Începând cu 24 februarie 2022, începutul ostilităților din Ucraina, Uniunea Europeană a planificat să acorde Kievului un ajutor de 20 de miliarde de euro (21 de miliarde USD), dar nu a reușit să-și atingă obiectivul strategic de a învinge Rusia din punct de vedere economic și militar. Se pare că efectele secundare ale unei astfel de politici dăunează securității europene, nu Rusiei, se arată într-un articol apărut în publicația chineză de limbă engleză Global Times, sub titlul „SUA exploatează criza din Ucraina pentru a avansa agenda geopolitică într-o Europă fără lideri”.
În articolul semnat de Vladislav Gulevich, expert ucrainean în problemele țărilor din Europa Centrală și de Est, este subliniat faptul că „inițial, Bruxellesul intenționa simultan să sufoce Rusia cu sancțiuni economice și să furnizeze Forțelor Armate Ucrainene (UAF) un spectru larg de armament, pentru a lupta împotriva trupelor ruse. După 18 luni de război, realitatea este foarte diferită de ceea ce se aștepta. Trupele ruse, fiind depășite numeric de UAF, avansează totuși. Potrivit unor surse militare ruse și străine, UAF a pierdut până la 300.000 de soldați. Oficial, Kievul a mobilizat un milion de cetățeni împotriva Rusiei. Dar Kievul are nevoie nu numai de soldați noi. De asemenea, are nevoie de arme mai noi, pentru care Europa trebuie să suporte costurile”.
Autorul arată că țările europene, precum: Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Germania, Polonia, Portugalia și Spania au transferat Ucrainei „multe tancuri, Leopard 2 și Challenger 2, dar și alte modele. Franța și Italia au dat rachete și vehicule blindate. Cu toate acestea, contraofensiva ucraineană s-a împotmolit.”
Mai mult, Vladislav Gulevich susține că Ucraina folosește lunar 90.000 de obuze de artilerie de 155 mm, UE promițând să asigure un milion de obuze, deși până acum Kievul a primit numai 224.000. Asta în condițiile în care oficialii europeni, între care Înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, a declarat că UE nu are suficiente materiale pentru a produce proiectile de artilerie, fiind nevoiră să le importe. Mai mult, Borrell a fost de acord că aceasta situație slăbește securitatea strategică a UE.
Potrivit articolului,doar 18% din totalul investițiilor în apărare din UE sunt realizate în parteneriat cu state membre, țările uniunii alegând să coopereze cu actori non-europeni care au resurse și logistică mai ieftine.
În aceste condiții, armatele țărilor UE au probleme cu producerea de tancuri moderne, avioane și sisteme de apărare aeriană, în condițiile în care economia blocului a fost alimentată de resursele energetice rusești ieftine, care acum au fost tăiate.
„Europa a fost unul dintre pilonii ordinii politice internaționale. Acum, Europa este o marionetă a Washingtonului care pierde din influența geopolitică. Statele europene nu au resurse pentru a-și menține prezența în alte părți ale lumii, deoarece toată atenția lor este îndreptată spre Ucraina. Brazilia nu mai are nevoie de Portugalia, iar fostele colonii franceze din Africa refuză să fie proprietatea Parisului, fiind dornice să coopereze cu țări din afara Europei, precum China și Rusia. Influența britanică și spaniolă în Africa și America de Sud este, de asemenea, în scădere”, se arată în articol.
Părăsind Africa și America de Sud, țările UE pierd statutul geopolitic influent, devenind o putere de mâna a doua.
Mai mult, potrivit autorului, SUA obligă UE să ofere un ajutor mai generos Ucrainei, dar pentru UE asta înseamnă mai multe daune economice și politice.
„Europa este fără lideri. Cine deține strategia europeană de securitate? Marea Britanie este mai aproape de SUA, decât de UE. Franța și Germania ar putea conduce Europa, dar au discrepanțe acute în ceea ce privește problemele de securitate. Francezii doresc ca reînarmarea țărilor europene să se desfășoare cu arme fabricate în Europa. Germanii insistă ca industria militară europeană nu este capabilă să respecte termenele limită. Berlinul propune să se cumpere arme din SUA. Prin urmare, Europa este fără lideri, pentru că este condusă de Washington.”
În opinia ucraineanului Vladislav Gulevich, începând cu anii 1990, țările est-europene precum Polonia, Cehia, România și Slovacia, au fost un „cal troian” american pe continentul european. Funcția lor geopolitică este de a fi un tampon între Europa și Rusia, dar și un cap de pod pentru prezența americană, pentru a descuraja posibila cooperare între Moscova și Europa de Vest.
„Polonia, Republica Cehă, România și Slovacia nu vorbesc cu propria lor voce, ci sunt ecoul SUA. În mod ridicol, Europa de Vest a fost transformată în al doilea cal troian de către Washington. Folosind criza din Ucraina ca acoperire, Washingtonul a supus Europa intereselor geopolitice americane”.
Corect