COMENTARIU – Reding, noua baroneasă a României

După tratamentul special pe care îl acordă României, prin subiectivismul şi parţialitatea cu care se implică de la tribuna Comisiei Europene, Viviane Reding aminteşte de baroneasa Emma Nicholson, fostul raportor al României din Parlamentul European, din perioada de preaderare la Uniunea Europeană. Doamna Reding a făcut obsesie cu independenţa Justiţiei din România la fel cum baroneasa Nicholson făcea praf România pe tema căsătoriei între minorii din comunităţile de ţigani. Şi într-un caz şi în celălalt, realităţile au stat şi stau cu totul altfel decât se văd de la Bruxelles sau cum sunt transmise informări de la Bucureşti. Dar nu aici este problema cea mai gravă.
Dacă în perioada 2000 – 2004 Emma Nicholson făcea pe imaginea României subiecte de scandal ca demonstraţie de seacă percepţie britanică a estului european, azi comisarul Reding devoalează un lucru mult mai grav, bine mascat cel puţin la nivelul Comisiei Europene. Reding arată în mod clar şi evident că Uniunea Europeană, prin motorul principal de acţiune, Comisia Europeană, are favoriţi, are protejaţi, prepuşi pentru care este gata să sacrifice principii, morală, onoare instituţională. În România, ţara care manifesta cea mai scăzută rată a euro-scepticismului, este predată de mai bine de o lună lecţia perfidă a imparţialităţii ZERO, în care Europa joacă la mize mari pe care nici guvernanţii de la Bucureşti par să nu le poată explica public.
Am căutat să înţeleg de unde pasiunea pentru spectaculos a comisarului european pentru Justiţie, Cetăţenie şi Drepturi Fundamentale, de unde dispoziţia de a decupa realităţi, câtă vreme distinsa doamnă pare să fie una dintre persoanele cu cea mai bogată experienţă în Comisia Europeană după ce a fost succesiv comisar pentru educaţie şi cultură, apoi pentru societatea informaţională şi media? Se prea poate ca formaţia de fost jurnalist la actualul “d’Wort” din Luxembourg să îi fi marcat judecata, la fel ca şi perioada în care a fost preşedinte al sindicatului jurnaliştilor din micul stat european. Oricum ar fi, Viviane Reding este în mod evident o persoană sensibilă nu doar în faţa libertăţilor şi drepturilor fundamentale ci şi la contactul cu realităţile româneşti. Să continui şi după o lună de zile să repeţi mecanic neadevăruri nu poate fi justificat decât printr-o misiune de sacrificiu, primită. Până şi cei mai duri critici ai României ultimelor săptămâni au ajuns să se lămurească cu privire la inexistenţa loviturii de stat şi a arestării judecătorilor urlate inconştient de preşedintele suspendat Traian Băsescu şi liota de stipendiaţi cu sau fără carnet de membru PDL. Doamna Reding însă continuă.
Nicio scuză nu poate acoperi Comisia Europeană de ruşinea de a nu tempera un comisar în relaţia cu un stat membru, comisar care poate fi făcut responsabil, prin implicarea peste limita decenţei reclamate de Uniunea Europeană, pentru prejudiciile de imagine şi economice pe care România le înregistrează. Dacă preşedintele Comisiei Europene, liderii grupurilor politice din Parlamentul European au înţeles cum se dau loviturile de stat în România, comisarul Reding nu pare interesată să caute echilibrul şi decenţa, măcar de dragul respectului pentru adevăr. Comisarul Reding, fostul jurnalist profesionist, nu mai face politică europeană, devenind de ceva vreme portavoce conectată la energiile anti-româneşti din sediul de campanie al preşedintelui Traian Băsescu. Altfel spus, Reding s-a înrolat cu tot cu Comisia Europeană în bătălia politică din România, motiv suficient pentru a i se cere în mod oficial de către eurodeputaţii români, dacă nu demisia, măcar o necesară moderaţie şi retragere din câmpul de luptă.