Criza datoriei publice europene este un ţel declarat al investiţiilor străine chineze. De aceea trebuie să înţelegem ce fel de putere devine China, susţine istoricul britanic Timothy Garton Ash.
Odată ca niciodată, Europa a colonizat câteva părticele din China. Astăzi, China colonizează părticele din Europei. Neoficial, evident, şi mult mai politicos decât atunci când a fost rândul europenilor. Ascensiunea Chinei evidenţiază dar şi exploatează declinul relativ al Europei.
Când primul-ministru Wen Jiabao a venit în Europa, a vizitat Germania, Marea Britanie şi Ungaria. De ce Ungaria? Parţial pentru că deţine preşedinţia rotativă a UE dar şi pentru că China are mari investiţii acolo şi doreşte să mai facă – aşa cum face şi în alte părţi din Sud-Estul şi Sudul Europei.
Un studiu care va apărea curând al Consiliului European pentru Relaţii Externe (ECFR) estimează că 40% dintre investiţiile chineze din UE se găsesc în Portugalia, Spania, Italia, Grecia şi Estul Europei. De ce se acordă atâta atenţie periferiei? Ei bine, pentru că acolo se pot face investiţii promiţătoare şi aceste mici economii periferice sunt o cale uşoară de a penetra pe o piaţă europeană de 500 de milioane de consumatori.
„Aveţi nevoie de banii noştri”
Piaţa UE este cu mult mai deschisă investitorilor chinezi decât este cea chinezească pentru europeni. Investiţiile masive în aceste ţări au şi o socoteală politică. Nu este prea cinic să-i vezi pe conducătorii de la Beijing construind un fel de lobby pentru China în interiorul structurilor decizionale ale UE, unde statul cel mai mic este cel puţin teoretic egal cu cel mai mare.
Cu cele mai mari rezerve valutare din lume – în prezent în jur de 3 trilioane de euro – China ar putea cumpăra jumătate din bunurile Greciei ce se pot privatiza, cât ai clipi. Ar trebui grecii să se ferească de darurile chinezilor? Ei bine, calul de dar nu se caută la dinţi. Sau, aşa cum a declarat – cu o infinită delicateţe – un specialist chinez în geostrategie unuia dintre autorii viitorului studiu ECFR: „Aveţi nevoie de banii noştri”.
Nu trebuie să devenim paranoici. Atâta timp cât credem în comerţ şi pieţe libere, trebuie să şi punem în practică ceea ce predicăm. Totuşi, nu este nicio îndoială că puterea economică a Chinei avansează puternic în Europa, transformându-se şi într-o influenţă politică.
Textul integral pe PRESSEUROPE.EU
