Volumul „Melancolia”, semnat de scriitorul român Mircea Cărtărăscu, apărut zilele acestea pe piața de carte din China, la Editura pentru Literatură și Artă Hunan, în traducerea lui Dong Xixiao (foto medalion). Potrivit editurii, cele trei nuvele ale volumului: Punțile, Vulpile, Pieile, descriu relația dintre părinți și copii, dragostea dintre frați și evoluție emoțională specifică adolescenței.
Publicul chinez este avizat cu privire la opera lui Cărtărăscu, un autor care descrie emoții suprarealiste și scene iluzorii prin rememorarea copilărie și adolescenței, prin explorarea sensului singurătății, pierderilor și a existenței. Fiecare dintre cele trei nuvele oferă „fundaluri vagi, simboluri ciudate, elemente de vis și imagini iluzorii, care sunt împletite pentru a crea o atmosferă atât melancolică, cât și misterioasă. Lumea descrisă în carte este interiorizată, totul părând fragil și instabil”.
În opinia traducătorului Dong Xixiao, traducerea volumului „Melancolia” a fost un „experiment simular unui vis ciudat și încețoșat, în care cititorul este expus celor mai sensibile și fragile emoții”. De asemenea, , atingând oamenii cu candoare fără apărare. Acest tip de candoare este, de asemenea, profesorul Dong apreciază că melancolie a fost sentimentul care l-a dominat în procesul de traducere. „Parcă am trăit acele momente emoționale misterioase de singurătate, alături de personajele din carte. Sper ca prin această carte, cât mai mulți cititori chinezi să poată păși în fantezia singuratică a lui Cărtărăscu, să găsească propria rezonanță în ea”.
Dong Xixiao este Doctor în Limba română, profesor universitar la Universitatea de Studii Străine din Beijing (BFSU), prodecan al Facultății de Limbi și Culturi Europene, conducător de doctorate și unul dintre cei mai prolifici traduători chinezi din limba română. Dong este autor al lucrării „Gramatica Limbii române contemporane” și coautor al proiectului „Micul meu dicționar cu imagini”. De asemenea, a tradus din limba română, în limba chineză, volumele: „Istoria culturii române moderne”, „Pas cu pas”, „Lumea în două zile”, „Toți oamenii sunt frați”, „Cele două Europe”.
Potrivit prezentării făcute de Editura pentru Literatură și Artă Hunan, în volumul „Melancolia”, Cărtărăscu utilizează mesaje poetice pentru a crea o atmosferă psihedelică, explorând singurătatea, separarea și emoțiile din copilărie, dar și relația complexă dintre spiritul uman și corpul fizic.
Pasaj din volumul „Melancolia” apărut la Editura Humanitas, în 2019:
„Ajunse la rond, unde îl aștepta Vasile Singuratate. Coborâse de pe soclul său și levita la o palmă deasupra aleii. În dreptul frunții, al coastelor și-n josul pântecului piatra lui nobilă era spartă. Dar ținea încă la piept o carte, singura scrisă de el vreodată, o carte ilizibilă de piatră. Baiatul se-apropie de soclu și citi înc-o dată inscripția săpată-n aramă: CUM NINGE SOARTA? Își lipi fruntea de ea și-o repetă în gând până cuvintele își pierdură sensul. Apoi se-ndreptă către marele mutilat și-l luaă fără să-l privească, de braț. Porniră-mpreună de-a lungul șinelor de tramvai, lăsându-și în urmă umbrele lungi și subțiri. Strada era tăcută și pustietatea totală. Drumul n-avea sfârșit. Omul de piatră avea să-l însoțească de-acum toată viața.” – Melancolie, Mircea Cărtărăscu
Mircea Cărtărăscu declară că volumul „Melancolia” e una dintre cărțile sale de suflet. „Cred că nicăieri nu sunt eu însumi, cel de-acum, mai mult decât aici, în paginile ei. Îmi plac nelocalizarea și atemporalitatea ei, care o transformă într-o lume de parabolă și de basm. Cartea mea e pe o direcție diametral opusă prozei cotidianului și-a momentului istoric actual, pentru că eu am mizat, în perioada mea de după Solenoid, pe un fel de universalitate a povestirii, care s-o facă lizibilă în orice spațiu cultural, în orice limbă și-n orice timp. Sunt povestiri metafizice, dark, dar și luminate de un strop de suprarealism. Cred că ele se află cel mai aproape ca atmosferă de pictura lui Giorgio de Chirico, maestrul porticurilor, al statuilor și-al singurătății.”
