Mă întrebam, privind cu detaşare evenimentele politice din ţară, ce ar mai putea fi dărâmat din structura firească, din construcţia normală, din valorile naţiunii române şi nu a fost atins până acum de tot mai neruşinata democraţie şi clasă politică românească. Găseam că totul, absolut totul a fost pervertit şi transformat în bătaie de joc, iar cei care sunt în România au neşansa de a fi conduşi de politicieni lipsiţi nu doar de calităţi de lider dar mai ales de elementarul bun simţ. Şi iată cum, în nebunia lui, căci numai un nebun se poate comporta ca şi cum se află singur într-o cuşcă bine capitonată, preşedintele nostru face praf Casa Regală de România şi pe Regele Mihai I.
Preşedintele Băsescu a depăşit infinit limita jenantă a preşedintelui Ion Iliescu, cel care i-a interzis regelui să intre în ţară, deşi se afla la uşa avionului, pe pământ românesc. Preşedintele Băsescu, devine pe zi ce trece un Ceauşescu tot mai inconştient prin gesturile, declaraţiile şi intenţiile sale, călcând în picioare valori certe, modele de onoare şi verticalitate. Argumentele preşedintelui Băsescu vin din laboratoarele Palatului Cotroceni, laboratoare specializate în ultimii ani în transformarea poporului român în tumă hăituită, tot mai puţin capabilă să înţeleagă şi să reacţioneze la ce i se întâmplă.
Sunt mulţi români încă în viaţă care au luptat pentru Regele Mihai I şi au continuat să creadă în el chiar şi din interiorul tragicelor închisori comuniste. Oameni pe care, prin invectivele lansate halucinant, sub impresia amocului, preşedintele Băsescu i-a condamant încă odată la neagra şi nedreapta judecată a unui sistem politic lipsit de raţiune. Cine este în fond Traian Băsescu de îşi permite să ne judece pe toţi? Cine este Traian Băsescu şi mai ales de când funcţia de preşedinte de ţară s-a transformat în cea de judecător al istoriei, al oamenilor, al românilor? Cum nu reuşeşte nimeni în spaţiul românesc să îi explice acestui preşedinte că nu este singur în România, iar România nu îi aparţine mai mult decât îi aparţine lui badea Ion, care manifestă un total dezinteres faţă de politicile actuale ale ţării?
În 12 aprilie 2005, Traian Băsescu, preşedinte al României, declara (la postul de radio “Mix FM”) că “dacă, vreodată, părerile consilierilor nu îmi vor fi suficiente ca argument, voi putea apela şi la ei. Deocamdată, nu văd o situaţie care să reclame o astfel de consultare, dar, dacă se va ivi, nu voi ezita să o fac, inclusiv pe regele Mihai îl voi consulta”. În 18 martie 2005, (pentru cotidianului ZIUA), Traian Băsescu, întrebat fiind care este relaţia cu Regele Mihai, răspundea: “Amicala. Este un fost şef de stat şi îi voi acorda tot respectul cuvenit. Nici mai mult, nici mai puţin”. Atât a comunicat, vreme de aproape şapte ani (potrivit serviciului de presă al preşedinţiei), despre Regele Mihai I, preşedintele Băsescu, la care se adaugă conţinutul Raportului Tismăneanu, de comdamnare a comunismului, în care preşedintele Băsescu lua apărarea Regelui Mihai. La 22 iunie a.c., socotind după noile valori morale impuse de propriul model, Băsescu se suceşte (din nou) şi face praf un simbol naţional politic, printre puţinele respectate la nivel mondial. Preşedintele Băsescu vorbeşte despre evenimente care au marcat România, despre Regele Mihai cu atât uşurinţă şi lipsă de respect încât ajungi să înţelegi toate derapajele demne de tratament psihologic urmat de izolare socială. Pentru preşedintele Băsescu nu există context, nu există cauzalitate, nu există nimic altceva decât propria judecată, din nefericire una atât de subţire şi de periculoasă încât îngrijorarea nu este suficientă pentru a lansa semnalul de alarmă determinant.
Cine a avut şansa de a sta, fie şi numai câteva clipe, alături de Regele Mihai a înţeles ce înseamnă onoarea, demnitatea, morala, buna-cuviinţă, pe care un matelot nu are cum să le înveţe prin porturi sau şcoli cazone. O clipă lângă Regele Mihai face cât şapte ani cu un preşedinte lipsit de ruşine în faţa propriilor declaraţii şi acţiuni. Dar asta nu poate să înţeleagă nici el, preşedintele Băsescu, nici cei din jurul lui puşi pe distrus tot ce poartă valoare şi istorie. Pentru că obsedaţii de putere de la Cotroceni, la fel ca şi comuniştii ruşi cu care îşi argumentează mizeriile, au în minte doar ştergerea trecutului pentru ca totul să începă cu ei. Un început atât de lipsit de lumină şi de credinţă, încât numai sfârşitul mai poate salva naţiunea pentru o necesară renaştere generală.
PS – Citesc în presa din ţară că Regele Mihai I refuză să răspundă mojiciilor lansate de preşedintele Băsescu. Iată o nouă dovadă a diferenţei uriaşe de educaţie.
