Text preluat de pe site-ul Radio China Internaţional
Cine vorbeşte de cultura tradiţională a Chinei nu poate să nu menţioneze de Confucius. Pe o listă numită „Topul celor 100 de personalităţi care au avut influenţe însemnate asupra istoriei umane”, redactată în anii 70 ai secolului trecut de un scriitor american, Confucius era clasificat pe locul al 5-lea, urmând lui Iisus Christos, Sakiamuni şi altor doi. Pentru chinezi însă Confucius ar figura foarte posibil pe primul loc într-un asemenea clasament, deoarece fiecare chinez este influenţat într-o măsură mai mare sau mai mică de învăţătura lui.
Confucius este fondatorul Şcolii ce-i poartă numele. De-a lungul celor peste 2000 de ani, influenţa gândirii confucianiste asupra Chinei se poate găsi nu numai în domeniile politic şi cultural, dar şi în comportamentul şi mentalitatea fiecărui chinez. Unii autori din străinătate califică gândirea confucianistă drept o religie a Chinei. De fapt însă, Şcoala confucianistă era doar una din multele şcoli ideologice din antichitatea Chinei, ea fiind o gândire filozofică şi nu o religie. Numai că în decursul celor peste 2000 de ani cât a perpetuat societatea feudală în ţara noastră gândirea confucianistă a fost venerat timp îndelungat drept singura ideologie ortodoxă, care se bucura de un respect special. Dar influenţa gândirii lui Confucius s-a extins şi în unele ţări asiatice. În zilele noastre, dat fiind că pe mai toate meridianele globului se găsesc emigranţi chinezi şi cetăţeni străini de origine chineză, se poate afirma că influenţa confucianismului nu se limitează numai la China şi restul Asiei.
Confucius s-a născut în 551 î.e.n. şi a trecut în nemurire în 479 î.e.n. Perioada vieţii sale era cu mai mult de 100 de ani mai devreme decât a lui Aristotel. Rămând de la 3 ani orfan de tatăl Confucius s-a stabilit împreună cu mama în Principatul Lu (provincia Shandong de astăzi).
Textul integral AICI
