Inima Chinei, inima Beijingului bate în Piaţa Tian Anmen, iar odată cu ea inimile celor peste 1,4 miliarde de chinezi, care împreună continuă plini de mândrie marşul prin istorie, început acum peste 5000 de ani. Când ajungi în Piaţa Tian Anmen te aştepţi la orice, mai puţin să respiri un aer de libertate şi linişte, de forţă şi bucurie, toate aceste fiind pe chipul chinezilor care contaminează mulţimea de străini veniţi să vadă kilometrul „zero” al Republicii Populare Chineze. Tian Anmen este reperul principal al tututor marilor evenimente ale Chinei începând cu anul 1417, când a fost construită, în timpul dinastiei Ming.
Înainte de a intra în istoria locului, trebuie să mai rămân câteva momente în prezent, pentru a înţelege mai bine ce înseamnă Piaţa Tian Anmen, cea mai mare piaţă publică din lume, care măsoară 440 de hectare şi în care pot încăpea un milion de oameni simultan. Un spaţiu al mândriei de a fi chinez, unde la răsăritul şi apusul Soarelui, mii de chinezi se adună pentru a participa la ceremonia drapelului adus din şi păstrat în „Oraşul Interzis”. Evenimentul demonstrează vitalitatea şi proiecţia spre viitor a Chinei moderne, pentru că niciunde în lume nu am mai văzut, zi de zi, indiferent de oră, părinţi care fac copiilor cadou steguleţe naţionale, iar cei mici să fie atât de mândri să le fluture în timpul ceremoniei. Cum, la fel, niciunde în lume nu am simţit trăită mândria de a fi parte a unui stat care se manifestă şi se comportă conştient de rolul şi menirea sa. Pentru că, înainte de orice, China este un stat în care libertatea este respectată în măsura în care utilizatorul de libertate respectă regulile de aici. Această situaţie, cât se poate de firească şi de necesară în orice sistem administrativ, economic şi politic, poate fi confirmată de străinii care au ajuns să fie rezidenţi în China şi au privit realităţile de aici desprinşi de ideile preconcepute, şabloanele şi modelele de acasă sau aiurea. În China, începând din Piaţa Tian Anmen şi până în ultimul sat, libertatea este similară cu buna cuviinţă, respectul şi ataşamentul la patrie, ori asta nu are cum să nu fie un lucru bun oriunde în lume. În China, statul face eforturi considerabile pentru a susţine nevoile şi pretenţiile unui popor uriaş din toate punctele de vedere. Totul în limitele menţionate anterior.
În descrierile oficiale, Piaţa Tian Anmen este prezentată nu doar ca o piaţă a fostelor dinastii Ming şi Qing, dar şi ca un spaţiu în care s-a luptat pentru democraţie şi libertate. Până la această situaţie, până la actuala formă modernă, piaţa a fost un spaţiu exterior al „Oraşului Interzis”, un mic oraş în care se aflau sediile ministerelor imperiale, clădiri administrative şi hutonguri, aliniate pe laturile de Est şi de Vest, închise la Sud de Turnul Porţii şi Turnul Săgeţii. Dincolo de ultimul turn se află Strada Qianmen, descrisă în capitolul „Hutongul comercial”.
Construită la cererea împăratului Yongle, în anul 1417, piaţa a fost finalizată trei ani mai târziu, având ca repere majore Strada Raiului şi Drumul Imperial, care se intersectau. Strada Raiului era paralelă cu „Oraşul Interzis”, în vreme ce Drumul Imperial, pe axa Nord – Sud, străbătea mijlocul pieţei, flancat de „Coridorul celor 1000 de paşi”, continuând traseul din palatul imperial, spre sudul oraşului, prin Turnul Porţii, Turnul Săgeţii, Strada Qianmen până la Turnul Yunngting. Piaţa şi-a schimbat înfăţişarea în mod esenţial în 1651, în perioada dinastiei Qing, rămânând aşa până în 1860, când trupele franco-britanice au invadat Beijingul stabilindu-şi tabăra în apropiere. A fost primul moment în care capitala Chinei a avut de suferit de pe urma trupelor occidentale. Apoi, în timpul Revoltei Boxerilor din 1900, majoritatea clădirilor ministeriale şi administrative au fost distruse, în urma unui incendiu. Ulterior, zona a fost folosită de trupele străine pentru camparea soldaţilor.
Actuala formă a pieţei a prins contur începând cu anii 1950, când suprafaţa a fost extinsă de patru ori la indicaţiile liderului Mao Zedong, care dorea să facă din Tian Anmen cea mai mare şi mai spectaculoasă piaţă din lume. Pentru aceasta, un număr însemnat de clădiri au fost demolate, în piaţă apărând, pe latura sudică, Monumentul eroilor poporului chinez. Într-o perioadă extrem de scurtă, 1958-1959, au fost construite zece mari clădiri, pentru a aniversa zece ani de la înfiinţarea Republicii Populare Chineze. Au urmat Sala Mare a Poporului, pe latura vestică, şi actualul Muzeu Naţional din China, pe latura estică. După moartea liderului Mao Zedong, pe latura sudică a fost construit un mausoleu impresionant, moment în care suprafaţa pieţei a fost mărită odată în plus. Este perioada în care, pe frontispiciul „Oraşului Interzis” a fost amplasat un portret al lui Mao, care priveşte spre monumentul eroilor şi spre mausoleul în care se odihneşte. Catafalcul acestuia poate fi vizitat zilnic, mii de oameni formând cozi de sute de metri pentru a se afla, câteva secunde, alături de fostul lider al naţiunii chineze. În ultimii ani, în faţa mausoleului şi a monumentului eroilor au fost ridicate două dintre cele mai mari ecrane video din lume. Fiecare are o diagonală de peste 30 de metri şi sunt folosite la promovarea obiectivelor şi zonelor turistice, la transmiterea de mesaje şi promovarea imaginii Chinei.
Astăzi, Piaţa Tian Anmen este locul în care se desfăşoară cele mai importante şi mai ample ceremonii oficiale, fiind totodată unul dintre cele mai păzite, protejate, supravegheate, sigure şi îngrijite zone din Beijing şi din China. Sute de camere de monitorizare, zeci de poliţişti sau personal în civil asigură ordinea. Accesul în piaţă se face exclusiv trecând prin baraje de protecţie, unde bagajele şi îmbrăcămintea sunt verificate. Iată argumentele pentru care, de fiecare dată când mă aflu aici, sunt dominat de sentimente de siguranţă şi linişte. O linişte care domină starea de spirit a chinezilor, altfel un popor energic, în permanentă schimbare, extrem de perseverent şi tenace.
Text apărut în volumul „Descoperind China – Beijing„, Editura Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2012