COMENTARIU | Basarabenii mai cred în „mesia” Băsescu

Pegătită şi anunţată de presa aliată de pe cele două maluri ca şi cum ar fi ajuns la întâlnirea cu Dumnezeu, la Poarta Raiul, vizita de azi a preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău a marcat şi confirmat un singur aspect: omul Băsescu este un bădăran grotesc.

Cel mai votat politician român la stânga Prutului, acolo unde visele europene se izbesc frontal cu realitatea rusofonă, a călcat triumfal în singura ţară în care nu riscă mare lucru la o baie de mulţime. Însă, preşedintele României a manifestat lipsă de memorie şi respect când, în declaraţiile ante-vizită, l-a tratat pe actualul premier Iurie Leancă cu atitudinea de pahar (vezi bursele pentru studenţi), specifică relaţiei avute cu Vlad Filat. Zece clase deasupra ca politician şi diplomat, Leancă nu pare să răspundă la butoanele apăsate până la plictiseală de Băsescu, de aici atacul lipsit de bun simţ. Unde mai pui că liderul Guvernului de la Chişinău cooperează firesc şi pe proiect cu omologul de la Bucureşti, chestiune inacceptabilă în izolatele cabinete de la Cotroceni. Avem aşadar o primă demonstraţie de percepţie europeană a realităţilor din Republica Moldova.
Mesajele lansate de preşedintele Băsescu, atât prin seria impresionantă de interviuri şi declaraţii, cât şi prin surprinzător de obedientul ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Moldova, Marius Lăzurca, au confirmat o prestaţie de preşedinte-premier, nicidecum de responsabil al diplomaţiei române. Dincolo de tema Vilnius, de plasarea mai spre orizont a ipoteticei aderări la Uniunea Europeană şi remanenta Unire, preşedintele a jucat pe un teren în care nu are nici cele mai mici atribuţii, cu atât mai puţin posibilitatea de a mai influenţa decisiv Guvernul de la Bucureşti. Se prea poate ca, în rândul votanţilor din Republica Moldova, Traian Băsescu să continue să reprezinte modelul ideal în politică, modelul de lider şi de tătuc. În fond, fosta republică sovietică a resimţit mult mai dureros binefacerile sistemului totalitar. Dar cum să explici această „iubire imposibilă” manifestată în rândul tinerilor, altfel decât o lipsă de maturitate social-politică?
În ţara care adună popor şi produs intern brut cât capitala Bucureşti, impostura este în egală măsură Stat de drept, iar după succesive experimente politice ratate, cine strigă mai tare şi mai murdar, este bine primit. Repet, din fericire, premierul Iurie Leancă este construit din altă fibră, iar până acum a reuşit să se menţină departe de grotescul circ politic, în ciuda tentaţiilor oferite de presa de la Chişinău tabloidizată până la nivelul editorialiştilor cu pretenţii şi cotă. Iată un exemplu: „Traian Băsescu va rămâne în istoria relaţiilor dintre Chişinău şi Bucureşti ca singurul preşedinte român care i-a iubit sincer pe moldoveni şi le-a întins o mână de ajutor. Bine aţi (re)venit la Chişinău, domnule preşedinte Băsescu, simţiţi-vă acasă, nu ca acasă. Aţi câştigat în mod onest acest drept” (timpul.md). Nimic nu mai este de spus câtă vreme vectorii de mesaj public sau plonjat într-atât de adânc în băltoaca dezechilibrului, cu sau fără voie, inconştienţi în faţa separatismului promovat şi construit cu tenacitate de preşedintele român, în spatele mesajelor plăcute urechilor naive ale basarabenilor, lipsite de experienţa duplicităţii europene.
Ce nu înţeleg locuitorii Republicii Moldova, cuceriţi de carisma otrăvită a preşedintelui român, este diferenţa şi distanţa de la vorbă la faptă. Un lider responsabil, oricare ar fi el, nu ar încuraja sub nicio formă înstrăinarea resurselor unui stat. Nu îl văd nici chiar pe Traian Băsescu dând străinilor propriile case, maşini, conturi, fetele, soţia etc. pentru că e mai bine să fie administrate şi exploatate de alţii. Nu ai cum să apreciezi un astfel de lider, oricât de glumeţ şi grotesc poate fi 90% din timpul respirat. În sărăcia ei, Republica Moldova are şansa să devină o chestiune de importanţă majoră în spaţiul est-european, la fel ca un şchiop – chior speranţa de a câştiga proba de 110 de metri garduri în finala olimpică. Prin urmare, la fel ca multe ţări din zona Central-Est Europeană, Republica Moldova este cel mult o ambiţie şi un orgoliu pe tabla de şah a marilor puteri. Dar, cu câţi mai mulţi naivi, cu atât mai bine. Iar Ambasadorul român la Chişinău, Marius Lăzurca, explică pe mesaj oficial cum stau lucrurile: „Această vizită va avea o agendă europeană foarte puternică, preşedintele Băsescu fiind un veteran al Consiliilor Europene, care participă de cei mai mulţi ani la aceste colocvii ale şefilor de stat şi de guvern ale Uniunii Europene. Preşedintele României are un cuvânt greu de spus, are o experienţă pe care o poate împărtăşi preşedintelui moldovean”.
Din nefericire, relaţia România – Republica Moldova a fost tratată permanent şi exclusiv politic-electoral, din 1991 până azi. Niciunul dintre liderii români nu au fost interesaţi să joace pe cartea basarabeană, cum nici nu se va întâmpla aceasta prea curând. Mult prea dependenţi de cei care îi sprijină să ajungă în scaunele din vârful statului, liderii de la Bucureşti sunt dispuşi la enorme sacrificii, dar nu pentru cei care nutresc ideea de unire. În aceste condiţii, liderii de la Chişinău, orice culoare politică ar avea, au ca singură şansă deschiderea comunicării atât spre vest, cât şi spre est, o bună diplomaţie putând asigura măcar liniştea, dacă nu prosperitatea în zonă. Câtă vreme actori proşti sunt şi pe scena politică de la Bucureşti şi Chişinău, spectacolul teatral „România – Republica Moldova” poate continua … fără aplauze, în ciuda „parteneriatului de sânge” clamat istorico-mesianic de preşedintele care vrea să îi facă pe basarabeni să creadă că va bate orice interes Vest sau Est-european.