Când țara nu mai are reacție la sfidare, țara primește exact și atât cât merită! La fel, când întreaga clasă politică este inertă în fața abuzului, în fața grandomaniei și opulenței în care este scăldat Klaus Iohannis, suntem în fața complicității de clan-guvernamental.
PSD este în guvernul care aprobă cheltuielile de milioane de euro anual pentru vacanțele private ale lui Iohannis, mascate sub titlul vizitelor oficiale. Alt principal vinovat pentru bătaia de joc din ultimii opt ani cu care Iohannis tratează România și milioanele de români care trăiesc la limita sărăciei, este întregul mecanism de apărare al statului, la rândul lui corupt, metastazat de lungii ani de trădare națională.
Indivizilor de la vârful PSD, PNL, de la multitudinea de servicii și armată, le merge bine, în timp ce românii sunt umiliți de fiecare demonstrație în care porcul și prima scroafă a României sunt distribuiți și menajați de o gașcă de scârboși mai decât lingăi decât cele mai umile slugi din perioada ceaușistă. Să le spună cineva imbecililor Marcel Ciolacu și Alina Gorghiu că problema nu este (doar) la avion, ci la exemplul de o grețoasă sfidare dat permanent de porcul Iohannis și prima scroafă a țării, deși nu a produs nimic și nici timpul nu o mai ajută.
Cultul personalității lui Iohannis capătă dimensiuni dramatice pentru țară, în condițiile în care după Ceaușescu a rămas o Românie din care se fură și distruge de 33 de ani. După Iohannis … praful, pulberea și analfabetismul funcțional!
Secretizarea costurilor pentru deplasările în delegațiile externe este o încălcare a legii, câtă vreme totul se face de la bugetul de stat. La fel, secretizarea programului și anunțarea sporadică a unor evenimente lipsite de logică și sens, capătă nuanțe de boală.
Voi da un singur exemplu. Președintele Iohannis a semnat, alături de premierul Fumio Kishida, Parteneriatul Strategic România-Japonia. Repet, Iohannsi este președinte! Prin gestul său care reconfirmă orgoliul găunos, Iohannis a prăbușit președinția la nivel de premier, arogându-și prerogative ale premierului de la București. Dincolo de aceste aspecte, documentul semnat, considerat de Cotroceni „un moment istoric” (!?) este egal cu zero, câtă vreme sunt menționate: construcția podului suspendat de la Brăila (aproape finalizat) și „alte potențiale lucrări de infrastructură complexă (…) inclusiv nucleare”.
Cine are un minim contact cu relațiile externe și limbajul diplomatic, înțelege că Parteneriatul Strategic semnat de președintele-premier Iohannis este cel mult un moment inutil din raportul de activitate, la final de mandat.
Niciun premier, cu atât mai puțin un președinte, nu se aruncă în vizite oficiale de stat fără să fie semnate acorduri de cooperare de nivelul miliardelor de dolari, pentru că altfel vizita este similară unei mini-vacanțe pe bani publici. De opt ani, Iohannis nu face decât să se comporte cu ogoliu de neam prost, sub nivelul unui președinte de stat, care ASISTĂ la semnarea unor acorduri (eventual semnează doar dacă are partener egal), dar niciodată nu se implică în posibile proiecte de infrastructură, pentru că nu are absolut nicio prerogativă. Pentru asta există guverne, ministere, miniștri, direcții etc.
În mini-vacanța făcută cadou scroafei în Japonia și Singapore, porcul Iohannis a demonstrat încă odată că nu are voie să observe China, țară pe care nu doar din punct de vedere diplomatic, împreună cu trabucel Aurescu, o tratează cu superioritatea porcilor urcați în copac … cu competența și aerul parveniților înfumurați, ținuți în echilibru fragil pentru a fi total decuplați de la realitate.
