Când mergem pe stradă, oriunde te afli în China, decoperi că localnicii sunt destul de sociabili, una din principalele întrebări fiind „Cum te numeşti?” – „NI JIAO SHENME MINGZI?” (fonetic – Ni giao săn mă ming z). Se poate spune că nativii chinezi au un cult pentru numele de familie, care poate furniza informaţii preţioase cu privire la vechimea familiei şi localizarea pe întinsul ţării. De asemenea, poţi afla ce dorinţe au avut părinţii la naşterea copilului.
Răspunsul la „Ni jiao shenme mingzi?”: Numele meu este … – WO JIAO … (fonetic – uo giao …).
Mai mult decât atât, în timp ce se face schimbul de cărţi de vizită (obligatoriu în timpul întâlnirilor de afaceri sau protocolare) se continuă cu: „Sunt încântat de cunoştinţă!” – „HEN GAOXING RENSHI NI!” (fonetic – Hăn caosing jănşî ni).
De asemenea, eşti întrebat frecvent: „De unde eşti?” – „NI SHI NALI REN?” (fonetic – Ni şînali jăn?).
Răspunsul este: „Eu sunt din România” – „WO LAIZI LOMANIA” (fonetic – Uo laizî Lomania).
Acum o chestiune destul de controversată. Chinezii, chiar şi vorbitorii de limbă franceză, pronunţă extrem de greu litera „R”. În multe dintre cazuri aceasta devin „L” (vezi Lomania) sau un „RJ” greu de pronunţat de cei fără experienţă. Iată de ce, întâlneşti vorbitori de chineză care pronunţă „ren” (om): „rrăn” sau „rjăn” cu un „r” mut. Personal prefer varianta „J”, pentru a scurta distanţa de pronunţe, dar care îmi asigură şi o înţelege mai facilă de către chinezi.
Atât pentru azi. Vă invit să priviţi cu amuzament această rubrică, iar celor care doresc să înveţe temeinic limba chineză le recomand să fie atenţi la nota de mai jos.
NOTĂ!
Toate textele din „MINUTUL DE CHINEZĂ” la găsiţi AICI