Cooperarea bilaterală este crucială pentru ambele țări, având implicații globale, ancorarea relației în respectul reciproc, coexistenței pașnice și cooperării câștig-câștig fiind esențială, a declarant ministrul chinez de Externe, Wang Yi, în timpul noii runde de comunicare strategică China-SUA avute în ultimele zile, la Beijing, cu Jake Sullivan, Consilierul administrației americane pentru Securitate Națională (NSA).
Potrivit mesajelor oficiale transmise de fiecare parte, la finalul discuțiilor derulate timp de două zile, situația Insulei Taiwan rămâne principală temă de disensiuni, catalogată de partea chineză drept linia roșie care nu trebuie traversată de SUA.
Concluziile dialogului chino-american de la Beijing arată că părțile sunt dispuse la negocieri și abordări dominate de concesii, inclusiv pe temele extrem de sensibile cum sunt situația din Ucraina, Fâșia Gaza, Orientul Mijlociu și chiar relația China-Rusia inclusă în agenda americană cu profunde conotații în plan economic bilateral și global.
Dacă ministrul Wang Yi a catalogat noua rundă de comunicare strategică ca fiind una sinceră, substanțială și constructivă, consilierul Jake Sullivan a susținut că întâlnirea a făcut parte din eforturile de menținere a canalelor de comunicare și de gestionare responsabilă a relației dintre China și SUA, cei doi oficiali dorind să transmită că între cele două țări există resursele necesare pentru a ține sub control multiplele tensiuni existente în plan politic, economic, diplomatic, militar și strategic.
Wang Yi a subiniat că o comunicare strategică derulată onest este esențială în gestionarea eficientă a relației bilaterale, mai ales dacă SUA va reuși să înțeleagă corect China.
“Relația China-SUA a fost plină de răsturnări de situație, iar cele două părți ar trebui să își revizuiască experiențele și lecțiile, astfel încât să găsească calea corectă pentru ca cele două mari puteri să coexiste”, a declarat ministrul Wang, în timp ce consilierul Sullivan a subliniat că “Statele Unite vor continua să adopte măsurile necesare pentru a preveni utilizarea tehnologiilor avansate americane pentru a submina securitatea noastră națională, fără a limita în mod nejustificat comerțul sau investițiile (…)”, continuând “angajamentul de lungă durată al SUA față de drepturile universale ale omului și libertățile fundamentale”.
Prin urmare fiecare parte și-a reiterat pozițiile din ultimii ani, în care China nu acceptă din partea nimănui să îi dicteze politicile și ordinea internă, în timp ce SUA consideră că, în numele drepturilor și libertăților universale are dreptul să intervină și să judece orice și oriunde interesele îi dictează.
Pe această traiectorie a relației, ministrul Wang Yi a subliniat că Insula Taiwan aparține Chinei, țara fiind implicată și va realiza cu siguranță reunificarea.
“Independența Taiwanului este cel mai mare risc pentru pacea și stabilitatea în Strâmtoarea Taiwanului. SUA ar trebui să pună în practică promisiunea de a nu sprijini independența Taiwanului, să respecte principiul unei singure China, să înceteze înarmarea Taiwanului și să sprijine reunificarea pașnică a Chinei”, a transmis Wang, solicitând administrației de la Casa Albă să nu mai abuzeze de „cartea Taiwan” pentru a face presiuni asupra Chinei.
De partea cealaltă, Jake Sullivan a subliniat importanța menținerii păcii și stabilității în Strâmtoarea Taiwan, fără a mai angaja Casa Albă în respectarea celor Trei comunicate comune și a Cele șase asigurări care vizează Taiwanul, cooperarea și coexistența pașnică între China și SUA.
China și SUA au semnat, în 1972, 1979 și 1982, trei comunicate comune, care, în limbaj diplomatic reprezintă fundamentul relațiilor bilaterale, în care SUA recunosc în mod repetat apartenența Taiwan la teritoriul Chinei.
Comunicatul comun SUA-China, Shanghai 1972
În cadrul vizitei pe care a efectuat-o în China, în 21-28 Februarie 1972, președintele Richard Nixon și premierul Zhou Enlai au avut o serie de discuții cu privire la normalizarea relaţiilor dintre SUA și China. La finalul discuțiilot purtate la Beijing și Shanghai, s-a stabilit că: normalizarea relațiilor dintre China și SUA este în interesul tuturor țărilor; că ambele țări doresc să reducă pericolul conflictelor internaționale; că niciuna dintre țări nu ar trebui să caute hegemonia în Regiunea Asia-Pacific, fiecare opunându-se eforturilor oricărei alte țări sau grup de țări pentru a stabili o astfel de hegemonie; că niciuna nu este pregătit să negocieze în numele oricărei terțe părți sau pentru a încheia acorduri sau înţelegeri cu celălalt îndreptate către alte state.
De asemenea, a fost analizată disputa legată de Taiwan, în Comunicat arătându-se că: Guvernul Republicii Populare Chineze este singurul guvern legal al Chinei; Taiwan este o provincie a Chinei; eliberarea Taiwan este afacerea internă a Chinei în care cealaltă țară nu are dreptul de a interveni; forțele și instalațiile militare americane trebuind să fie retrase din Taiwan. În aceste condiții, guvernul de la Beijing a exprimat respingerea fermă a oricăror acțiuni care vizează crearea a „unei China și a unui Taiwan”, a „două Chine” sau a unui „Taiwan independent”, astfel statutul Taiwanului fiind stabilit.
În fața acestor poziții, reprezentanții SUA au arătat că toți chinezii de pe ambele maluri ale Strâmtorii Taiwan susțin existența unei singure China și că Taiwanul este o parte a Chinei, guvernul american necontestând această poziție.
Comunicatul comun privind stabilirea relațiilor diplomatice China – SUA, 1979
La data de 1 Ianuarie 1979, Statele Unite ale Americii și Republica Populară Chineză au fost de acord să se recunoască reciproc și să stabilească relații diplomatice, SUA recunoscând Guvernul de la Beijing ca singur guvern legal al Chinei. În acest context, SUA vor menține relații culturale, comerciale și alte relaţii neoficiale cu locuitorii din Taiwan.
În comunicat este reiterat că ambele părți doresc să reducă pericolul unui conflict militar internațional; că nu ar trebui să caute hegemonia în Regiunea Asia-Pacific sau în orice altă regiune a lumii; că niciuna din părți nu este pregătit să negocieze în numelea oricărei terțe părți sau pentru a încheia acorduri sau înţelegeri cu terți care să se îndrepte împotriva altor state; Guvernul SUA recunoaște poziția chineză potrivit căreia există doar o singură China, iar Taiwan face parte din China; și că SUA și China vor trimite ambasadori și vor înființa ambasade la data de 1 Martie 1979.
Comunicatul comun SUA-China, 1982
La data de 17 August 1982, SUA și China au emis cel de-al treilea comunicat comun, în care este amintit comunicatul din 1 Ianuarie 1979, privind stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale, document în care SUA au recunoscut Guvernul Republicii Populare Chineze ca singurul guvern legal al Chinei, au recunoscut existența unei singure China în lume, cu Taiwanul parte din China. De asemenea, în document se arată că părțile au convenit ca SUA să continue relațiile culturale, comercuale și contactele neoficiale cu locuitorii din Taiwan, pe această bază, comunicarea și relațiile SUA – China fiind normalizate.
În comunicatul din 1982, partea chineză subliniază că problema vânzării armelor americante către Taiwan nu au fost inclusă în negocierile dintre cele două ţări, privind stabilirea relaţiilor diplomatice, având în vedere că au existat poziţii diferite, cu riscul de a se reprezenta o piedică serioasă în dezvoltarea relațiilor SUA-China.
În document este reiterat respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială și neintervenția în treburile interne ale celuilalt, este reiterat faptul că Taiwanului este o problemă internă a Chinei, în timp ce SUA arată că acordă o mare importanță relațiilor cu China și că nu are nicio intenție să încălce suveranitatea, integritatea teritorială sau să intervincă în problemele interne ale Chinei. Mai mult, în Comunicat se arată că Guvernul SUA înțelege și apreciază politica chineză de găsi o rezolvare pașnică în problema Taiwanului.
Sullivan a mai transmis îngrijorările SUA cu privire la sprijinul pe care China îl dă industriei de apărare din Rusia și impactul acesteia asupra securității europene și transatlantice, reafirmând angajamentul american de a se implica în apărarea aliaților din Indo-Pacific, aici fiind evidențiate tensiunile maritime în escaladare din Marea Chinei de Sud cu temă predilectă revendicarea Filipinelor asupra reciful Ren’ai din cadrul insulelor chineze Nansha.
La data de 9 Mai 1999, marina militară filipineză a eșuat intenționat o navă de război în reciful Ren’ai, generând reacția fermă a marinei militare chineze. Deși autoritățile de la Manila s-au angajat în repetate rânduri să evacueze nava de război ancorată ilegal și s-a angajat să respecte Declarația privind comportamentul părților în Marea Chinei de Sud, după 25 de ani nava este menținută în zonă, cu oameni la bord. În condițiile în care Filipine încearcă să transporte materiale de construcție pentru sub motivul reparațiilor navei, China acuză că se dorește ocuparea permanentă a recifului Ren’ai, frecvent fiind înregistrate tensiunii și ciocniri între navele militare din cele două țări.
Eșuarea navei militare filipineze în reciful Ren’ai a avut loc la două zile după ce, la data de 7 Mai 1999, Ambasada Chinei în Serbia a fost bombardată de forțele NATO conduse de SUA, provocând trei morți și 20 de răniți.
În ciuda faptului că avioanele de luptă americane au lansat cinci bombe asupra clădirilor diplomatice chineze, forțele NATO și SUA au declarat incidentul o eroare tactică.
Pentru a respecta protocolul agreat în cadrul agendei din 27-28 August, cele două părți au convenit să continue aplicarea consensului stabilit de președinții Xi Jinping și Joe Biden la reuniunea de la San Francisco din Noiembrie 2023, să mențină schimburile și comunicările la nivel înalt, inclusiv în domeniul controlului narcoticelor, comunicațiilor militare, repatrierii imigranților ilegali, atenuării schimbărilor climatice și inteligenței artificiale.
