MOTO: La fel ca majoritatea liderilor și oficialilor occidentali, Donald Trump trebuie să învețe să vorbească mai puțin și să facă mai mult pentru binele lumii.
În ciuda mijloacelor de transport tot mai eficiente, când este vorba de diplomație și politică, la Beijing ajungi doar dacă este cazul și nu în orice condiții. Potrivit propriilor declarații, președintele Donald Trump trebuia să ajungă astăzi la Beijing, în cadrul primei vizite pe care un lider SUA ar fi derulat-o după luna Noiembrie 2017.
Trump s-a grăbit să vorbească despre vizita pe care o va face în China în perioada 31 Martie-2 Aprilie, trădând superioritatea specifică occidentalilor, dar și totalul dezinteres pentru lecțiile deja oferite de diplomația de la Beijing în relația cu liderii Uniunii Europene sau cu cei ai Germaniei.
Astăzi, Trump nu a mai ajuns la Beijing, iar după două amânări succesive pe care tot el le-a anunțat, probabil va ajunge la mijlocul lunii Mai sau poate doar în Noiembrie, la Summitul APEC 2026 pe care China îl va găzdui. Cert este că diplomația chineză tace și face, preferând coordonarea în locul alinierii.
Cauzele care au dus la succesivele amânări ale vizitei sunt legate de precondițiile avansate de China în relația bilaterală politică, economică și diplomatică cu SUA, dar mai ales de problemele regionale și globale inflamate de deciziile administrației Trump.
Explicații pentru refuzul vizitei și amânarea nedefinită trebuie căutate nu doar în cadrul schimburilor economice tot mai tensionate sau în situația tragică din Orientul Mijlociu. Primele semnale emise de Beijing au fost lansate încă din luna August 2025, după Sumitul Trump-Putin din Alaska, deși evenimentul a fost urmat de marea paradă militară organizată de China la începutul lunii Septembrie la Beijing, unde președinții Xi Jinping și Vladimir Putin au reconfirmat soliditatea relațiilor bilaterale strategice. Totuși, după luna Septembrie 2025, până astăzi, poate fi sesizată o fragmentare a dialogului Beijing-Moscova la nivel de lideri, excepția fiind reprezentată de schimbul de mesaje derulat cu ocazia Anului Nou chinezesc, moment în care președintele Xi a solicitat asigurări pentru ca relațiile bilaterale să continue pe calea corectă, cu o cooperare strategică mai profundă și un rol mai activ și promițător.
Lovitura de stat data de SUA în Venezuela, în Ianuarie 2026, soldată cu răpirea președintelui Nicolas Maduro, obsesiile hegemonice ale președintelui Trump privind Groenlanda, Canada, Cuba, Mexic, urmate de tragedia iraniană și a Orientului Mijlociu, cu generat reacții ferme de condamnare la Beijing. În timp ce China a fost implicată ani de zile în mediere și detensionare, SUA au incitat, reaprins și escaladat, acordând sprijin nelimitat Israelului condus de Benjamin Netanyahu, care se dorește hegemon regional.
Asasinarea liderului suprem de la Teheran, Ayatollahul Ali Khamenei, a liderilor iranieni, urmată de extinderea conflictului în regiune, a contribuit la tensionarea dialogului China-SUA, dialog deja fracturat de deciziile unilaterale adoptate de Casa Albă în cadrul relațiilor bilaterale, odată cu impunerea de taxe suplimentare și reaprinderea războiului economic-comercial declanșat de Trump în primul mandat, în luna August 2018. Reamintesc că atacurile președintelui Trump la adresa Chinei au fost declanșate la câteva zeci de ore după ce a părăsit Beijingul, în urma vizitei efectuate în luna Noiembrie 2017, când cele două țări au semnat acorduri de cooperare în valoare de peste 250 miliarde USD. China a transmis succesiv că țările majore nu ar trebui să folosească avantajele lor militare pentru a ataca în mod arbitrar alte țări, dar și faptul că lumea nu trebuie să revină la legea junglei.
Dacă mai adăugăm schimburile de mesaje pe tema Canalului Panama, unde acționar de zeci de ani este o companie privată din Hong Kong, nu China, așa cum susține Trump, dar mai ales alimentarea tensiunilor în Strâmtoarea Taiwan – linia roșie în relațiile diplomatice și economice cu Beijingul – dar și stimularea remilitarizării Japoniei, avem o parte din limitele de rezistență pe care liderul de la Casa Albă înțelege să le traseze în planul relațiilor cu China. Trebuie subliniat că replicile Beijingului pe tema Canalului Panama sunt extrem de ferme, diplomația chineză respingând “acuzațiile greșite repetate ale SUA, care dezvăluie doar încercarea sa de a prelua controlul asupra canalului”. (MAE China, 27 Martie 2026)
Scurta istorie a vizitei care nu are loc
Urmărind comunicarea oficială diplomatică de la Beijing, este ușor de observat că autoritățile chineze, din precauție, evită să se exprime fără echivoc până în ultimul moment. Este motivul pentru care, după întâlnirea liderilor Xi Jinping – Donald Trump, desfășurată în Februarie 2026, la Busan (Coreea de Sud), partea chineză nu a abordat niciodată tema vizitei liderului american în China.
Toate solicitările pe subiectul vizitei, adresate Ministerului chinez de Externe și chiar ministrului Wang Yi, au fost evitate și rezumate la replica standard: “China și SUA sunt în comunicare cu privire la interacțiunile dintre cei doi șefi de stat. În ceea ce privește întrebarea specifică, nu am informații de împărtășit în acest moment.” (MAE China – 2, 17, 18, 19, Martie 2026)
Apoi, de la cel mai înalt nivel, prin intermediul ministrului Wang Yi, China a transmis la data de 8 Martie că nu are nimic de oferit pe tema vizitei președintelui Trump la Beijing. Ministrul Wang s-a rezumat la a contura relația dintre China și SUA, care este una cu cea mai mare anvergură și care are cele mai mari implicații globale, iar a întoarce spatele una alteia ar genera o percepție greșită reciprocă și calcule greșite. Iată de ce, fiecare parte trebuie “să se pregătească temeinic, să creeze un mediu adecvat, să gestioneze riscurile care există și să elimine întreruperile inutile”.
În aceste condiții, ministrul Wang Yi a subliniat că “alunecarea în conflict sau confruntare ar putea aduce dezastru lumii. China și SUA sunt ambele țări mari. Niciuna dintre părți nu o poate remodela pe cealaltă, dar putem alege cum vrem să ne angajăm, adică să ne angajăm într-un spirit de respect reciproc, să menținem linia de jos a coexistenței pașnice și să ne străduim pentru perspectiva unei cooperări câștig-câștig.”
A urmat anunțul președintelui Trump potrivit căruia a fost schimbată data vizitei, posibil în perioada 14-15 Mai a.c., informație în fața căreia Beijingul a reacționat la data în aceeași linie: “Diplomația șefului statului joacă un rol de neînlocuit în furnizarea de orientări strategice pentru relațiile China-SUA. Cele două țări sunt în comunicare cu privire la vizita președintelui Trump în China.” (MAE China – 26, 27 Martie 2026)
Precedentele UE și Germania
Nu doar diplomația americană ar putea fi atentă la precedentele înregistrate de China în relațiile cu Uniunea Europeană și cu Germania, când fostul Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Josep Borrell, actualul președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și actualul ministru german de Externe, Johann Wadephul, au fost aflat cu câteva zeci de ore înainte că vizita a fost anulată sau că vizita este întreruptă la numai câteva ore de la aterizarea la Beijing.
În vara anului 2023, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Josep Borrell a anunțat că amână vizita la Beijing, în condițiile în care MAE chinez a anulat agenda, fără a oferi mai multe detalii. Beijingul a reacționat ferm după ce Comisia Europeană a preluat mesajul promovat de SUA privind “de-riscarea” față de China, dar mai ales prin impunerea unor controale stricte la exporturile chineze de galiu și germaniu, esențiale în industria militară și de semiconductori.
Însă, vizita lui Borrell nu mai putea avea loc până când acesta nu clarifica și nu rectifică o declarație care a stârnit iritarea sensibilităților Chinei pe subiectul Taiwan.
În cadrul unui articol apărut la data de 22 Aprilie 2023, în publicația Le Journal du Dimanche, oficialul UE a cerut marinei militare europene să patruleze în Strâmtoarea Taiwan „pentru a sublinia angajamentul Europei față de libertatea de navigație în această zonă absolut crucială”.
“În ceea ce privește Taiwanul, poziția noastră este simplă și consecventă. În ochii noștri, există o singură China. Dar, nu în orice condiții. Și cu siguranță nu prin folosirea forței. De fapt, Europa trebuie să fie foarte prezentă în această problemă, care ne privește din punct de vedere economic, comercial și tehnologic. De aceea, solicit forțelor navale europene să patruleze în Strâmtoarea Taiwan, pentru a sublinia angajamentul Europei față de libertatea de navigație în această zonă absolut crucială.”
Surprinzătoarea declarație a fost făcută la scurt timp după ce vizita anunțată la Beijing, inclusiv de MAE chinez, pentru 13-15 Aprilie, a fost amânată cu doar o zi înaintea sosirii, sub motivul că domnul Borrell a contactat virusul Covid-19.
Deși la nivel oficial public China nu a reacționat, presa de la Beijing a lansat comentarii virulente la adresa Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, arătând că „Borrell latră la copacul greșit”, că „Apelul lui Borrell pentru patrule navale în Strâmtoarea Taiwan este extrem de provocator” sau că „Apelul unui diplomat de top al UE către marina europeană de a patrula în Strâmtoarea Taiwan este foarte periculos”.
Totul în cadrul mult mai amplu al declarațiilor lansate de Occidentul colectiv care insistă să facă o paralelă între războiul Rusia-Ucraina, mergând până acolo încât inclusiv politicienii europeni promovează tezele americane privind “democrația versus autocrația” și “astăzi Ucraina, mâine Taiwan”.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost pusă în situația de a înțelege limitele și fermitatea Beijingului în Iulie 2025, când China și UE marcau 50 de ani de relații diplomatice. Pe fondul declarațiilor frecvent provocatoare lansate de Bruxelles și pe fondul pretențiilor UE ca Beijingul să facă presiuni asupra Moscovei în privința războiului din Ucraina, liderii Chinei au decis reducerea la minim a summitului, în mod tradițional de două zile, la doar câteva ore.
După ani de experiență în relațiile cu China, liderii UE dovedesc limite în acceptarea realității, potrivit căreia la Beijing nu se vine cu false superiorități, cu atât mai puțin cu pretenții și presiuni așa cum a devenit tradiție în țările din Europa de Est.
La rândul său, ministrul federal german de Externe, Johann Wadephul, a ajuns la Beijing cu o întârziere de o lună și jumătate, după ce agenda inițială a fost anulată ca urmare a declarațiilor provocatoare la adresa Chinei și a situației din Marea Chinei de Sud.
Wadephul a afirmat, în cadrul unui eveniment germano-japonez organizat la Berlin, că “la fel ca Rusia, China încearcă să rescrie ordinea internațională bazată pe dreptul internațional”, fapt care a generat reacția imediată și fermă chineză, chiar dacă reținută la canalele diplomatice directe. Anularea vizitei a fost anunțată de însuși Wadephul, nedumerit de faptul că Beijingul nu mai răspunde la mesaje și dialog.
În cadrul unei conferințe în care au fost marcați 40 de ani de activitate a Centrului Japonez-German din Berlin, Wadephul a acuzat China că ignoră dreptul internațional al mării și că sprijină agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei pentru a-și justifica propriile aspirații hegemonice.
“China și Rusia încearcă să rescrie ordinea internațională bazată pe dreptul internațional. Rusia ne testează hotărârea în NATO și ne amenință direct. Ne încalcă spațiul aerian, ne spionează infrastructura critică. Încercați să otrăviți discursurile noastre democratice cu știri false și propagandă. China răspândește o narațiune în lume conform căreia apără multilateralismul și lumea instituțională multilaterală. De fapt, tolerează evaziunea sancțiunilor Coreei de Nord. De fapt, China ignoră dreptul poporului maritim în Marea Chinei de Sud. China susține agresiunea rusă împotriva Ucrainei și pentru a-și justifica propriile aspirații hegemonice.” – Johann Wadephul, 14 Octombrie 2025
După ce China a reacționat prin intermediul purtătorilor de cuvânt, exprimând speranța că “Germania va susține o atitudine obiectivă și justă, va încuraja o percepție pozitivă și rațională asupra Chinei și va colabora cu China pentru a promova și menține relația bilaterală pe drumul cel bun” (Guo Jiakun, purtător de cuvânt), și după ce pe canalele diplomatice au fost făcute reglajele necesare, ministrul german a fost primit.
La începutul lunii Decembrie 2025, cu un discurs reîmprospătat și adaptat sensibilităților chineze, ministrul Wadephul a ajuns la Beijing, dar numai după ce a declarat public că libertatea, securitatea și prosperitatea dun Germania și Europa sunt strâns legate de China, iar în ciuda tuturor provocărilor, schimbul deschis cu China rămâne extrem de important. Principalul rezultat al prezenței lui Wadephul la Beijing a fost reprezentat de stabilirea liniilor generale ale vizitei pe care cancelarul Friedrich Merz a efectuat-o în China la finalul lunii Februarie a.c.
Vizite oficiale la Beijing, în 2026
Diplomația Chinei este una dintre cele mai active, dense și consistente la nivel mondial. Din perspectiva eforturilor de cooperare, mediere și inițiative regionale și globale, agenda autorităților chineze poate fi comparată cu agenda de lucru a organizațiilor internaționale. În aceste condiții, pe fondul evenimentelor interne extrem de importante și cu acoperire națională, de la începutul acestui an China a primit unsprezece vizite oficiale la nivel de protocol de stat.
În luna Ianuarie, la Beijing au ajuns: premierul Irlandei – Micheel Martin, președintele Coreei de Sud – Lee Jae Myung, premierul Canadei – Mark Carney, premierul Finlandei – Petteri Orpo, ministrul de Externe al Azerbaidjanului – Jeyhun Bayramov, premierul Marii Britanii – Keir Starmer.
În luna Februarie (marcată de Anul Nou chinezesc) au ajuns: președintele Uruguayului – Yamandu Orsi și cancelarul Germaniei – Friedrich Merz.
În luna Martie (marcată de Sesiunile anuale de Primăvară – Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului din China), la Beijing au ajuns: președintele Turkmenistanului – Gurbanguly Berdimuhamedov și Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică – Rafael Mariano Grossi, vicepremierul-ministrul de Externe din Pakistan – Mohammad Ishaq.
În perioada următoare, este așteptat premierul Spaniei – Pedro Sánchez (13-15 Aprilie), după ce Regele Felipe VI al Spaniei a fost primit la Beijing, la mijlocul lunii Noiembrie 2025.
China și SUA se vor întâlni în 2026
Păstrând rezerve inclusiv cu privire la anunțul făcut de președintele Trump legat de vizita la Beijing la jumătatea lunii Mai, China și SUA se vor putea întâlni la nivel de lider în acest an cel puțin cu ocazia Summitului liderilor economici APEC 2026, organizat de China în 18-19 Noiembrie și în cadrul G20 2026, găzduit de SUA în perioada 14-15 Decembrie.
În mod cert, China acordă importanța și locul corect relațiilor cu SUA, însă în condiții de egalitate și câștig reciproc, fiind respinsă orice formă de presiune, șantaj sau cooptare împotriva unei terțe părți. Iată de ce, dacă numele președintelui Donald Trump a fost abordat în cadrul întrebărilor și răspunsurilor conferințelor de presă MAE chinez de peste 40 de ori, la Beijing există bunăvoință pentru dialog și cooperare. Dar nu în orice condiții.
Principalele linii roșii vizează: Insula Taiwan, respectarea suveranității și integrității, dialogul corect în plan diplomatic, economic și uman, renunțarea la deciziile și sancțiunile unilaterale care afectează nu doar relația bilaterală, ci întreaga lume.
Cea de-a șasea rundă a consultărilor pe teme economice și comerciale China-SUA, desfășurată în perioada 14-17 Martie, în Franța, a confirmat că există spațiu de dialog și negociere, inclusiv în domeniul tarifelor suplimentare aplicate reciproc. Și totuși, nu trebuie pierdut din vedere nivelul scăzut de încredere politică și diplomatică dintre cele două țări, în condițiile acțiunilor imprevizibile și agresive manifestate de administrația Trump începând cu luna Ianuarie 2026.
