Sibiul rămâne dator Academicianului Răzvan Theodorescu

Sunt puțini oamenii care mă fac să revin la Sibiu, fie și printre amintiri, fără să am un gust amar. Sibiul din mine nu mai are legătură cu conglomeratul de talcioc de acum, sufocat de superficiali care promovează incultura cu etichetă, zorzoane și nuditate intelectuală. Și totuși …

Vestea că Academicianul Răzvan Theodorescu a trecut în lumea celor drepți m-a dus în urmă cu 19 ani. Era toamă târzie în Sibiul care, de puține luni intrase în povestea „Capitală Culturală Europeană 2007”. Se întâmplase grație guvernului condus de premierul Adrian Năstase, nicidecum a primarului Klaus Iohannis care, la fel ca acum, era un rupt de realitate, dar bine protejat. Năstase a plătit scump naivitatea de a investi (și) încredere în cuvântul sasului, care este orice dar nu german.

Profesorul Răzvan Theodorescu era ministru al Culturii, poziție din care, până la finalul mandatului, a vizitat repetat Sibiul, fiind direct interesat de modul în care erau demarate și desfășurate lucrările de restaurare și reconstrucție în zona istorică a orașului.

Unul dintre proiectele care l-au interesat direct, pentru care Ministerul Culturii, Ministerul de Externe – condus de Mircea Geoană, Guvernul PSD (2000-2004) a făcut eforturi, a fost imobilul cu numărul 16 din Piața Mică, imobil cunoscut de aproape 20 de ani drept Casa Luxemburg. Cu eforturi diplomatice, culturale și administrative, imobilul a fost eliberat de chiriași, a fost atribuit Ducatului de Luxemburg care a donat o parte din fondurile de restaurare. În calitate de titular al proiectului Capitală Culturală Europeană 2007, Luxamburg avea să deschidă acolo, în 2004, o reprezentanță, Sibiul fiind adoptat partener al evenimentului.

Fiind o direcție de acțiune diplomatică în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, parteneriatul cu Luxemburg și alocările de la bugetul național pentru Sibiu au devenit o prioritate a guvernului Năstase (ulterior Tăriceanu), ministrul Răzvan Theodorescu fiind interesat să cunoască modul în care evoluează lucrările atât la imobilul din Piața Mică nr. 16, cât și la Sala Thalia (Filarmonica Sibiu).

În timpul vizitei din luna Noiembrie 2003, deși înconjurat de neputincioșii pesediști locali (la acea vreme majoritari în Consiliul Local și Județean), ministrul Theodorescu a găsit vreme să discute cu gazetarii locali și corespondenții de presă. Ne-a vorbit despre legăturile cultural-istorice ale Sibiului măcinat de vremelnicele asedii ungare, apoi germane, și iar ungare, de necesitatea de a înțelege realitatea la zi din perspectivă istorică, fără să cădem în naționalism ieftin, despre valoarea unei pietre păstrate la locul ei, pentru că o piatră poate să vorbească mai mult decât orice efemer în funcție.

Când și când, sprijinind obrazul în arătătorul drept, zâmbea tăcut și privea prin lentilele groase. Apoi, brusc, se lansa în alte idei, conturând Sibiul care putea fi un simbol al României, dar care nu putea ajunge la acest statut doar cu Piața Mare și Piața Mică. Avea dreptate. Profesorul Răzvan Theodorescu privea de la înălțimea istoricului, academicianului care dorea să tragă după el, să forțeze un mic salt în conștiința sibienilor … la fel de indiferenți, delăsători și nepăsători cum sunt mai toți românii în fața Istoriei și a marilor evenimente.

După vizitarea lucrărilor la imobilul cu numărul 16 din Piața Mică, ministrul s-a oprit sub cele patru arcade deja restaurate. În partea din dreapta, un fost stâlp de susținere, cândva parte din structura de rezistență, devenea martor vizibil, legătură între cinci secole de istorie. Partea invizibilă, rămasă așa, era groapa comună de câțiva metrii adâncime care „străjuia” latura din Piața Huet a clădirii, descoperită odată cu lucrările de consolidare. Invizibilă a rămas și contribuția ministrului Culturii și a guvernului din acea perioadă, guvern care a fost marcat puternic de naivitatea tradițională românească, de încrederea pusă în cuvântul dat (apoi călcat în picioare, trădat). Însă, tocmai această naivitate și dorință de a face, cu orice chip, au dus românii puțin mai înainte în recuperarea orgoliului și mândriei naționale pierdute.

După mandatul guvernului Năstase, a urmat guvernul Tăriceanu care a preluat șatefeta (inclusiv a naivității), Sibiul ajungând să fie un reper inclusiv pentru cei care nu știau și nu știu nici azi că meritul pentru tot ce a însemna Capitala Culturală Europeană 2007 nu aparține lui Iohannis, nici celor care se laudă la Sibiu că fac festivaluri internaționale, ci unui guvern care a crezut în destinul european al României, iar Europa, rând pe rând, i-a îngropat pe toți. Guvernul acesta este guvernul condus de premierul Adrian Năstase, din care a făcut parte și Academicianul Răzvan Theodorescu. Repet, Academicianul!

Când mai treceți prin Piața Mică din Sibiu, pe partea stângă cum stați cu spatele la Turnul Sfatului se află clădirea care a rămas cu numele de „Casa Luxemburg”, de ani de zile transformată în hotel. Nu am ajuns de mulți ani la Sibiu, dar poate că sub arcade, pe partea dreaptă, încă se mai găsește stâlpul mângâiat acum 19 ani de Academicianul Răzvan Theodorescu (vezi foto).
Acel stâlp este semnificativ pentru tot ce au însemnat pentru Sibiu oameni precum Corneliu Bucur, frații Cornel și Alexandru Lungu … doar trei dintre oamenii plecați în eternitate care au făcut istorie și cultură în beneficiul României și românilor, motiv pentru care au fost evacuați din spațiul public pentru a fi înlocuiți cu plagiatori dovediți, cu corupți, cu nenorocite slugi dornice să slugărească alți nenorociți cocoțați până în funcția de președinte de țară.

Ca un ecou, cuvintele istoricului Răzvan Theodorescu ar trebui să ne bânduie conștiința, pentru a înțelege cine suntem în Europa și ce treabă avem … ca români: „Ortodocșii trebuie automat să fie mai săraci decât catolicii, iar catolicii mai săraci decât luteranii, iar luteranii mai săraci decât calvinii”.

Unde suntem noi, majoritar ortodocșii români în relația cu Europa, în România condusă de Iohannis … luteranul?

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, EU Centrală şi de Est, Europa, Multilateralism ... în doi, România, Uniunea Europeană. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Sibiul rămâne dator Academicianului Răzvan Theodorescu

  1. rotariu ilie spune:

    Dumnezeu sa-i odihneasca si pe el si pe Caramitru, doi contributori majori la Sibiu!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.