Descoperind China | Silk Market – Babilonul cumpărăturilor

„Lucă!”…”Lucă!”… „Priveşte!” … „Priveşte!” este refrenul interpretat într-o engleză aproximativă, pe sute de voci, pe zeci de mii de metri pătraţi, în babilonul cumpărăturilor din Beijing – Silk Market (numele oficial fiind Strada Mătăsii – Silk Street), palatul plăcerilor pentru toţi cei care au tăria negocierii unui preţ bun pentru împlinirea visurilor. La Silk Market se poate cumpăra orice, cu excepţia maşinilor, avioanelor, caselor, armelor şi substanţelor interzise. Dacă azi nu au ce doreşti, te înţelegi cu unul dintre cei aproape 2000 de vânzători chinezi şi mâine ai produsul, marcat cu cele mai importante branduri mondiale şi la o calitate care, de multe ori, te face să te întrebi dacă nu cumva cumperi originalul. Preţul la care poţi ajunge prin negociere te ţine totuşi cu picioarele pe pământ.
Babilonul cumpărăturilor, cum i-am spus încă de la prima vizită, îşi merită numele nu doar pentru generoasa ofertă de produse, dar mai ales ca urmare a faptului că aici vin zilnic peste 20 de mii de clienţi, mai mult de jumătate străini. Silk Market este aşadar o staţie importantă în circuitele turistice ale Beijingului. Fluxul de vizitatori urcă la peste 80 de mii în zilele sfârşitului de săptămână, încât uneori este greu să traversezi culoarele înguste dintre standurile amenajate pe şapte etaje.
Silk Market este unul dintre spaţiile comerciale ale Beijingului în care arta negocierii solicită răbdare, plăcerea de tatonare a adversarului, pentru că cel care renunţă primul, în mod evident, pierde. Când renunţi să mai cumperi produsul se consideră că nu eşti un bun negociator, pentru că sigur ai fi reuşit să ajungi la un preţ convenabil. Dar, cine nu cunoaşte plăcerea chinezilor de a se târgui, de a juca bilete la loterie şi cărţi, nu poate fi un partener sincer de negociere cu angajaţii de aici. Gata să te îmbrace sau să te dezbrace de produse, încât spui că te afli la un spectacol de magie, miile de angajaţi ai babilonului sunt distribuiţi în funcţie de nivelul de cunoaştere al limbilor străine. Cei mai pricepuţi sunt la standurile cu produse importante, ceilalţi la cele cu bunuri generale. Oricum, limba oficială în Silk Market este calculatorul de mână, pe care, succesiv, şi ei şi tu, treci preţul. Este un dans de „care pe care”, iar spectacolul este unul total. Abia după mai multe vizite am înţeles că vânzătorii chinezi nu se ceartă, nu sunt cu adevărat disperaţi şi nicidecum nu le cade cerul în cap dacă scapă un client. Însă fiecare are rolul lui şi performanţele actoriceşti pot creşte profiturile anuale nete, evaluate la peste 150 de milioane yuani, adică ceva peste 24 milioane USD. Dacă acesta este profitul, care sunt sumele rulate având în vedere numai costurile de întreţinere şi de personal?
Sutele de standuri de la Silk Market aparţin unor investitori care, după mai multe probleme cu autorităţile, au decis să se asocieze şi astfel, prin autoreglementare, să asigure calitatea produselor puse în vânzare. Încă de la intrare eşti întâmpinat de mesajele care te asigură că produsele sunt garantate şi că reclamaţiile pot fi făcute pe loc, pornind de la calitatea bunurilor până la atitudinea angajaţilor, mereu zâmbitori şi extrem de serviabili. Ei sunt urmaşii moderni ai vânzătorilor de mătăsuri, cei care au dat numele locului, cândva „Piaţa de mătase”, amenajată cu multă vreme în urmă pe Strada mătăsii. Şi unde putea să se afle o marfă atât de preţioasă dacă nu în zona „zero” a Beijingului, la Sud-Est de Parcul Ritan, zona ambasadelor. Traficul zilnic de autocare, de la ora deschiderii până la înserare, este echivalent cu unul dintr-o bază de transport în comun, unde sunt debarcaţi turiştii veniţi în capitală cu grupuri organizate. La Silk Market se intră cu portmoneul plin şi se iese cu geamantane de produse, pentru că la cantităţi mari vânzătorii îţi fac cadou un gemantan, dacă mulţumirea este reciprocă.
Nivelul afacerilor zilnice de aici este unul greu de estimat, raportările fiind corelate la sancţiunile pe care autorităţile le-au aplicat şi făcut publice. Spre exemplu, în august 2006, 30 de furnizori de produse au primit o amendă de 10 milioane yuani, aproape 1,3 milioane USD, pentru nerespectarea protecţiei mărcilor. Dar cine nu înţelege că Silk Market este un punct extrem de important pe harta Beijingului, înţelege mai greu de ce lucrurile continuă. Totul este legat şi de afaceri şi de turism. Turiştii vor să fie fericiţi şi cum poţi fi altfel decât cheltuind bani pe mărfuri de calitate bună, cu preţuri uneori ridicol de mici. Pentru că la astfel de magazine este extrem de important rulajul şi respectul reciproc vânzător – client, client – vânzător.
Din vechea istorie a Silk Market se mai păstrează doar un etaj, unde găseşti vechi meseriaşi de haine, adevăraţi maeştri confecţioneri de îmbrăcăminte tradiţională dar şi de costume care te fac să nu ştii dacă ai pe tine o haină de la marile firme sau doar o copie bine făcută. Fireşte, preţurile de la acest etaj sunt mai aproape de realitate, mătasea obligându-i pe vânzători să nu mai fie atât de darnici cu clienţii. Însă, şi aici, mătasea are o variantă de consum, motiv pentru care se găseşte şi frumoasă, şi multă şi ieftină.
Un alt spaţiu de răsfăţ, apreciat mai ales de doamne şi domnişoare, alt punct turistic de profil, este Piaţa Perlelor, aflat peste drum de Templul Cerului. La Piaţa Perlelor, după cum şi numele îi spune, se găsesc în special standuri cu pietre preţioase sau falsificate, specialitatea fiind perlele. Însoţind delegaţii oficiale cu greu am reuşit să extrag românii din magazin, pentru a respecta programul prestabilit. Este de înţeles, mai ales dacă în grup se află şi doamne sau domnişoare.

Text apărut în volumul „Descoperind China – Beijing”, Editura Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2012