În Crimeea se joacă aspru nu doar soarta Ucrainei sau a democrației pe model occidental. Se joacă echilibrul de forțe EST – VEST, în care avantajul câștigat de occident în urma căderii blocului comunist pare să fie, dacă nu diminuat, cel puțin foarte clar și direct limitat la actualele granițe ale UE și NATO. Prin intermediul Rusiei, China își manifestă interesele în zona europeană, iar în aceste condiții este de înțeles de ce SUA nu mai pot participa doar de pe margine. Oricum, cine poate imagina, în secolul XXI, modul în care s-ar derula un conflict militar între Est și Vest? Mai mult, cum poate arăta un astfel de conflict extins în condițiile în care este evident că marea China nu se va alătura îndepărtatelor SUA ci vecinei Rusia, solicitarea Beijingului pentru occident fiind una clară: să lucreze cu, nu împotriva Rusiei.
În contextul prezentat mai sus, este interesant de menționat faptul că ultima vizită oficială externă a președintelui Viktor Ianucovici, înaintea evenimentelor care au condus la părăsirea Ucrainei, a fost realizată la Beijing, în decembrie 2013. Deja Euromaidanul devenise o realitate a Kievului. Decizia de blocare a acordului de asociere la UE a fost anunțată, Vizita în China fiind înregistrată la o săptămână după reuniunea de la Vilnius unde Ucraina a făcut pasul înapoi în relația cu Uniunea Europeană, pentru apropierea de Rusia. Iată de ce, vizita președintelui Ianukovici la Beijing a contat și în ceea ce privește discuțiile legate de sprijinul economic chinez, China fiind interesată să se apropie de Europa și prin intermediul Peninsulei Crimeea.
Concret, în timpul discuțiilor derulate la Beijing, liderul ucrainean și cei chinezi au semnat Tratatul de prietenie și cooperare, partea chineză avansând proiecte în valoare de opt miliarde USD. Între interesele prezentate China s-au numărat proiecte de gaze, maritime, agricole (5% din suprafața agricolă a Ucrainei) și de transport. Nu este de neglijat ceea ce subliniază presa rusă cu provire la cooperarea militară China – Ucraina, discutată în cadrul vizitei, câtă vreme Beijingul a fost și este interesat de arsenalul lăsat în urmă de fosta armată a URSS, Ucraina fiind al treilea stat din lume după nivelul dotărilor nucleare. Mai mult, primul și singurul portavion chinez este tot de sorgine ucraineană.
Este evident că Rusia și China au o relație economică și politică privilegiată, numai anvergura proiectelor petroliere ridicându-se la peste 270 de miliarde USD, pentru următoarea perioadă. O dovadă a interesului reciproc este reprezentată și de programarea, în cursul acesui an, a nu mai puțin de cinci întâlniri bilaterale la nivel înalt. Cele mai importante teme ale relațiilor chino-ruse vizează importurile de gaze și petrol necesare Chinei în condițiile în care, în 2013, importurile au depășit pentru prima dată consumul din producția proprie. Iată de ce, în condițiile în care Beijingul respinge orice idee separatistă, orice inițiativă la nivel de protest, China privește cu detașare evenimentele din Crimeea, neputând să le susțină având în vedere incidentele din provincia Xinjiang-Uigură și Tibet. Altfel spus, China este obligată la un joc diplomatic extrem de abil mai ales în fața Rusiei, miza evidentă fiind menținerea Ucrainei în actualele granițe.
Posibila blocare a Summitului G8 programat la Sochi poate aduce o notă de claritate pe scena politică internațională, în care Occidentul și NATO trebuie să găsească altfel de soluții în confruntarea cu ASIA, unde China și Rusia domină nu doar economic.
Jocurile de putere în Asia nu sunt nici ele ușor de digerat pe fondul evenimentelor din Crimeea. Divergențele Chinei cu Japonia pentru Insulele Diaoyu, ale Rusiei cu Japonia pentru Insulele Kurile, ca să amintesc doar o parte din disputele din Pacific și Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est, vin să schițeze o negociere dură chiar și între tabelere prefigurate în cadrul G8. Asta dacă trecem peste tensiunile UE – SUA privind criza supravegherii NSA.
Și totuși … China, la nivel oficial, susține nevoia dialogului în cadrul crizei din Ucraina, solicitând Vestului să „lucreze cu, nu împotriva Rusiei”, considerând că „așa cum a reacționat Occidentul … tensiunile ar putea escalada în continuare„. Mai mult, Beijingul susține că pe fondul legăturilor culturale, istorice și economice profunde dintre Rusia și Ucraina, „este timpul ca puterile occidentale să abandoneze gândirea Războiului Rece … respectând rolul unic al Rusiei în cartografiere viitorul Ucrainei”.
Criticând faptul că medierea părtinitoare derulată de Occident „a polarizat și înrăutățit situația”, presa chineză susține că „Ucraina este condusă spre o depresie economică, una care cu greu poate fi vindecată de vecinii occidentali, câtă vreme UE are probleme punct de vedere economic„, cooperarea economică și asistența Rusiei fiind vitale pentru Ucraina.
Având aceste direcții exprimate la nivel oficial, este limpede care sunt grupările de forțe, măcar la nivel declarativ, al negocierilor ante-factum, căci este greu de crezut că vizitele americane sau europene făcute la Kiev vor schimba realitatea imediată. Dimpotrivă, un refuz al SUA și marilor state UE de a dialoga – negocia cu Rusia, nu va face decât să acutizeze tensiunile din Estul Europei, acolo unde NATO nu are prerogative de intervenție, Ucraina fiind teritoriu neutru. Cu atât mai puțin în Crimeea unde populația este majoritar rusă, iar armata Rusiei este deja prezentă.
REFERINȚE >>>
COMENTARIU | Ucraina, vechea tragedie a trădării occidentului