Despre realitatea chineză, Covid, relația cu Rusia, SUA și România, în dialog cu Robert Turcescu

Îi mulțumesc domnului Robert Turcescu pentru invitația la podcastul EVZ Capital, pentru ocazia de a vorbi din nou despre China așa cum este, despre China relevantă, despre tot ceea ce sparge și anulează șabloanele, prejudecățile, suficiența. Lumea este altfel și mult mai complexă decât în știri, iar China este nu doar departe de realitatea occidentală în care sunt sufocați românii, ci departe și de realismul liderilor de la București.

Rețineți un element esențial: în timp ce mulți români se exprimă superior în fața realităților Chinei, sunt captivi șabloanelor, prejudecăților și intoxicațiilor occidentale, fiind incapabili să observe că trăiesc într-o falsă democrație, falsă scară a valorilor, într-o tot mai acută lipsă de demnitate și independență națională.

Și încă o idee … În China, interesul general are prioritate în fața interesului personal, spre deosebire de realitățile care zdrobesc România, unde interesul și obsesiile unuia sau altuia, aflat vremelnic la putere, doboară absolut toate limitele bunului simț și legile în vigoare. Toate acestea nu mă fac să nu observ diferențele, să nu înțeleg dimensiunea social-politică din China sau să cred că sunt altceva decât un simplu gazetar care PREZINTĂ date și informații bazate pe realități, nu pe convingeri adaptate. 

Potrivit celor stabilite cu domnul Robert Turcescu, am abodat o serie de teme legate de realitățile chineze, una dintre acestea fiind protestele reflectate în media occidentale, dar care, așa cum am arătat în timpul dialogului sunt departe de un contat fidel cu realitatea, fiind la un nivel minor, nesemnificative numeric, dar evident au fost și sunt semnale pe care autoritățile chineze le privesc cu atenție. Sunt semnale că inclusiv societatea chineză se schimbă, că noile generații privesc altfel realitățile, inclusiv din poziția de beneficiare și răsfățate ale unui sistem social, economic, educațional, dezvoltat, pe care l-au primit cadou din partea generațiilor care s-au sacrificat și care astăzi se află la vârsta a treia.

În China nu există revolte sau revoluții

Ce trebuie înțeles bine cu privire la China de azi este că, după evenimentele din vara anului 1989, când Occidentul a încercat să răstoarne sistemul politic condus de la Beijing, astăzi ne aflăm într-o cu totul altă realitate. Dacă nu au reușit în 1989, când Partidul Comunist Chinez (PCC) avea 48 de milioane de membri, iar în 2012 66 de milioane (momentul succesiunii spre Xi Jinping), astăzi sunt peste 96,71 milioane de membri, selectați și permanent reevaluați. Prin urmare, baza stabilității Chinei nu este reprezentată doar de sistemul social-economic mult peste nivelul unora dintre țările est-europene, ci de această uriașă masă umană care are ca principală sarcină alinierea la Statutul PCC care are ca nucleu central protejarea Chinei și valorilor chineze.

Este motivul pntru care insist că nu doar presa din România, dar mai ales politicienii, diplomații, elita intelectuală, de la București ar trebui să încerce măcar să privească și să înțeleagă China așa cum este în realitate, nu așa cum își imaginează sau le este prezentată în rapoartele tendențioase pregătite în laboratoarele occidentale. Când privești spre China, trebuie să renunți la șabloanele și modelele occidentale, pentru că nu au corespondent în realitatea socială, culturală, politică. Când vorbești despre drepturi și libertăți, trebuie să înțelegi că în absolut orice există o limită, în absolut orice trebuie să existe un autocontrol, fie că ești Stat sau simplu cetățean.

Iată de ce, majoritatea reflectărilor și analizelor din presa occidentală, masiv preluată în România, au un nivel cultural, politic, diplomatic mediocru.

Am mai spus, că în China există o stare se oboseală, de iritare firească, după trei ani de pandemie, cu precădere în zona de afaceri, legat de modul în care sunt abordate strategiile anti-Covid, însă fără o legătură sau țintă PCC. În acest sens, repet, în China nu a existat și nu există o “revoluție” sau vreo posibilitate ca sistemul din China să cadă, oricât își dorește occidentul, necum poporul chinez.

Situația Covid și dinamica zero-Covid

Apoi, am vorbit despre dinamica zero-Covid arătând că, de mai multe luni, în Cina sunt relaxate modalitățile de abordare, dar fără a se renunța la intervenția fermă acolo unde apar focare. Am prezentat datele aferente zilei de ieri (5 Decembrie 2022), potrivit cărora, în întreaga Chină, după trei ani de epidemie internă erau înregistrate 9,17 milioane cazuri confirmate și 30.525 decese, la 1,44 miliarde de oameni. Comparativ, România (la 20 milioane oameni) are 3,26 milioane cazuri și 67.276 decese.

Am subliniat că, din totalul de 9 milioane de cazuri la nivelul întregii China, 8,3 milioane cazuri sunt înregistrate în Taiwan (14.478 decese), acolo unde sunt aplicate măsuri anti-epidemice pe model occidental, iar 463.000 în Hong Kong (10.806 decese), unde măsurile se aplică mult mai relaxat. Asta înseamnă că în zona continentală a Chinei, controlată strict de Beijing, cu 1,42 miliarde oameni,  este înregistrată diferența de 341.000 cazuri și 5.235 decese, în trei ani.

Pe de altă parte, China se află de mai multe săptămâni într-un proces de relaxare a măsurilor anti-epidemice, în mai multe provincii fiind eliminate sau suspendate testările și verificările Covid-19. La nivelul întregii țări a fost elaborată o politică generală potrivit căreia autoritățile provinciale și locale au la dispoziție 20 de măsuri pentru provenirea și combaterea Covid-19, fiind urmărită inclusiv evitarea măsurilor excesive și inadecvate din partea autorităților.

Ca o notă aparte, am vorbit despre volumul “MERGI ÎNAINTE – Jurnal de pandemie în China 2019-2022”, subliniind că deși a fost evidențiat pentru prima dată în China, noul coronavirus Sars-COV-2 (Covid-19) a fost anterior momentului Wuhan, realitate demonstrată de numeroase studii științifice realizate de prestigioase unversități ale lumii (vezi AICI). Mai mult, am subliniat că faptele și cercetările arată că pandemia Covid-19 s-a declanșat pe patru continente simultan, fără a avea o legătură cu Wuhan, fapt care mă face să afirm că trăim într-un scenariu.

Economia chineză

Am vorbit și despre situația economică din China, corelat cu situația globală, subliniind că există o permanentă duplicitate în dialogul și poziționările SUA și UE. Costurile ridicate la produsele din China sunt generate inclusiv de fracturarea lanțurilor industriale și logistice, proces la care SUA au un rol principal, ajungând în ultima perioadă să irite până și partenerul strategic Uniunea Europeană.

 Nu am reușit să evidențiez faptul că China a fost singura țară din lume care în primul an de pandemie a reușit o creștere pozitivă a Produsului Intern Brut (PIB), cu 2,3%, apoi în 2021 a marcat o revenire puternică de 8,1%. Pentru 2022, ținta Chinei este de 5,5%, însă, rămâne de văzut dacă va fi atinsă după ce media primelor trei trimestre este de 3,03% (T1 4,8% / T2 0,4% / T3 3,9%).

Subliniez că, în analiza realităților economice chineze, trebuie avute în vedere nu doar statistici, cifre și modele tradiționale, ci și uriașa resursă internă, corelată permanent la măsurile și efectele anti-epidemice, care trebuie circumscrise unui proces de analiză și control de și cu perspective pe multiple planuri, inclusiv în cadrul cooperărilor externe. Pe acest fond, în mod evident piața și economia chineze resimt impactul pandemic, au fost închise milioane de afaceri, milioane de afaceri suferă, însă aici prioritatea zero a fost și rămâne omul și sănătatea.

Relația China – Rusia

La solicitarea domnului Turcescu am abordat și relația China – Rusia, care la nivel diplomatic și de coordonare externă se află la un nivel excelent, de susținere reciprocă. Apoi, relațiile economice bilaterale anuale au depășit 100 miliarde USD, în timp ce cooperarea militară este de asemenea în ascensiune, cele două țări promovând o comunicare strategică la nivelul celor două armate, derulând diverse schimburi și exerciții comune.
Sunt puține șanse ca relația să poată fi fracturată, în condițiile actualelor configurații politice de la Beijing și Moscova, relații care permanent sunt caracterizate reciproc de prietenie, susținere și poziționare comună în fața hegemoniei americane și acțiunilor de șicanare promovate de UE.

China și Rusia cooperează pentru a se opune hegemonismului și politicii de putere, pentru a proteja corectitudinea și justiția internațională, pentru a juca un rol important în construirea unui nou tip de relații internaționale

Relația China – SUA

Legat de relația China – SUA, am arătat că, în ciuda tensiunilor la nivel politic, cele două țări rămân reciproc principale partenere economice, la fel cum China este principal partener economic pentru UE, pentru principalele țări europene și pentru mai mult de 140 de țări ale lumii.
Deși relațiile economice și schimburile bilaterale rămân tensionate, ca urmare a schimbărilor de viziune politică promovate de administrațiile Trump și Biden, americanii rămân principalii investitori străini în economia chineză.

Trebuie observat că SUA devine tot mai mult un actor care, după ce zeci de ani în care a promovat economia de piață, deschiderea și concurența, acum acționează în sens contrar, sfidând regulile OMC și regulile pieței, adoptând legi și decizii care irită și afecteză piață globală.

Pe de altă parte, China reclamă același lucru pe care îl evidențiază și UE, anume că Legea americană privind reducerea inflației (IRA), dar și Actul privind Chip-urile și Știința sunt doar un alt exemplu de mentalitate hegemonică – purtătorul de cuvând al Ministerului chinez de Externe, Zhao Lijian. China susține că, în calitate de lider al lumii, SUA nu fac decât să își urmărească propriile interese în total dispreț față de celelalte țări, inclusiv față de aliați și parteneri, una dintre victime fiind Uniunea Europeană de la care Beijingul așteaptă o mai mare autonomie strategică.

Dezvoltarea militară chineză

Privind dezvoltarea militară, a subliniat că de mai mulți ani China se pregătește să devină o putere militară de talie mondială, proces subliniat de președintele Xi Jinping în 2019, la marcarea celor 70 de ani de la proclamarea republicii populare. Acest proces include dezvoltarea procesului de pregătire umană, creșterea tehnică și tehnologică. Un exemplu prezentat în emisiune a fost lansarea și intrarea în misiune, în doar zece ani, a celor trei portavioane: CNS Liaoning, CNS Shandong, CNS Fujian, deja operabile, China având un al patrulea portavion în construcție. Astfel, China este a doua țară după numărul de portavioane, după SUA (11).

Ambiția Chinei este ca, până în 2027 – anul centenarului, Armata Populară de Eliberare (PLA) să ajungă la un nivel de dezvoltare la standarde de clasă mondială. Această evoluție are ca sarcină strategică asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea țări, în condițiile în care armata Chinei se supune permanent la comenzilor PCC și intereselor naționale.

Dincolo de dezvoltarea militară, pe toate planurile, China repetă că singurul său scop este protejarea internă, în condițiile în care, sub coordonarea SUA, NATO și țări din NATO se apropie amenințător de granițele sale.
Mai mult, China vede în NATO un generator de provocări sistemice la adresa securității și stabilității mondiale, deși pretinde că este o alianță regională defensivă. Spre exemplu, China a criticat “Conceptul strategic NATO 2022”, adoptat la Summitul la Madrid, document care identifică în China un pericol pentru securitatea Insulei Taiwan și securitatea regională.
La aceasta se alătură și proiectul AUKUS, China acuzând SUA, Marea Britanie şi Australia că subminează stabilitatea şi pacea din regiunea Asia-Pacific prin inițierea unui NATO asiatic cu o componentă militară nucleară.

Palida umbră a României în relația cu China

Nu în cele din urmă, în cadrul dialogului cu domnul Robert Turcescu am abordat relațiile diplomatice și economice România – China, subliniind încă odată prăpastia în care plonjează diplomația de la București de mai mulți ani. Am vorbit din nou despre inacceptabila reprezentare la Beijing, despre derapajele ambasadorului Vasilică Constantinescu (am apreciat mesajul simbolic lăsat în online de acesta), despre complicitatea și toleranța Ministerului român al Afacerilor Externe (MAE) în fața abuzurilor și dezmățului promovate de un ambasador lipsit de minimul contact cu diplomația și elementarele asimilări în cadrul resurselor umane.

Am vorbit din nou despre faptul că MAE plătește lunar o chirie de 12.000 USD pentru rezidența separată a ambasadorului, în timp ce Ambasada României se scufundă la propriu în dezastrul administrativ și dejecțiile refulate din rețelele sanitare învechite.

În cele din urmă, am exprimat speranța ca serviciile consulare să nu fie din nou sistate la Beijing, după experianța din anii 2020 și 2021. O reconfirmare a sfidării românilor din China și țările învecinate, dar și a partenerilor chinezi ar fi o altă performanță negativă pentru care principal responsabil este ambasadorul Vasilică Constantinescu, tolerat și menajat de MAE și Președinția României.

 Înregistrarea dialogului poate fi urmărită AICI

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, De departe ... România, EU Centrală şi de Est, Europa, Europa - Asia, Înţelege China, Interviuri, Multilateralism ... în doi, Problema Taiwan, Români în China, România, România - China, Rusia, Uniunea Europeană, Veşti din China, Video. Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Despre realitatea chineză, Covid, relația cu Rusia, SUA și România, în dialog cu Robert Turcescu

  1. Anonim spune:

    Multumesc, nu, nu confund – era doar un exemplu ales din Occident pentru a exprima noua religie a „binelui comunitatii” care conduce (asta vad in Occident !) la incalcarea grava a libertatii personale….

    • Dan Tomozei spune:

      Dincolo de ideologie și instituții, China asigură aceleași libertăți asigurate de Occident. Singura diferență este că în China, atunci când încalci legea … plătești, iar proastul exemplu, comportamentul imoral, crima și malformațiile sociale, nu sunt încurajate și promovate. Și mai simplu: ce faci între patru pereți te privește, ce faci în spațiul public privește autoritatea și cadrul legal.

  2. Anonim spune:

    Domnule Tomozei, din motive independente de mine nu am reusit sa citesc decat inceputul analizei dvs. prilejuita de emisunea respectiva (voi termina de citit ceva mai tarziu) dar pentru a nu-mi pierde ideea as vrea sa va spun ca propozitia dvs. „[…] În China, interesul general are prioritate în fața interesului personal […] pe mine ma sperie teribil ! Pentru ca exact asta se intampla si in Occident: „vaccineaza-te ca sa ii salvezi pe altii, mergi pe jos ca sa salvezi planeta, exprimate „corect” ca sa nu jignesti pe altii, etc., etc… adica nu mai primeaza interesul personal ci doar cel general ! Si pentru acest nou concept (al interesului general !!!) ne sunt incalcate foarte multe drepturi individuale (personale) …. Oare este posibila o societate care este buna la nivel general dar rea la nivel personal ?! Binele comun poate fi realizat fara a avea in vedere si binele personal ? Dvs. ce parere aveti ? Multumesc

    • Dan Tomozei spune:

      Nu confundați realitățile. Repet mereu această idee. În China, spre deosebire de Occident, nu a fost impusă vaccinarea obligatorie.
      Binele comun în China vizează în principal o minimă bunăstare, o viață mai bună pentru toți, nu abuzul individual asupra unei comunități.
      În egală măsură, China permite inițiativa privată, personală, dar … în cadrul și limitele legii, iar aici legile sunt legi, nu OU sau OUG-uri.
      Binele comun poate fi realizat simultan cu binele personal/individual, dacă absolut toți membrii unei comunități, toți cetățenii unei țări, înțeleg că sunt parte din acea țară, pentru care trebuie să își dedice eforturile și loialitatea.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.