Genialul Nichita Stănescu/1933-1983 (câţi dintre cei sub 20 de ani sunt învăţaţi cine este?) i-a replicat cândva lui Gheorghe Tomozei/1936-1997: „Ascultă-ncoa, bătrâne, ăsta o să fie toată viaţa ministru, da’ noi o să fim poeţi toată moartea! …„.
Viaţa este o chestiune de trăire iar în lipsa unei educaţii solide tot ce contează este clipa, cei mai mulţi devenind agitaţi exclusiv pentru a ajunge, a avea, nicidecum pentru a face şi a lăsa ceva în urma lor. Comportament, educaţie şi mentalitate consumistă care pot avea multiple explicaţii, însă nu şi justificări.
De 30 de ani (…) societatea românească balansează între comunism şi capitalism, între ceauşism şi politicianism. Victimele terorii comuniste au intrat în istorie drep martiri, victimele revoluţiei au devenit eroi, scritorii au statui, o parte dintre vedetele ţării devin stele pe asfatul Bucureştiului, anonimii vor rămâne la fel.
Dar ce vor fii toţi cei care au condus România în ultimii 30 de ani, din prima oră fără Ceauşescu şi până în această clipă?
Ce vor răspunde toţi cei care, la o ipotetică judecată, vor trebui să răspundă pentru prăbuşirea unei naţiuni sub toate aspectele? Vor putea să ofere măcar un singur exemplu de succes, altul decât cel personal sau de familie?
Blestemul zilelor revoluţiei din decembrie 1989 încă nu s-a spulberat. O ţară condusă de lideri dezechilibraţi nu poate regăsi balanţa soluţiilor de bun simţ.
(…) Cum Ceauşescu a fost judecat într-un mod care a pătat definitiv obrazul justiţiei române, la fel adevărul şi morala societăţii româneşti sunt doar cuvinte de dicţionar. Realitatea demonstrează asta în exces. Sunt multe de repus în matca firească a moralităţii. Ar trebui început cu un proces demn al comunismului, care să repare fantoma Comisiei Tismăneanu, mizeria prelungitelor amânării ale legii lustraţiei şi demenţa din procesul Ceauşescu. O societate normală ar trebui să găsească timpul şi resursele necesare şi pentru acestea. Să asume şi bune şi rele, căci nimic nu este numai alb sau numai negru.
(…) românii sunt insensibili la gustul pedepsei fără prea multă analiză. Guvernul are inclusiv libertatea de a fi Dumnezeu. Mulţi dintre aleşii pe banda rulantă a votului negativ se cred victorioşi pe viaţa noastră. Însă, ce vor dori să fie toată … moartea?
Text scris în 2012, adaptat. Varianta inițială pe JURNALUL.RO
