COMENTARIU – Ţară blestemată cu lideri inconştienţi

Sunt mândru că în România fie şi numai jumătate din cetăţeni mai cred în şansa salvării din tragedia morală, socială, umană. Cei care au mers la vot au demonstrat că nu acceptă să fie masă de manevră lipsită de gândire şi instinct moral. Cei care au votat sunt încă vii, sunt încă teferi la suflet şi la minte, pentru că ei au înţeles rostul şi valorile democraţiei, în condiţiile în care România este un stat democratic. Aceştia, deşi învinşi de reguli şi lideri imorali, sunt România reală, vie, demnă de respect şi pentru care merită luptat.
De partea cealaltă, mi-am confirmat şi consolidat convingerea că România este o ţară blestemată să fie condusă de lideri care se cred dumnezei şi sfinţi, poziţie din care reinventează scara valorilor, bunului simţ şi virginitatea. Referendumul de duminică este ultima şi cea mai degradantă demonstraţie a clasei politice româneşti, o demonstraţie care arată faţa hidoasă a societăţii româneşti, în care normalul a ajuns condamnabil. Dacă te implici, eşti prost, catalogat idiot, manipulat, tâmpit! Dacă trişezi, dacă stai la pomană, dacă luxezi şi faci totul pentru ca lucrurile fireşti să nu se întâmple, eşti premiat, te acoperi de „glorie”.
Niciunde în lumea civilizată nu este posibilă o realitate de tipul celei româneşti. Niciun lider din lumea civilizată, supus unui scor electoral egal celui prezentat de referendum, nu ar fi îndrăznit să se declare învingător, să spună că acum este mai puternic ca niciodată. Ce fel de ţară şi ce fel de sistem al valorilor promovează România în asemenea condiţii? Cum poţi să afirmi, după ce ai segregat o ţară, că te vei ocupa de reconciliere? Ce pot învăţa tinerii care vor trebui să ducă pe umeri societatea românească? Să prezinţi anti-jocul, schimbarea de atitudine, a legilor, a criteriilor morale de la o zi la alta drept virtuţi, numai pentru a-ţi asigura o victorie lipsită de onoare, este dovada dezechilibrului final, înaintea prăbuşiri totale. Realitatea asta este valabilă pentru toţi politicienii, nu doar pentru Traian Băsescu, cel mai detestat preşedinte al României după Nicolae Ceauşescu.
Dacă preşedintele României anului 2012 a ajuns să se milogească, să stea la mâna unui premier al Ungariei pentru a-şi menţine poziţia, liderul este grav bolnav, este lipsit de patriotism, iar iubirea de ţară clamată este la fel de reală ca oricare dintre promisiunile asumate în viaţa politică. Aceasta este demonstraţia trădării în condiţiile în care Traian Băsescu a devenit aliatul unui personaj care, în numeroase rânduri, a jignit şi insultat România la noi acasă. Iar acum, la noi acasă este tolerat să intervină în politica internă ca şi cum Bucureştiul este Budapesta, iar un preşedinte al României a ajuns anexă a Ungariei. Pentru ce preţ, domnul Băsescu?
Şi pentru că morala este cea mai gravă dintre absenţele României de azi, aştept plecarea din viaţa politică, aşa cum a anunţat, a preşedintelui interimar, cel preocupat halucinant de desfiinţări instituţionale şi dezbateri grave la nivel de OTV. E un moment bun pentru ca cineva să demonstreze că face ce spune, în condiţiile invalidării referendumului. Pentru că altfel, Crin Antonescu nu va face decât să reconfirme că este la fel de permeabil la contactul cu lumea infectă a politicii.
Şobolanii, simţind că pericolul a trecut, au ieşit din nou la lumină predând lecţii de morală, ultima şi cea mai absentă dintre virtuţile lor. România, chiar dacă nu merită, încă mai are nevoie de şobolani, pentru că nu a ajuns suficient de jos în mlaştina cu pucioasă.