COMENTARIU | O vizită pe malul celălalt

Preşedintele Traian Băsescu va începe luna februarie la Chişinău, la invitaţia preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, ca răspuns la vizita acestuia efectuată la Bucureşti în luna mai 2012. În condiţiile în care Preşedinţia României nu a furnizat niciun comunicat pe acest subiect până la această oră, vizita a rămas anunţată prin intermediul presei de la Chişinău care iniţial a citat un grup de bloggeri, apoi Serviciul de presă al Preşedinţiei Republicii Moldova şi de o serie de declaraţii, făcut marţi, de consilierul prezidenţial Iulian Chifu.

Potrivit programului, Traian Băsescu se va întâlni cu preşedintele Timofti, premierul Vlad Filat, preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, şi cu fostul preşedinte interimar, preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu. O vizită de câteva ore pe care oricum o priveşti are caracterul de firească şi necesară confirmare a relaţiilor de apropiere.
Traian Băsescu se va deplasa în bastionul în care îşi mai poate permite băi de mulţime, electoratul din R. Moldova fiind singurul care i-a mai acordat credit consistent la referendumul de suspendare din iunie 2012. La Chişinău va fi cu certitudine şi cel mai reprezentativ basarabean al momentului din Parlamentul României, Eugen Tomac, copilul răsfăţat al preşedintelului Băsescu, care din multe puncte de vedere a fost comparat cu ex-ministrul Udrea la nivelul performanţelor din mandatul de secretar de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. În noul mandat parlamentar, Tomac este preşedinte al Comisiei pentru comunităţile româneşti din afara graniţelor ţării din Camera Deputaţilor.
Prezenţa preşedintelui la Chişinău va avea loc pe fondul acutizării tensiunilor din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) aflată la guvernare, premierul Vlad Filat fiind un impresionant generator de tensiuni, mai puţin de soluţii şi declaraţii decente, semn al limitatelor resurse de democraţie şi diplomaţie. Cumva, politica de la Chişinău copiază „unul la unu” atmosfera de la Bucureşti din perioada în care anunţatul oaspete de la 1 februarie juca singur şi la Cotroceni şi la Palatul Victoria. Numai că în situaţia lui Filat lucrurile sunt puţin mai complicate, în condiţiile în care Mihai Ghimpu nu este Emil Boc, iar Nicolae Timofti nu este Monica Macovei. Este posibil ca preşedintele Băsescu să încerce o mediere între cei trei lideri cărora se adaugă şi spicherul Marian Lupu, cel care recent a declarat că „nefuncţionalitatea Alianţei ar putea duce la criză politică şi alegeri anticipate”, în condiţiile în care “consecinţele unui asemenea comportament vor fi dramatice pentru Republica Moldova”. Graba cu care partenerii din cadrul AIE deschid subiectul anticipatelor poate să fie justificată şi de faptul că, în lipsa unor realizări notabile interne, sondajele de opinie îi dau ca primă opţiune tot pe comuniştii lui Vladimir Voronin, alungat în 2009 de tinerii basarabeni care acum sunt tot mai dezamăgiţi de politicile pro-europenilor. Singura şansă a partidelor reunite în Alianţă este rămânerea împreună, orice ieşire consemnând practic eşecul alternativei la guvernarea comunistă.
Aşadar, Traian Băsescu ajunge la Chişinău acolo unde un alt proiect politic al său începe să înregistreze rateuri succesive în plan intern, imaginea de premiantă a Parteneriatului Estic a Republicii Moldova neţinând locul proiectelor sociale şi economice care să facă basarabenii să aleagă patria mamă şi nu Moscova sau ţările vest-europene. Fără îndoială, în declaraţiile oficiale ale preşedintelui nostru se vor regăsi pasaje privind politica europeană a României care se va concentra, între altele, şi pe avansarea în procesele de apropiere de Uniunea Europeană a statelor din Balcanii de Vest şi a Republicii Moldova. Mesajul a fost reiterat la întâlnirea Anuală cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România, unde Traian Băsescu a arătat că “parcursul important pe care l-a realizat în ultimii ani în ceea ce priveşte ancorarea sa în procesele Uniunii Europene trebuie valorificat prin menţinerea ritmului reformelor în sensul obţinerii apropiate a unei perspective clare de aderare. Vom continua să susţinem (…) Republica Moldova inclusiv prin sprijinul pentru desfăşurarea într-o dinamică accelerată a negocierilor privind Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb Cuprinzător şi Aprofundat şi liberalizarea vizelor”. Cât de viabile sunt aceste ţinte pe termen scurt şi mediu rămâne de văzut.
Un alt subiect, confirmat de consilierul Iulian Chifu pentru presa din Basarabia, va fi problema transnistreană în care R. Moldova este prinsă în focul încrucişat al comunicatorilor oficiali şi neoficiali de la Bucureşti şi Moscova, capitală cu care Traian Băsescu ar dori să regăsească “puncte de convergenţă care să permită un dialog pragmatic şi transparent, chiar dacă la Bucureşti, dar şi la Moscova umbra neîncrederii în cealaltă parte este încă prezentă”. Pentru că am menţionat Moscova, tema securităţii energetice a R. Moldova se află de asemenea pe agenda oficială a discuţiilor, temă abordată de preşedintele Băsescu şi în cadrul discuţiilor avute la Bucureşti cu comisarul european pentru extindere şi politica de vecinătate, Štefan Füle.
Este posibil ca unele dintre cele mai interesante momente ale vizitei să fie consemnate în timpul a ceea ce agenda evenimentului anunţă a fi o “întâlnire cu societatea civilă” de la Chişinău, unde Traian Băsescu va avea mai multă libertate pentru a-şi etala capacităţile histrionice, pentru a vrăji încă o dată publicul oricum convins de veleităţile sale de actor politic. Masa de manevră pentru preşedinte este generoasă dacă avem în vedere că, anual, România acordă peste 2.000 de burse la toate nivelurile de studiu, fără a mai aminti goana după cetăţenia şi paşaportul românesc similar calităţii de cetăţean al Uniunii Europene, după care aspiră mica republică soră de pe malul celălalt al Prutului.
În contextul în care Federaţia Rusă monitorizează mesajele Cotroceniului pe relaţia cu R. Moldova, reacţionând cu argumentul disuasiunii, insidios şi potrivind cu atenţie bucăţi de realitate, vizita preşedintelui Băsescu la Chişinău ar fi o eroare dacă ar alimenta dorinţe unioniste. Acestea nu se mai găsesc de mult în agenda politică oficială a Republicii şi nu este susţinută nici de ţările UE. Prezenţa tot mai consistentă a Germaniei în spaţiul socio-politic de la Chişinău este, dacă vreţi, o garanţie sigură pentru aceasta.
Text apărut şi pe JURNALUL.RO

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Republica Moldova. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.