avute în vedere de neonaziștii, Europa a încercat să își compenseze slăbiciunea acuzându-ne tot pe noi, de absolut tot”, a declarat Lavrov.
Ministrul a subliniat că schimburile comerciale dintre Rusia și China au crescut cu 50% în 2021, ajungând la 145 de miliarde USD, în timp ce China devine tot mai prezentă și în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (UEE). De asemenea, Lavrov a evidențiat SCO, BRICS, Noua Bancă de Dezvoltare, dar și construcția RIC, formată din Rusia, India, China.
Sunt de acord cu Lavrov, deși sunt convinsă că Rusia NU va tăia complet legăturile cu Europa și nici măcar cu Statele Unite, oricât de avantajoase ar fi contractele cu China și restul Asiei plus sudul global (destul de sărac, fără prea mare putere de cumpărare, dar cu resurse consistente). Banii n-au miros, de oriunde ar veni, iar rușii și-au însușit destul de bine „lecțiile” oferite de occidentali încă de pe vremea Uniunii Sovietice.
Desigur, obiectivul principal al lui Putin este de a-și proteja națiunea de amenințările străine și de a divorța de Occidentul condus de Washington. Este limpede, pe de altă parte, că are resursele fizice pentru a fi un stat suveran, independent de alte politici și economii păguboase, independent de pudelii americanilor, fiind chiar în plin proces de a realiza această viziune. Și totuși, Federația Rusă nu se poate decupa de pe harta lumii și nici nu-și va permite (cu o piață de desfacere imensă, așa ca a ei) să traseze un gard imaginar între ea și restul mapamondului. Să fim serioși, nimeni nu stă floare-n fereastră și mușcată în ghiveci când are resurse considerabile de vândut (chiar dacă nu și le exploatează pe cele proprii), când își dorește creștere demografică, având legi de protecție socială și economică serioase în acest sens, când are o industrie de armament extrem de profitabilă și când e nevoită să manifeste atenție sporită și-ncotro va balansa balanța, deoarece chinezii abia așteaptă să-și dezvolte și mai mult arealul de răspândire și, eventual, să-și înființeze și niște țări vasale.
Observând cu atenție rolul politico-diplomatic al Rusiei din ultimii 20 de ani, liderul de la Kremlin (și sunt încredințată că nici succesorul nu va fi altfel) nu-și dorește statutul de lacheu, ci pe acela de conducător mânat de ambiții imperiale, nu neapărat prin refacerea URSS-ului de odinioară, ci prin acela de autoritate supremă liberă să dispună de soarta sa, de deciziile sale.