Paralelismul României cu politica externă asiatică

Drapele Romania-China, la BeijingEste foarte interesant de analizat raportul interes/beneficiu extern exprimat de actualii lideri la București, trecând acest exercițiu printr-o imagine de ansamblu a Europei Centrale și de Est. Una dintre posibilele concluzii ar fi aceea că interesul manifestat de președinție și guvernare pentru Vest este în strâns contact cu beneficiile de ordin personal, nicidecum pentru un beneficiu comun, destinat tuturor românilor și României. O altă posibilă concluzie ar putea fi aceea că, în timp ce Serbia, Ungaria, Polonia, se deschid și caută tot mai mult apropierea de China și Asia, România joacă pe cartea unor lideri occidentali aflați la final de mandat și influență, aplicând același principiu al beneficiului de ordin personal, de imagine de familie.

Pentru a doua oară în ultimul an și jumătate, Serbia a primit vizita la nivel înalt a unui lider chinez. În decembrie 2014, premierul Li Keqiang a participat la Belgrad la reuniunea China-Europa Centrală și de Est. Zilele trecute, Belgradul a fost gazda președintelui Xi Jinping, eveniment care confirmă interesul Chinei pentru consolidarea prezenței în această zonă economică, dar mai ales libertatea Serbiei de a decide potrivit propriilor interese, nefiind parte a clubului restrictiv al Uniunii Europene. Aceste aspecte, la care pot fi adăugate argumente concretizate deja la nivel economic între cele două țări, vin să arate că acolo unde capacitatea de influență și presiunea externă nu dau rezultate, relațiile bilaterale cu China se pot desfășura nestingherite.

Investițiile chineze în Serbia, evidențiate în zona infrastructurii feroviare și siderurgice, generează câteva zeci de mii de locuri de muncă pe tot traseul de producție, fără a mai lua în calcul faptul că a fost salvată una dintre cele mai importante uzine de oțel din sud-estul Europei, Železara Smederevo, din orașul Radinac. Înființată în 1913, uzina a ajuns în pragul colapsului după prăbușirea fostei Republici Federative Iugoslavia, în anii din urmă fiind în fața transformării într-un morman de fiare vechi. În urma negocierilor și acordurilor la nivel înalt cu partea chineză, autoritățile sârbe au reușit să atragă interesul și investițiile Grupului Siderurgic din provincia chineză Hebei, depăşindu-se momentul critic. Prezența președintelui Xi Jinping la oțelăria Železara Smederevo a confirmat interesul și ambiția chinezilor de a demonstra că sunt generatori de beneficii comune. Un prim rezultat va fi angajarea unui număr de 5.000 de muncitori, majoritatea din zonă. Un altul va fi creșterea cooperărilor și schimburilor economice Serbia-China.

Polonia a fost un alt punct de vizită în agenda europeană a președintelui chinez Xi Jinping, țară care a marcat momentul de start al formatului China – Europa Centrală și de Est (actuala „16+1”). Varșovia confirmă capacitatea de a se impune în relațiile cu partenerii europeni, în ciuda presiunilor în creștere generate atât de la Bruxelles, cât și de la Washington. Totuși, actuala guvernare poloneză este decisă să pună capăt neoliberalismului, pentru a căuta soluții care să vină în sprijinul tuturor, nu doar a unui grup de interese dominat de forțe străine. Mesajele și proiectele vicepremierul Mateusz Marawiecki, prezentate cu puține zile înaintea vizitei în Polonia a președintelui Xi Jinping, au lăsat să se înțeleagă clar intențiile guvernului condus de Partidul Lege și Justiție: statul nu mai poate fi observator neputincios în fața economiei dominate de interese străine. Altfel spus, economia Poloniei trebuie să susțină în principal interesele polonezilor, situație în care statului polonez trebuie să revină și să se implice decisiv în coordonarea și distribuirea resurselor.

În mod cert, această abordare a fost și va fi catalogată de UE-SUA drept o revenire la comunismul centralizat, ca și cum concentrarea tuturor resurselor și forțelor de decizie în mâna unui grup infirm de magnați nu poate să însemne exact același lucru, odată ce guvernarea de stat a fost redusă la nivelul de marionetă.

Polonia este un capăt de linie al traseului pe care trenul China Railway Express îl parcurge din China până în Europa, de-a lungul Drumului Mătăsii. Prima garnitură a noului traseu a ajuns la Varşovia în prezența președinților Xi Jinping și Andrezej Duda, după o călătorie de 12 zile, marcând deschiderea unei noi rute de transport feroviar special Asia-Europa.
Interesul arătat de China pentru Polonia este evidențiat și de faptul că aceasta este singura țară din Europa Centrală și de Est care a aderat și a devenit membră fondatoare a Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură (BAII), un alt proiect chinez destinat contrabalansării relațiilor financiare la nivel mondial.
Pe acest fond, președintele Xi a subiniat necesitatea conlucrării pentru transformarea cooperării China-Polonia într-un model al proiectului „O centură, un drum”, cooperare care să impulsioneze toate țările din regiune.

Înainte de a reveni la actualitatea românească, subliniez că în cadrul vizitelor președintelui Xi Jinping în Serbia și Polonia s-a decis ridicarea relațiilor bilaterale la rang de parteneriat strategic multilateral.

Este ușor de observat dezinteresul la nivel înalt manifestat de Beijing pentru autoritățile de la București. După noiembrie 2013 (prezența premierului Li Keqiang la reuniunea „16+1”), România a fost ocolită de liderii chinezi, chiar dacă agenda vizitelor externe a urmărit trasee aflate la granița țării noastre. Această situație nu are legătură cu orientarea președintelui și guvernului Cioloș spre Vest, ci este un rezultat al interesului și seriozității cu care România tratează temele și relațiile comune cu China.
Relativele și sporadicele pusee de interes manifestate de București nu pot ține locul acțiunilor consistente și serioase, pentru toți cei care privesc jocul decizional din România fiind evidentă interdicția venită din partea SUA și UE de a coopera cu China.

În Polonia sau Ungaria, state membre UE și NATO, tema chineză nu generează obsesii și angoase electorale, spre deosebire de România, țară dominată de manipulări și atitudini grotești la nivel politic-social.

Pe acest fond, nu poți să nu observi concidența de vizită a președintelui Germaniei Joachim Gauck, lider aflat pe final de mandat și proiect politic. Vizita s-a dorit a fi un eveniment de excepție, de maximă importanță pentru România, chiar dacă rezultatul final este unul similar vizitelor externe ale președintelui Iohannis, unul de ordin personal, în ciuda personalității domnului Gauck.

Concluzia evenimentelor din ultimele zile, dar și din ultimii ani, din Europa Centrală și de Est, în care preocuparea pricipală vizează România, este una deja cunoscută: liderii țării noastre sunt paraleli cu politica și proiectele externe asiatice. Absența ambasadorilor români în Japonia, Coreea de Sud, a consulilor generali în oficiile consulare din Asia, confirmă o stare de fapt: ne mișcăm încet și uneori împiedicat. Intențiile în domeniul energetic România-China, tărăgănate de mai mulți ani, nu pot ține de cald câtă vreme consumul intern de energie este în scădere, în absența unor proiecte industriale. De asemenea, faptul că România este dependentă de decizii externe, asumând rolul captiv al intereselor geopolitice americane și europene, în detrimentul populației tot mai sărace și mai debusolate educațional, social și economic.

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Asia, China, De departe ... România, EU Centrală şi de Est, Europa, Europa - Asia, Înţelege China, România, România - China, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Paralelismul României cu politica externă asiatică

  1. Marcel Vătășianu spune:

    Păi treaba e simplă: China e interesată să-și extindă piața de desfacere în Europa, să exporte mai mult. România, având salarii la nivelul celor din China, nu e neapărat interesată să aibă concurență pe piața forței de muncă ieftină.

  2. Rasvan Roceanu spune:

    Din pacate pentru Romania, comentariul este perfect concordant cu realitatea.
    Singura consolare este ca situatia ar fi putut sa fie chiar si mai rea daca am fi rupt relatiile diplomatice ci China asa cum doreau multi talibani din partidele de dreapta in anii ’90.
    Sa ne aducem aminte cate injuraturi a incasat Ion Iliescu de la presa „libera” si „liberala” pentru ca a facut o vizita in China!!!!

Lasă un răspuns