Lecția Taiwaneză!

Otrăvite de goana morbidă după senzațional și parvenitism, țările euro-atlantice au preluat modelul sinucigaș american. De dragul unei reacții sau revanșă imediate, observ că până și românii au ajuns bolnavi să vadă sânge. Viața nu este “Știrile de la ora 5”, acum la absolut orice oră din zi și din noapte. Din China, vă spun că în lume încă există înțelepciune, încă există echilibru, încă Adevărul și Valoarea sunt prețuite!

La scara Istoriei, Statele Unite ale Americii vor reprezenta imaginea amestecului grosolan în treburile și viața altor țări. La fel, este posibil ca, în Istorie, China să fie zidul de care s-au zdrobit și prăbușit americanii, în secolul XXI.

Nu au trecut 24 de ore de la importuna și sfidătoarea sosire în Taiwan a doamnei Nancy Pelosi, al treilea om în ierarhia SUA. La ora la care scriu, abia au trecut 12 ore de la aterizarea pe Aeroportul Songshan din Taipei, iar singurele declarații făcute de americani sunt că SUA respectă angajamentele asumate în fața Chinei, dar și sensibilitățile acesteia. Câtă ipocrizie!

Ce fac americanii, prin Nancy Pelosi, nu este decât o reconfirmare a dublului standard, sau pe românește: una spunem, alta fumăm! Acțiunea președintei Camerei Reprezentanților SUA este o nouă demonstrație de proastă și abuzivă superioritate americană, care consideră lumea propriul spațiu de joacă, de afaceri, piață de armament și moarte! Pentru asta, politicianul american nu trebuie decât să emită o lege internă, în baza căreia se simte îndreptățit să intervină oriunde în lume, deși legile și normele internaționale nu permit. O astfel de lege este Legea relațiilor cu Taiwan, care anulează toate angajamentele asumate de SUA, în cadrul bilateral cu China și în cadrul ONU!

China a fost și este pregătită pentru acest mod de acțiune al SUA, pentru duplicitatea cu care se exprimă oficialii de la Casa Albă, care transmit că deși nu pot cere nimic Camerei Reprezentanților – pentru că există separație în stat (sîc!) – Coordonatorul pentru comunicare strategică, John Kirby, a declarat, la scurt timp după aterizarea la Taipei, că vizita Președintelui este total în concordanță cu politica noastră de lungă durată, o singură China. (vezi AICI).

Cea mai simplă confirmare o avem în reacțiile coordonate ale Ministerului de Externe și al Apărării de la Beijing, dar mai ales în misiunile militare demarate la scurt timp după aterizarea la Taipei. Câteva zeci de mii de militari chinezi, terestru, aero și naval, sunt în alertă de gradul zero, nu ca o demonstrație de forță – așa cum mulți o interpretează – ci ca o confirmare dată SUA că “cine se joacă cu focul, se va arde” – mesaj repetat de președintele Xi Jinping, de premierul Li Keqiang și de ministrul de Externe Wang Yi. Dacă americanii nu pot înțelege asta, problema este în altă parte.

Ministerul chinez al apărării a transmis că manevrele demarate în jurul Insulei Taiwan sunt un răspuns de intimidare fermă la adresa gestului părții americane în problema Taiwan, o avertizare la adresa forțelor secesioniste care susțin independența Taiwan.

Să nu ne lăsăm amăgiți de reacția Chinei. În spatele calmului tradițional, în spatele înțelepciunii și al măsurării de zece ori înainte de a … acționa, sunt orgolii și momente istorice pe care chinezii nu le uită și nu le mai acceptă din partea nimănui.
Spre deosebire, românii nu mai au memoria bombardamentelor americane din Aprilie 1944, motiv pentru care astăzi SUA sunt partenerul strategic al României, partener care are exact același comportament ca și acum 78 de ani: abuziv, sfidător, criminal! Singura diferență este dată de clasa politică și guvernanții de la București care sunt mândrii să fie slugi, până la nivelul manualelor de Istorie.

Pe de altă parte, trebuie observat că SUA, în calitate de lider al lumii democrate (!?) nu suportă concurența, nu acceptă dialogul sau inițiativa altor părți. Aici vorbesc despre Strategia Indo-Pacific a SUA, prezentată în Februarie  2022 și despre Inițiativa de Securitate Globală a Chinei, prezentată în Aprilie 2022. Sunt două documente care vizează același scop, însă în totală contradicție, pentru că americani deja au demonstrat lumii că între democrație și hegemonie nu există diferență, ci doar o serie de duble măsuri intitulate: drepturile omului, drepturi și libertăți, libertate de exprimare etc.

Reacția Chinei în fața abuzului și sfidării produse prin intermediul doamnei Pelosi nici măcar nu a început. Iar ceea ce va urma, având în vedere memoria, capacitatea și determinarea chinezilor, se va numi LECȚIA TAIWANEZĂ! Pentru că, spre deosebire de ucraineni, chinezii nu sunt dispuși să omoare chinezi de dragul americanilor!

În schimb, chinezii vor avea un argument în plus să arate lumii adevărata față a liderilor americani, a politicilor americane, aceleași de sute de ani, exact ca în vestul sălbatic, acolo unde acum sute de ani “un indian bun este un indian mort”, cu diferența că în secolul XXI vorbim de afgani, iranieni, sirieni, irakieni, sârbi sau … ucraineni!

Eroarea de calcul de ieri seară de la Taipei, provocarea lipsită de orice nuanță diplomatică produsă de SUA, va avea un preț pe care nu doar SUA, ci toate țările aliniate în spatele intereselor americane, nu au capacitatea să o plătească. Pentru că, cine nu cunoaște China în profunzime, nu are cum să înțeleagă că timpul și viața au o altă valoare, atunci când ai dimensiunea scării istoriei concentrată la nivel educației, determinării și conștiinței naționale!

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Asia, Asia - Pacific, China, Din arhive, Din presa chineză, Înţelege China, Multilateralism ... în doi, Problema Taiwan, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

11 răspunsuri la Lecția Taiwaneză!

  1. Anonim spune:

    Desi putini (va) scriu, sunteti citit de multi romani ! Ei bine, uitati ce „furtuna” s-a starnit aici legat de vizita „”democratei”” in Taiwan. Asta spune ceva despre asteptarile, sperantele si (in ultima instanta) visele noastre….

    • Dan Tomozei spune:

      Și pe acest subiect, confirm un interes ridicat, demonstrat de traficul înregistrat în ultimele zile.
      Ce încerc este să transmit un mesaj care adaptat la realitatea și modul de abordare chineze, extrem de diferite de gândirea occidentale.
      Gânduri bune.

      • Anonim spune:

        Multumesc, numai bine va doresc si eu….
        (imi pastrez anonimatul nu fata de dvs. ci fata de … „internet” ! – pe vremuri am avut un schimb de pareri cu d-nul Paler, am folosit numele meu real si de atunci orice cautare despre mine pe internet conducea si la acea discutie a mea cu d-nul Paler – lucru care mi-a displacut profund)

  2. Nitlap Arraton spune:

    China este cel mai mare producàtor de siliciu dar nu singurul… Embargoul asupra acestui material pentru semiconductori impus Taivanului a fost încercat de chinezi si în perioada „ràzboiului comercial” pe timpul lui Trump dar nu a avut mare pondere. Poate acum mandarinele…
    La Quad Alliance – Inde, États-Unis, Japon et Australie – s’est associée pour sécuriser les chaînes d’approvisionnement dans des domaines critiques, tels que les semi-conducteurs et les technologies de télécommunications 5G, dans le but de contenir l’influence croissante de la Chine dans ces secteurs stratégiques. Cela devrait stimuler la production d’électronique, ce qui, à son tour, devrait avoir un impact sur la croissance du marché du quartz dans la région.(https://www.mordorintelligence.com/fr/industry-reports/quartz-market)

  3. andron spune:

    Am fost convins că începe al 3-lea război mondial. În fața unor asemenea provocări,.. cum altfel ?! Totuși, spre satisfacția mea, nu s-a întâmplat. Am scăpat,… deocamdată.

  4. Frumos gândit! Și totuși românii (inclusiv eu) nu cred că sunt bolnavi să vadă sânge, ci vor să remarce o singură națiune – doar una singură – care să reprezinte un ultim bastion în calea imperialismului american, care să se opună excepționalismului SUA. Mai degrabă românii, sătui de jugul „partenerilor”, vor să constate că încă mai există o gură de aer proaspăt pe undeva care să le ofere o speranță minusculă în mai bine, în dreptate, că există asumare a vorbelor, cu atât mai mult cu cât știu că China este o națiune cu o populație de peste patru ori mai mare decât cea a Americii, știu că e lider de necontestat în mai multe ramuri din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii comparativ cu SUA, știu că, pe lângă resursele sale umane imense, are acces la resurse naturale abundente și la o bază industrială masivă cu care să le utilizeze pe ambele, știu că este o superputere economică globală alături de o puterea militară corespunzătoare. Când gândești prin prisma asta, pretențiile cresc! În ciuda tuturor avantajelor Chinei în ceea ce privește populația, resursele naturale, infrastructura și capacitatea industrială, chinezii par să fie încă oarecum inferiori americanilor, justificând astfel superioritatea, importanța, Americii. Este aceeași justificare de bază folosită de generații de imperialism occidental în America Latină, Africa și Asia, inclusiv China, până în secolul al XX-lea.
    Pe de altă parte, este limpede că SUA nu-și pot demonstra întâietatea în fața Chinei prin indicatori economici și-atunci o fac prin afirmarea militară și politică ajungând la ingerința în afacerile politice interne ale Chinei, încercând să dicteze Beijingului ce ar trebui să se întâmple între propriile sale granițe (inclusiv Taiwan) și chiar cine poate și cine nu poate călători între aceste granițe. Dacă situația s-ar inversa, dacă reprezentanții chinezi ar încerca să treacă pe teritoriul american fără invitația Washingtonului, aproape sigur ar avea ca rezultat folosirea forței. Așadar, nu contest înțelepciunea Chinei, nici că ar fi trebuit să omoare chinezi de dragul americanilor, ci reacția prea blândă (și doar din punct de vedere economic) în acordarea răspunsului, mizând prea mult pe factorul timp. Vechea maximă „puterea face dreptate” a permis Statelor Unite (și altor națiuni occidentale) să se complacă în excepționalism prin aplicarea cu tărie a regulilor și normelor alături de încălcarea simultană și flagrantă a ambelor. Aici e problema! Fiindcă pe măsură ce China continuă să crească, realitatea – cine este cel mai puternic – se schimbă extrem de încet până când Statele Unite se vor găsi de partea învinsă a propriului lor joc prost conceput. Luând în calcul viteza asta de melc turmentat, nu poți să nu-ți îndrepți judecata către alte cauze, către alte rațiuni, care au condus la modificarea planului inițial ales de către Beijing spre a interzice vizita lui Pelosi în Taiwan.

    • checea niculae spune:

      Foarte bine punctat!! America este în derivă!! România trebuie să-ș
      i ia în propriile ei mâini viitorul!!

      • MARI spune:

        Si cine sa faca asta? Cine, daca poporul roman doarme si nu intelege ca nu pe net se rezolva problemele tarii..Milioana in tara si rezolvam tot..Dar oare mai suntem noi urmasii dacilor, mai suntem noi uniti, sau am devenit si noi SLUGI..?

  5. Anonim spune:

    Sper sa aveti dreptate !

    • Dan Tomozei spune:

      Iată primele reacții concrete: CHINA a dispus sistarea_exportului de nisip de curaț folosit în producția de chip-uri în Taiwan (cu efect direct asupra companiilor americane din insulă și din SUA) și importului de mandarine, portocale și pește congelat din regiune. Aceste prime măsuri se aplică începând de azi.

Lasă un răspuns la MARI Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.