Oricât de arogant, impostor, inuman și prost grămadă este, că ne place sau nu, Klaus Iohannis este președintele României. Fie și numai pentru asta, un firav sentiment de solidaritate trebuie să păstrăm, mai ales în relația cu străinii. Mă refer la străinii care nu au cetățenie română. Însă … atunci când străinii au dreptate, iar președinele Iohannis nu ne oferă niciun motiv să vrem să ne numărăm între „românii mei”, nu ne rămâne decât să acceptăm că realitatea este și dură și tristă!
Din considerente asupra cărora nu insist acum, România este în Europa Centrală și de Est nu doar o inslulă de latinitate, ci și un spațiu izolat de realitatea regională. Motiv pentru care, România nu este nici măcar în relații de dialog constructiv cu formatul Vișegrad. Un motiv suficient pentru care țările membre fac din Iohannis un permanent sac de box în momentele bune, și găleată de gunoi în momentele tensionate.
Recent, publicația online „Visegrad Post”, a titrat sec: „România în pragul violenței politice”, lansând o analiză a comportamentului politic, din 2014 până în prezent, a președintelui Iohannis. Plecând de la ideea că „detractorii săi au folosit în mod regulat eticheta ‘nazist’ împotriva lui”, și chiar dacă „sașii au adoptat deseori ideologia lui Hitler (…) Iohannis nu poate fi responsabil pentru aceste legături familiale”.
Și totuși … „unele dintre cuvintele sale conțin un anumit sens de antisemitism„, putându-se „observa că există o afinitate din ce în ce mai mare între discursul politic al lui Klaus Iohannis și subiectele populare în ideologia Germaniei naziste. Se pare însă că Iohannis însuși nu este conștient de aceste afinități, având în vedere lipsa sa de cunoștințe istorice și filozofice„.
Și nu este deloc de mirare să vedem că cei de la „Visegrad Post” găsesc de cuviință să consemneze că „în România lui Klaus Iohannis, ‘criza Covid’ nu poate merge decât greșit”.
Neacceptând că guvernul lui poate să greșească, la data de 7 mai, Klaus Iohannis a comentat decizia CCR și situația țării în ansamblu, „amestecând complet comunicarea de criză și discursul de campanie„, atacând „în mod special către doi dușmani PSD și sistem judiciar pe care îl acuză că este complicele său secret”, ba mai mult, anterior, „fără niciun motiv, Iohannis a acuzat PSD-ul că ar fi vrut să ‘vândă Transilvania maghiarilor’ (…) astfel că metafora periculoasă ‘ciuma roșie’ a devenit o halucinație mai reală„.
Creionând această imagine, Vișegrad Post susține că „în acest moment, România pare a fi amenințată cu mult mai mult de amăgirea autoritară a lui Klaus Iohannis și de extrema dreaptă atlantistă pe care o întruchipează, decât de un virus care ucide semnificativ mai puțin poporul român, decât o gripă obișnuită – sau decât o face ‘ciuma roșie’ a PSD-ului relativ timid„.
Ce mai observă Vișegrad Post? Că „sub pretextul luptei împotriva ‘falselor știri’, regimul „a închis mai multe site-uri ostile lui Klaus Iohannis, printre care și ‘Justițiarul’, împotriva căruia Iohannis are un renghi vechi, pentru că a dezvăluit unul dintre aspectele sumbre ale ascensiunii sale sociale„.
„Dacă Klaus Iohannis se dovedește a fi sincer în iluziile paranoice și eugenice pe care le-a arătat în ultimele sale intervenții publice, ar trebui să ne așteptăm la ce este mai rău. În acest caz, este puțin probabil să-l vedem să-și termine mandatul (poate chiar anul) ca șef al României. El ar risca, înainte de a părăsi scena, mai mult sau mai puțin brutal, să lase în urmă o notă de plată de la Covid-19, care este poate chiar mai grea (și asta spune ceva) decât blocajul„.
Acestea fiind trecute în revistă, fiind nevoiți să acceptăm că sunt situații desprinse din realitate, cum să luăm apărarea unui președinte care prin acțiunile sale nu face decât să accentueze starea de iritare internă, simultan cu o escaladare a tensiunilor în cadrul relațiilor cu țările învecinate.
