Niciunde parcă mai mult decât aici, în Strada Qianmen, în fostul hutong aflat la Sud de Piaţa Tian Anmen, tradiţia cultural-istorică nu se combină mai bine cu prezentul şi modernul. Qianmen (Poarta din faţă) este o lecţie despre cum se poate păstra, cu uriaşe eforturi de restaurare şi reconstrucţie, un loc valoros din punct de vedere istoric, transformându-l în maşinărie de produs bani şi plăcere. Clădiri construite începând din secolul XVII şi până la început de secol XX compun imaginea altor vremuri. Ce te menţine în prezent sunt mărfurile şi brandurile care atrag clienţii. Pe Strada Qiamen cobori din prezent în istoria Beijingului, călătoria temporală fiind una plăcută şi accentuată de multe dintre vechile magazine păstrate şi încă funcţionale, acolo unde meşteri de tot felul continuă să producă demonstrativ, folosind metode vechi de sute de ani.
După anul 1400 când dinastia Ming a decis stabilirea capitalei imperiale la Beijing, amenajarea oraşului a fost făcută pe axa Nord – Sud. Oraşul avea atunci nouă porţi de intrare, cele mai importante fiind construite pe punctele cardinale. Poarta aflată în sudul capitalei imperiale se numea Poarta Zhengyang, în cultura populară Qianmen. Încă de la început, aici a fost organizat un spaţiu dedicat comerţului care a devenit rapid unul dintre cele mai aglomerate şi râvnite de către comercianţi. Aşa se face că, aflată în imediata apropiere a ministerelor imperiale, construite în interiorul fostei organizări a Tian Anmen, pe Qianmen au fost ridicate nu doar magazine şi restaurante ci şi hoteluri, unde erau cazaţi cei care veneau în audienţe la administraţia imperială. Sute de magazine, restaurante, terase şi hoteluri alcătuiau o lume plină de agitaţie, în care forfota sunt convins că era similară cu cea de acum, aidoma unui furnicar. Interesul pentru zona Qianmen a devenit atât de mare încât în proximitatea străzii au fost organizate sediile a peste 140 de camere de comerţ ale provinciilor. Importanţa Qianmen a fost recunoscută odată în plus după ce „Drumul imperial” – culoarul pe care numai împăratul avea dreptul să calce, a fost prelungit pe mijlocul străzii, fiind bine marcat şi astăzi.
După prăbuşirea ultimei dinastii imperiale, după invaziile franco-britanice, apoi cele japoneze, Strada Qianmen a fost grav afectată de distrugeri. Chiar şi aşa, activităţile economice au continuat să fie atracţia principală.
Situaţia s-a schimbat radical după ce Beijingul a câştigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice de Vară 2008. A fost motivaţia care a schimbat nu doar Strada Qianmen, ci întreaga capitală. Însă aici, pe vechea stradă comercială prăfuită, transformarea este una miraculoasă. Modernul cu specific chinezesc, multitudinea de simboluri şi construcţii tradiţionale se combină reuşit cu stilurile moderne. Liniştea străzii este tulburată numai de mulţimea de oameni şi de singurul mijloc de transport care are drept de circulaţie, un tramvai electric modernizat, perfect încadrat peisajului, care rulează pe cei 840 de metri ai străzii.
Între construcţiile păstrate şi restaurate de aici se găsesc unele cu o vechime de peste 100 de ani, multe continuând activităţi economice din secolul XIX. Magazine de mătase şi confecţionat haine preţioase, magazine de încălţăminte, în care meşterii fac şi acum demonstraţii în faţa clienţilor sau restaurante tradiţionale în care este servită raţă Pekin, între care cel mai renumit este Quanjude.
Cea mai mare bucurie personală este existenţa, în acest loc al istoriei şi al banului, a unei librării în care sunt reproduse cărţi antice şi albume cu imagini ale vechiului Beijing. La fel ca majoritatea librăriilor, oferta de carte, manuale, ghiduri şi hărţi include şi lucrări în limbi de circulaţie internaţională, de mare ajutor pentru cei care şi-au propus să deprindă dificila limbă mandarină, dar nu imposibil de asimilat. Toate aceste spaţii comerciale sunt doar o parte dintre cele care au rezistat timpului şi vicisitudinilor. Alături de ele, odată cu finalizarea masivului program de restaurare, au fost deschise alte peste 100 de spaţii comerciale care atrag zilnic zeci de mii de clienţi şi vizitatori. La venirea mea în Beijing, pe latura de Est a străzii, lucrările se aflau la jumătate. După mai puţin de un an, totul a fost finalizat şi deschis publicului, aşa încât suprafaţa utilă a ajuns să depăşească 20 de hectare.
Trebuie să subliniez că proiectul de restaurare şi reconstrucţie a Străzii Qianmen, cu toate clădirile hutongului, a fost finalizat în urma a zeci de dezbateri la care au participat bătrânii din zonă, foşti locatari, alături de experţi în domeniul moştenirii culturale chineze. Iată o altă latură mai puţin cunoscută despre China, aceea a dialogului, a dezbaterilor şi consensului, şi asta nu doar pe subiecte atât de importante cum este acela al patrimoniului cultural.
Tezaurul prezervat aici din perioada imperială este reprezentat de trei porţi în stilul tradiţional chinezesc, nouă imobile şi 41 de magazine, ele fiind atracţiile principale nu doar pentru oportunităţile de afaceri cât mai ales pentru şansa de a realiza, în secoul XXI, o fotografie care să surprindă arhitectura perioadelor Ming şi Qing.
Şi o ultimă chestiune de detaliu. Pe strada Qianmen, la fel ca în tot Beijingul şi în toate marile oraşe ale Chinei, inscripţiile sunt bilingve – chineză- engleză – fapt care te ajută enorm în identificarea locaţiilor. Iar dacă nici acestea nu sunt suficiente, un punct de informare turistică şi câteva zeci de voluntari sunt la dispoziţia turiştilor.
Text apărut în volumul „Descoperind China – Beijing„, Editura Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2012