Lazurca, arhitectul piruetelor strategice

Un caracter de trei parale, în măsură să emită strategii și soluții paralele cu realitatea și interesul României în plan regional și global. Acesta este domnul Marius Lazurca, construit drept viitorul diplomației românești, ajuns vagă speranță în funcția de Consilier prezidențial pentru securitate.

Cu fiecare ieșire publică în calitate oficială, domnul Lazurca distruge anvergura intelectuală în care s-a învăluit, pentru a rămâne un ridicol paratrăznet, scheletul unei umbrele care în fața furtunii trezește frisoane. Acesta este doar unul și dintre cei mai luminați consilieri de la Palatul Cotroceni acolo unde președintele Nicușor Dan fandează, se răsucește, face piruete, gesticulează, fiind tot mai clar depășit de responsabilitate și realitatea funcției.

Dacă avea dezvoltat simțul funcției efemere, domnul Lazurca ar fi ales să comunice zilele acestea cu un partener capabil să ofere nu doar vizibilitate tiribombelor verbale ci și nivel. Fiind un om slab, fricos, domnul Lazurca a ales un lingău de Cotroceni, un sarmalagiu la ordin, care nu l-a deranjat cu absolut nimic. Nici măcar cu o audiență mai de doamne ajută. Atenția pe care a generat-o consilierul prezidențial pentru securitate națională, după 24 de ore de la dialogul cu Lucian Mândruță, frizează ridicolul instalat la Cotroceni.

Apoi, dacă avea spiritul de conservare revendicat de statutul public, domnul Lazurca nu ar fi plonjat în aprecieri și laude la adresa liderului de la Kiew. Cu atât mai mult, ar fi evitat să îmbrace în caracteristica-i abundență inutilă de expresii, lipsite de fond, eșecul politic și diplomatic repurtat de România în fața Ucrainei, cu ocazia vizitei lui Zelensky la București.

Nu în ultimul rând, căzut în admirația pentru președintele de la Kiew, consilierul prezidențial pe probeme de securitate a făcut o demonstrație specifică intelectualului disperat să se autoflageleze public, pentru a ieși cu ceva în evidență.

În mod cert, domnul Lazurca are o scuză care îi poate ține chiar de argument logic. Prin comparație cu cel pe care îl slujește zi de zi la Cotroceni, Zelensky este mai antrenat fizic, mai obraznic, mai tupeist, și demonstrat mult mai capabil în materia distrugerii propriei țări. Domnul Lazurca apreciază liderii care se comportă similar „băieților de băieți” care atunci când sunt sastisiți de democrație sună niște băieți care să sune și să bată la poarta guvernului de la Budapesta, spre exemplu.

Iată cum, vreme de aproape o oră, cu brațele încrucișate (gest care trădează sentimentul de nesiguranță, de pericol, dar și proastă superioritate), arhitectul piruetelor strategice de la Cotroceni a oferit multiple clarificări pentru permanentul dezechilibru psihologic și verbal cu care președintele Nicușor Dan a obișnuit. Parodie politică gestico-verbală transpusă de un aparat de gândire în colaps, Nicușor Dan este un rezultat evident și al consilierului Lazurca.

Modul în care se exprimă, abundent, redundant, alunecos, niciodată la subiect și întrebare, ocolind și amestecând cuvinte fără sens, face din domnul Lazurca o … singularitate umană. Nu tehnologică, nici spațială. O alta este Lucian Mândruță, un comod superior, capabil să formuleze o singură întrebare proastă în minim 3-4 minute.

În mod cert, domnul Lazurca este irepetabil. Acesta poate să fie unul dintre motivel pentru care președintele Nicușor Dan, lipsit de minime repere intelectuale și de memorie, este în imposibilitatea de a reproduce șarjele masive despre nimic emise de consilierul pentru securitate.

Iată un pasaj din gândirea lucidă, lipsită de premeditare a domnului Marius Lazurca:

„Există, aşadar, un Zelenski, dacă doriţi, dublu, o persoană extraordinar de mobilă, o persoană, fără îndoială, fermecătoare şi cu un talent de a dialoga absolut evident şi cuceritor. În egală măsură, simţi că tot ceea ce spune vine dintr-o experienţă dramatică, dacă nu traumatică, şi că în ciuda învelişului de ciocolată, sau de retorică binevoitoare, tot ceea ce spune cîntăreşte foarte greu şi adesea cântăreşte în drame ale familiilor ucrainene, în sânge, în victime, în oraşe făcute zob, în destine făcute praf.”

Totul într-o singură frază, o sigură respirație intelectuală: fermecător, dramatic, înveliș de ciocolată, sânge, zob, praf … Fără îndoială, eternul abonat la Premiu Nobel pentru Literatură, Mircea Cărtărescu, are un contracandidat de temut: Marius Lazurca.

Un nou pasaj de literatură vie, de gândire strategică, de prioritară coerență, de stabilitate și rigurozitate:

„Sentimentul meu este că tot ceea ce România a făcut în momentul de față a făcut să își promoveze în mod onest și deschis, și transparent, propriile interese. ăăă … Care sunt interesele noastre? ăăă … Unele sunt foarte limpezi și vorbim despre ele cu foarte multă ușurință. De pildă, ne interesează foarte mult dacă românii, etnicii români cetățeni ai Ucrainei care trăiesc în Transcarpatia, în regiunea Cernăuți, sau în regiunea Odesa, au la îndemână infrastructura școlară de care au nevoie, pentru a-și perpetua limba și prin limbă celelalte elemente ale identității naționale.”

Asta era … România aruncă miliarde de euro, nu se știe câte, nu se știe pentru ce, în gaura neagră din Ucraina, România își distruge economia și infrastructura, pentru ca singura problemă teoretic rezolvată să fie dreptul de a vorbi limba maternă în Ucraina. Este spectaculos nivelul consilierilor și strategilor de la Cotroceni care nu fac decât să repete șabloane lipsit de conținut.

„După părerea mea, este irelevant felul în care România a decis să investească resurse financiare şi nu numai în relaţia cu Ucraina. Ceea ce este relevant este că România continuă să fie în siguranță în raport cu agresiunea rusă care, dacă Ucraina ar fi căzut, şi poate că, în lipsa efortului colectiv de a o asista, Ucraina ar fi căzut, dacă Ucraina ar fi căzut, cred că am fi regretat că nu am făcut mai mult pentru a o asista. Fără îndoială ne-ar fi costat mai mult.”

Explicațiile lipsite de argument prezentate de domnul Lazurca sunt o traducere a justificărilor pe care Israel și SUA le prezintă pentru genocidul din Gaza, pentru dezastrul din Iran și Orientul Mijlociu: dacă nu ar fi produs genocidul … ar fi costat mai mult!

Ce poate să coste mai mult decât viețile a zeci de mii de copii din Gaza, inclusiv din Ucraina, domnule Lazurca?