Cu singurul cosmonaut român, membru al Academiei Internaţionale de Astronautică, am avut bucuria de a mă întâlni la Beijing, în cadrul unui eveniment organizat de Ambasada României în China. Cu puţine zile înainte de aniversarea vârstei de 60 de ani, Dumitru Prunariu a accepătat un dialog pe diverse teme, cu precădere despre impresionanta forţă a proiectelor spaţiale chineze dar şi despre şansele României de a mai trimite un om în spaţiu, la un orizont de minim 20 de ani.
Domnule Dumitru Prunariu sunt bucuros să vă întâlnesc în China, ţara cu cel mai prolific program spaţial al ultimilor ani, dar şi care manifestă ambiţii de lider în domeniu. Care sunt proiectele şi contactele pentru care aţi ajuns la Beijing?
În primul rând, la Beijing, am ajuns în calitate de vice-preşedinte al Fundaţiei Eurisc, o fundaţie care se ocupă în principal cu probleme geo-politice, cu probleme de securitate şi care promovează colaborarea internaţională. Avem legături strânse cu China, încă din 1995, primele legături s-au stabilit imediat după crearea fundaţiei Eurisc. Pe de altă parte, îi întâlnesc pe o bună parte dintre cosmonauţii chinezi, pentru că am avut ocazia să îi cunosc în cadrul unor manifestări internaţionale.
Anul trecut, de exemplu, s-au sărbătorit, în întreaga planetă, 50 de ani de la ajungerea în cosmos a primului pământean, a lui Yuri Gagarin, din fosta Uniune Sovietică. Cu această ocazia, în cadrul Naţiunilor Unite s-au organizat o sesiune specială a Comitetului ONU pentru exploarea paşnică a spaţiului extra-atmosferic. Întâmplător eu am fost preşedintele acestui comitet şi în această calitate, printre oaspeţii străini pe care i-am primit şi cu care am orgaizat o masă rotundă de succes s-a aflat şi Yang Liwei, primul cosmonaut chinez. De asemenea, amândoi suntem membri în Asociaţia Exploratorilor Spaţiului Cosmic, singura asociaţie profesională, educaţională neguvernamentală a astronauţilor şi cosmonauţilor din întreaga lume, unde, de puţin timp este membru şi Yang Liwei împreună cu încă un cosmonaut chinez, şi ne întâlnim în acest context la congresele anuale ale acestei asociaţii.
Din septembrie anul trecut am fost ales preşedintele acestei asociaţii şi am venit în China şi în calitatea aceasta de preşedinte al asociaţiei, pentru a propune părţii chineze, a oferii opţiunea părţii chineze de a organiza un congres internaţional, peste doi ani, în 2014. Desigur, acest congres la care de regulă participă 70 – 90 de astronauţi şi cosmonauţi din întreaga lume, şi unde este promovată utilizarea spaţiului cosmic pentru protecţia planetei natale, pentru protecţia mediului, pentru dezvoltarea ştiinţelor, pentru dezvoltarea educaţiei ar oferi o oportunitate foarte bună părţii chineze de a arăta deschiderea internaţională, care în mod sigur va caracteriza şi programul spaţial chinez în următorii ani. De asemenea, un astfel de congres poate să atrag mult tineretul din şcoli, din universităţi, unde ne deplasăm în una din zilele congresului, spre ştiinţă: spre matematică, fizică, spre astronomie, spre ştiinţe care să ducă la progresul ţării.
Dumitru Prunariu: Lumea este interesată de proiectele spațiale derulate de China
Într-un interviu acordat în primăvara acestui an vorbeaţi de ascensiunea fulminantă a Chinei inclusiv în domeniul astronauticii, ţară care a reuşit să depăşească Rusia în domeniu. Resursele aproape nelimitate fac din China a doua ţară care pregăteşte aselenizarea, dincolo de proiectul staţiei orbitale proprii şi reţaua de navigaţie şi comunciare Baido, care va face concurenţă actualului GPS. În condiţiile crizei economice terestre, spaţiul cosmic rămâne o zonă de interes viu disputată de marile puteri ale lumii.
Este adevărat. China este una dintre ţările care investesc foarte mult în spaţiul cosmic. Desigur, până în prezent, nimeni nu şi-a propus să ajungă investiţiile pe care le fac Statele Unite. Acestea, anual, doar în cosmosul civil alocă în jur de 17 – 18 miliarde de dolari. Rusia nu mai investeşte atât de mult ca bani fizici în domeniul spaţiului cosmic, dar a dezvoltat foarte mult partea comercială, prin utilizarea infrastructurii enorme pe care o are din perioada sovietică, pentru a promova cosmosul nu numai pentru ştiinţă, nu numai pentru interese naţionale sau de securitate naţională, dar şi pentru partea comercială. Cu investiţii mai puţine reuşeşte să se menţină, deocamdată, a doua ţară din lume ca volum de activităţi cosmice.
China urmează îndeaproape. Desigur, alături sunt şi Agenţia Spaţială Europeană şi Japonia, şi India, dar China investeşte foarte mult pentru a dovedi pe deoparte că poate, pe de altă parte pentru a arăta că este o mare putere. Cosmonautica chineză a înregistrat până acum multe succese. De la multe lansări de sateliţi, inclusiv comerciali, cu rachetele tip „Marşul cel lung”, tradiţionale chineze, ajungând ca în 2003 să aibă propriul cosmonaut, cu propriile mijloace chinezeşti. Acum deja are pe orbită un prim modul de staţie orbitală care a efectuat joncţiunea cu un alt modul pentru a demonstra modul în care se poate asambla pe orbită un laborator spaţial propriu, iar în 2020, după ultimele date, urmează să aducă primele mostre de sol lunar şi să le analizeze. După aceea, în câţiva ani, aproape sigur, va urma şi programul de om pe Lună.
În momentul de faţă, marile puteri nu îşi propun să reia imediat exporarea Lunii, deşi Luna rămâne un avanpost care reprezintă mult interes pentru pământeni. Nu îşi permit pentru că bugetele sunt bine calculate în perioadă de criză, sunt bine direcţionate pentru continuarea unor programe deja începute sau pentru programe noi. Statele Unite consideră că este mai util pentru pământul nostru şi pentru protecţia acestuia să studieze îndeproape asteroizii care prezintă un potenţial de impact cu pământul nostru şi care pot provoca catastrofe majore. De aceea, în programul spaţial american se prevede ca linie strategică trimiterea, în viitor, a unor echipaje pe un asteroid. De asemenea, un punct de mare interes şi care este investigat în regim automat şi în care americanii înregistrează succes după succes, este studierea planetei Marte. Chiar în momentul de faţă, o sondă spaţială de dimensiuni mari, aproape o tonă, se deplasează pe suprafaţa planetei Marte şi face analize compexe atât ale solului cât şi ale atmosferei, cât şi ale subsolului, cu posibilităţile pe care le are, pentru a studia dacă vreodată pe Marte a existat viaţă sau dacă poate exista sub anumite forme şi acum.
China şi-a stabilit propriile priorităţi. Pe lângă programele civile, programele de ştiinţă fundamentală, studiul planetelor, studiul spaţiului inter-planetar, urmează şi problemele de securitate naţională. Sistemul Baido, sistemul satelitar de navigaţie şi poziţionare globală, ar reprezenta al patrulea sistem global de navigaţie şi poziţionare din lume, după GPS-ul american, Glonass-ul rusesc şi programul Galileo european care este în fază de desfăşurare. Nu exclud faptul ca la posibilităţile pe care le are şi la investiţiile pe care le face, China să o ia puţin chiar înaintea Europei. Dar, acest lucru îl vom vedea. Important este ca acest sistem să poată fi ulterior folosit şi în regim civil, nu doar în regim militar. În regim civil care împreună cu sistemele GPS, Glonass şi Galileo să ofere utilizatorilor tereştri o precizie mult mai mare a semnalului şi aplicaţii mult mai diverse şi precise faţă de cele care sunt în momentul de faţă.
Se poate spune, parafrazând o idee celebră, că cine va domina spaţiul în viitor va domina omenirea?
Dacă este să o luăm din punct de vedere geo-strategic, s-a stabilit că atunci când a început expansiunea în lume cine a reuşit să domine mările a dominat Terra, şi să nu uităm de coloniile multor ţări care s-au desfăşurat în lume. Apoi cine a dominat aerul a dominat oceanul şi solul, iar cine domină spaţiul cosmic poate să domine întregul Pământ.
Este adevărat că în momentul de faţă, spuneam, investiţiile cele mai mari în spaţiul cosmic le fac Statele Unite ale Americii care au şi un sistem militar dezvoltat în această privinţă. Din fericire, legislaţia internaţională, acordurile, tratatele semnate de statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite nu permit desfăşurarea de armament activ în spaţiul cosmic şi utilizarea acestuia din spaţiul cosmic. Utilizările militare în acest moment se referă în primul rând la sisteme pasive, sisteme de supraveghere din spaţiul cosmic, de determinare a vremi probabile, de utilizare a comunicaţiilor inclusiv în scop, cum se spune, guvernamental, inclusiv militar. De asemenea, prevede sisteme care să ofere o navigaţie foarte precisă. Iar sistemul GPS şi Glonass sunt sisteme exclusiv sub control militar, deşi oferă semnal gratuit şi pentru civili. Dar semnalul care este utilizat în regim guvernamental are o altă precizie, o altă codificare, nu poate fi bruiat şi este folosit în alte condiţii.
Domnule Prunariu, ce ne puteţi spune despre relaţiile de cooperare româno-chineze în domeniul spaţial?
Deocamdată nu avem relaţii de cooperare în domeniul spaţial. Singura cooperare pe care o avem este în cadrul unor organizaţii internaţionale. Eu am fost, pentru doi ani, preşedintele Comitetului ONU pentru exploarea paşnică a spaţiului extra-atmosferic. În cadrul acestui comitet activează 71 de state membre şi 29 de organizaţii internaţionale neguvernamentale sau interguvernamentale.
China este parte în multe organizaţii de felul acesta, mai ales în organizaţii interguvernamentale. De asemenea, China este unul din membrii acestui comitet şi nu odată, în rezolvarea unor probleme, în abordarea unor aspecte ale utilizării spaţiului cosmic în scopuri paşnice, ne-am bazat şi pe China pentru a ajunge la un rezultat şi un consens. China are foarte buni specialişti în domeniu, atât specialişti pe relaţii internaţionale, pe drept cosmic, specialiştii din domeniul tehnic, ştiinţific pur şi simplu, dar şi diplomaţi. În afară de aceasta, des mă întâlnesc cu specialişti chinezi în cadrul Academiei Internaţionale de Astronautică, unde sunt membru titular şi unde sunt numeroşi membri titulari din China, iar unul dintre vice-preşedinţi este chinez.
Aceasta înseamnă o dezvoltare a relaţiilor internaţionale şi o mai bună cunoaştere reciprocă, nu numai între Români şi China, dar şi între China şi alte state ale lumii. Acest lucru, prin cunoaştere reciprocă, poate să ducă la o activitate mai transparentă şi la creşterea măsurilor de încredere reciprocă a acţiunilor cosmice.
Fără îndoială, resursele proprii nu permit României, mulţi ani de acum înainte, să aspire la statutul de ţară care va trimite un om în spaţiu. Totuşi, care sunt şansele în condiţiile unor colaborări internaţionale pragmatice?
În momentul de faţă şansele sunt minime şi am să vă spun de ce. Problema nu este neapărat de colaborare internaţională a României cu anumite state. Problema este la alt nivel. Problema este de criză a mijloacelor de lansare a cosmonauţilor în spaţiul cosmic. Ştiţi foarte bine că naveta spaţială americană nu mai funcţionează, a ieşit din garanţie, este la sol. Americanii nu au încă pus la punct un nou sistem de lansare a astronauţilor în spaţiul cosmic. Deci ei nu mai pot lansa echipaje internaţionale.
China îşi lansează proprii cosmonauţi, cu mijloace proprii, pentru programul naţional, iar în momentul de faţă nu au colaborări internaţionale pe această linie. Singurul stat care beneficiază de rachete proprii, nave cosmice proprii şi are şi experienţa necesară să lanseze în siguranţă oameni în spaţiul cosmic este Federaţia Rusă. Numai că într-o navă de tip Soiuz încap doar trei oameni odată. De regulă, prin acordurile internaţionale care există, unul este rus, unul este american, pentru că americanii zboară acum cu nave ruseşti, iar unul este din altă parte a lumii, fie el din Europa, Asia sau America Latină. În aceste condiţii, chiar astronauţilor europeni care aparţin de Agenţia Spaţială Europeană le este foarte greu să mai ajungă să zboare în cosmos într-un interval previzibil de timp.
În aceste condiţii, Europa, toată Europa, poate să mai trimită unul – doi astronauţi, maxim, pe an, în spaţiul cosmic. România are o şansă, dar nu pentru viitorul apropiat. România este deja membru plin al Agenţiei Spaţiale Europene. În aceste condiţii ea poate să participe la viitoarele selecţii de atronauţi europeni. Când se vor desfăşura următoarele selecţii nu ştim deocamdată, dar estimăm că nu mai devreme de patru – cinci ani, probabil, pentru că sunt deja două grupe de astronauţi europeni care au fost selecţionaţi, care au trecut de pregătire şi care aşteaptă să fie lansaţi în cosmos alături de cosmonauţii mai vechi, experimentaţi, europeni care sunt trimişi pentru misiuni complexe. Să nu uităm că din Europa, un astronaut belgian, a fost comandantul Staţiei Cosmice Internaţionale pentru jumătate de an.
Un următor candidat la şefia Staţiei Cosmice Internaţionale, din alte ţări decât Statele Unite şi Rusia, va fi din Japonia. În momentul de faţă nu ştim exact când şi cum vom avea un român care să fie selecţionat, să treacă toată pregătirea, să stea la coadă şi să îşi aştepte rândul pentru a fi lansat în cosmos. Dacă la o următoare fază de selecţionare a astronauţilor europeni va intra şi un român, acesta nu va apuca să zboare în cosmos mai devreme de, să zicem, 20 de ani de acum încolo.
Văzut prin filtrul experienţei şi informaţiilor pe care le deţineţi, care consideraţi că va fi rolul Chinei în perioada următoare, ştiută fiind acumularea de tensiuni dincolo de cele de ordin economic?
Rolul Chinei este foarte important. Rolul Chinei este important în primul rând pentru că este o ţară care are mare stabilitate. De asemenea este o ţară care are un ritm de dezvoltare foarte înalt. Este o ţară care beneficiază, în aceste condiţii de criză economică – financiară, de resurse suficiente pentru a face investiţii în străinătate, investiţii mari. În ultima perioadă de timp, China şi-a stabilit o strategie de abordare a ţărilor Central şi Est europene. Chiar a avut discuţii fructuoase cu Polonia pentru a-şi stabilit un centru acolo, un Secretariat, care să coordoneze colaborare dintre China şi zona central – estică europeană.
Deci China are o importanţă tot mai mare tocmai pentru că a reuşit, cu produsele ei, să cucerească lumea, reuşeşte cu tehnologie la un preţ rezonabil să ajungă în multe colţuri ale lumii, reuşeşte prin politica pe care o are să pătrundă pe pieţe pe care a fost, pe care a scăzut sau le-a pierdut şi acum le recucereşte. În orice caz, eu consider că o cooperare mai strânsă între Europa central – estică ar fi benefică pentru toate părţile.
La mulţi ani! DUMITRU PRUNARIU LA 60 DE ANI
Înainte de a ne lua rămas bun, Domnule Prunariu vă rog să primiţi urările mele de sănătate şi La mulţi ani!, având în vedere că peste puţine zile veţi aniversa ziua de naştere. Cum resimţiţi şi cum valorizaţi timpul terestru având permanent în conştiinţă experienţa unică a zborului cosmic?
Mulţumesc pentru urări în primul rând. Nu este un secret, fac deja 60 de ani. Timpul trece foarte repede, nici nu am sesizat că am ajuns la această vârstă. Sunt permanent ocupat, sunt implicat în multe activităţi, în primul rând pe linie cosmică, dar şi pe linia Fundaţiei Eurisc, după cum o dovedeşte deplasarea de acum din China. De multe ori, în avion, îmi pregătesc intervenţiile pentru următoare deplasare. Deja am o agendă plină până la sfârşitul anului şi câteva activităţi planificate pentru începutul anului viitor. Trecând atât de repede prin viaţă, prin activităţi, te trezeşti că la o anumită vârstă, la care conform legii ar trebui să te pensionezi, eşti încă băgat în priză, eşti încă foarte activ şi ai putea încă mult timp să faci faţă activităţilor pe care le-ai construit încet – încet şi pe care le-ai adus la un nivel înalt. Timpul cosmic m-a influenţat, desigur, într-un fel. M-a influenţat prin faptul că m-a transformat într-o persoană publică, într-o persoană angajată, într-o persoană dedicată unui domeniu de activitate care pe atunci, pentru România, era suficient de nou, iar omul în spaţiul cosmic era o premieră şi a rămas deocamdată pentru noi. Asta m-a pus pe o orbită pe care zbor în continuare în alte condiţii decât în codiţiile navei cosmice propriu-zise.
Domnule Dumitru Prunariu, vă mulţumesc! Încă odată, La mulţi ani!, sănătate şi succes în activitate.
Cu multă plăcere. Toate cele bune.
Beijing, 12 Septembrie 2012
Pingback: EUROTEMPO » Blog Archive » INTERVIU – Dumitru Prunariu: „Cine domină spaţiul cosmic poate să domine întregul Pământ”