Probabil, privind și venind de la Bruxelles unde s-a autoexilat, domnul Crin Antonescu (foto) vede că România se dezvoltă, evoluează, numai că realitatea îl devorează pe fostul sau actualul liberal care vede evoluția în involuție. Este posibil ca din poziția de chibiț într-un Bruxelles care decade, care se sufocă de trotuarele blocate de corturile celor fără de casă, domnul Antonescu să nu mai observe realitatea obiectivă. O realitate care nu mai este de ani buni una europeană ci una americană impusă în Europa. În aceste condiții, când americanizarea s-a impus, de la nivel politic, militar, până la modelele de consum și comportament socio-cultural, probabil că revenind la București, se observă o evoluție în România. Depinde cu ce compari.
Ca unul care vine din Asia în Europa și în România, am argumentele necesare să îi spun domnului Antonescu un lucru simplu: este defazat, decuplat de la realitate. Așa cum a fost mai tot timpul în viața politică, dar mai ales în anul fatidic 2014, când, din motive niciodată clarificate convingător, ne-a lăsat cu blestemul Iohannis. Un blestem pe care nu îl asumă, pentru că este dreptul românilor să aleagă. Domnia sa a ales Bruxellesul, unde soția i-a fost promovată, prin jocuri politice mizerabile, comisar european. Cum să ceri morală și coerență unui astfel de moralist?
Să trecem peste politicieni, nu ei sunt vinovați, pentru că … „nu putem să punem numai pe politicieni, nici măcar în primul rând, vinovăția, pentru acest dezastru, pentru această rușine, pentru această mizerie (n.m. – tema principală viza doctoratele plagiate) … Să discutăm pentru presă, despre directorii de conștiință și opinie din România. Lasă politicienii, i-am clasat de mult, sunt condamnați, executați”.
Cu gesturi largi, domnul Antonescu bate aerul din platoul Marius Tucă Show, în silă, în plictiseală, face filozofie ieftină despre politică și vorbe goale.
Cert este că, domnia sa nu s-a aflat niciodată la putere și nu a condus niciodată România, pentru că nici măcar prim-miniștri nu conduc România ci președinții și serviciile. Frumos.
„Eu nu vreau să mă cantonez în văicăreala banală: noi nu facem politică pentru că nu ne lasă serviciile. Nu! Voi nu faceți, ăștia care nu faceți politică, nu pentru că nu vă lasă serviciile, ci pentru că sunteți suficient de slabi, suficient de șantajabili, suficient de nesemnificativi în esența activității politice încât, niște oameni, dintr-un serviciu sau altul, și nu numai servicii, dintr-o țară sau alta, care înțeleg perfect și practică legea absenței, vacuumului de putere în politică.”
Iată definiția definitorie împinsă până la detaliu a fostului om politic Crin Antonescu, astăzi un civil, soțul soției sale, doamna Adina Vălean, ajunsă comisar european pe baza aceeași definiții de putere.
Scrârbos, grețos, vomitiv, domnule Antonescu!
România reală este una extrem de sărăcită, de înapoiată în relația cu realitatea secolului XXI. Asta pare că este incapabil să observe domnul Antonescu, care vede România din avion, nu din mizerabila Gară de Nord din București, din superficialul Aeroport Internațional „Henri Coandă” …
Și totuși, în emisiunea realizată de Marius Tucă, invitatul Crin Antonescu a avut două momente de luciditate sinceră.
Primul, atunci când a vorbit despre soarta lui Liviu Dragnea, o soartă catalogată în mod corect ca fiind NEDREAPTĂ.
Totuși, unde a fost și ce a spus Crin Antonescu în fața condamnării abuzive și trimiterii la pușcărie a fostului lider PSD, Liviu Dragnea? Nimic!
Ce a spus Crin Antonescu în fața condamnării abuzive și trimiterii la pușcărie a fostului lider PSD, Adrian Năstase? Nimic!
Crin Antonescu în fața dosarelor și cercetărilor abuzive a fostului lider PSD, Victor Ponta? Nimic!
Dragnea și Năstase au ajuns la pușcărie, Ponta a scăpat, dar nu au scăpat cei din jurul lui – vezi cazul lui Dan Șova. Din creuzetul nimicului politic pitrocit și de invitatul Antonescu a rezultat abuzul de tip neo-stalinist, neo-marxist, pe care l-a tolerat prin tăcere, prin lipsa de atitudine. Din poziția de soț al soției sale, promovată comisar european, nu cadra să critice la timp și poate cu oarece efecte abuzurile continuate în mandatele de președinte ale lui Klaus Iohannis.
Al doilea, atunci când a afirmat că România a devenit un stat prezidențial, câtă vreme președintele Iohannis pune pe cine vrea el prim-ministru, face și desface majorități parlamentare, dar fără să afirme că prin acest comportament se încalcă litera și spiritul Constituției.
În rest, domnul Antonescu este obositor pentru cei care cern corect gargara de discurs, o gargară pentru iritații la presă, la mediul universitar, vinovate pentru realitatea românească.
Să nu știe marele filozov de tribună că presa este cumpărată de clasa politică cu zeci de milioane de euro, plătiți anual din banul public? Că aici campioni sunt PSD, PNL și USR?
Să nu știe guralivul, dar mai puțin activul Crin Antonescu – a fost campionul absențelor în plenul parlamentului, că universitățile din România au ajuns oficine politice, fie ele de stat sau private?
Pe ce lume trăiește, din 4 Martie 2014, bunul prieten al lui Marius Tucă, de când a devenit … pieton?
Probabil că pietonul Antonescu a fost lovit de undele Alfa, Beta, Gama, Delta, câtă vreme nu observă ceea ce a observat și înțeles o lume, nu doar o țară întreagă, și anume că ultimii candidați ajunși lideri PNL au fost puși de la Cotroceni. „Domne, nu știu …”, comentează Antonescu.
Cum vorbește Crin Antonescu despre Liiceanu, Pleșu, Stelian Tănase, despre toți slugarnicii băsiști, te prinde din urmă gândul că va ajunge și la slugarnicii lui Iohannis. Dar, nu! Pentru că Iohannis, mediul lui la fel de nociv, este de neatins, chiar dacă Liiceanu a făcut filozofia plăcuței „Muie PSD”, iar Iohannis a definitivat lucrarea pe care a fixat-o în limitele „opiniei politice”.
„Eu ceea ce acuz, ceea ce deplâng, este în mare parte demisia morală, profesională, a bunei părți din elitele românești. Eu sunt cu teoria elitelor. Sunt un om de dreapta, am spus-o întotdeauna. Într-o societate existe elite, soarta țărilor, soarta comunităților, depind de elite și depind de capacitatea elitelor de a servi. De a-i servi pe toți, și pe ăla de jos, și pe ăla analfabet, pe toți. (…) Și atuncia cred că în România aia care nu e bine, acolo este România elitelor, instituțiilor, România tuturor acestor eșecuri, acestor ratări pe care noi le parcurgem ciclic … de 35 de ani. Nu vedeți că de 35 de ani noi reluăm același discuții publice, ca și cum am fi acum, ca și cum am fi în ’92, să facem reforma a nu știu ce … (…).”
Cum a ajuns domnul Crin Antonescu, în mai puțin de 40 de minute, să se contrazică? Păi, nu începuse cu România care se schimbă, care se se dezvoltă, evoluează?
Am urmărit bine emisunea. Până la acel moment, Marius Tucă nu a luat o pauză de publicitate, în care să se fii întâmplat ceva nevăzut cu invitatul Crin Antonescu. Pur și simplu, schimbarea, dezvoltarea și evoluția din ultimii ani au devenit „România tuturor acestor eșecuri, acestor ratări pe care noi le parcurgem ciclic … de 35 de ani”.
Au urmat alte 50 de minute obositoare, în care domnul Crin Antonescu, unul dintre principalii vinovați moral pentru blestemul numit Klaus Iohannis a făcut echilibristică pe sârma întinsă la înălțime zero, inclusiv pe relația personală cu Victor Ponta, Ludovic Orban. Alte 50 de minute încheiate cu un râs imbecil, sadic, satanic, pe mesajul: „Slava Ukraini!”, ținut pentru Marius Tucă.
Ce construcție umană este Crin Antonescu, dacă poate râde cu poftă când vorbește despre tragedia unei țări, despre moartea a zeci de mii de oameni?
Emisiunea poate fi urmărit integral, AICI
2 răspunsuri la Crin Antonescu, acest Mircea Geoană al liberalismului cu nuanțe Iohannis