STRATOFR | Recunoscând sfârşitul miracolului economic chinez (3)

Analiză Stratfor de George Friedman

Inflaţie vs. Şomaj

Atunci când companiile devin ineficiente, costurile de producţie cresc, iar asta duce la inflaţie. Mai mult, banii împrumutaţi pentru a menţine afacerile ineficiente sunt tot mai mulţi, iar inflaţia creşte şi mai mult. Creşterea ineficienţei este agravată de creşterea ofertei de bani determinată de creditarea agresivă, pentru a menţine economia în picioare. Această situaţie a persistat timp de mulţi ani, ineficienţa construită în economia chineză devenind uimitoare.
Al doilea lucru de reţinut este sărăcia copleşitoare de China, unde 900 de milioane de oameni au un venit anual pe cap de locuitor la acelaşi nivel ca şi în Guatemala, Georgia, Indonezia sau Mongolia (3.000 dolari – 3.500 USD/ an), în timp ce aproximativ 500 de milioane au un venit anual pe cap de locuitor în jurul nivelului găsit în India, Nicaragua, Ghana, Uzbekistan sau Nigeria (1.500 dolari – 1.700 dolari). La nivel global, China are pe cap de locuitor aproximativ acelaşi nivel ca şi în Republica Dominicană, Serbia, Thailanda sau Jamaica. Stimularea o economiei în care mai mult de un miliard de oameni trăiesc în sărăcie extremă este imposibilă. Stimulul economic are sens atunci când produsele pot fi vândute către public. Dar, marea majoritate din China nu îşi poate permite produsele fabricate în China, şi, prin urmare, stimulul nu va duce la creşterea consumului acestor produse. La fel de importantă, stimularea cererii astfel încât fabricile ineficiente să poată vinde produsele nu este numai generatoare de inflaţie, ci este sinucidere. Sarcina este de a creşte consumul, nu pentru a subvenţiona ineficienţa.
Chinezii sunt, astfel, într-o capcană. Dacă vor continua creditarea agresivă în lipsa afacerilor, ajung la inflaţie. Aceasta creşte costurile şi face China mai puţin competitivă la export, care, de asemenea, scade din cauza recesiunii din Europa şi a slăbiciunilor din Statele Unite ale Americii. Politicile care să permită întreprinderilor să nu genereze şomaj sunt o problemă socială şi o politică majoră. Chinezii susţin o politică “fierăstrău” de scădere a creditării prin reglementarea informală şi creşterea ratelor dobânzilor interbancare, care să ducă la slăbirea restricţiilor privind creditarea prin eliminarea ratei de referinţă şi prin creşterea creditării întreprinderilor mici şi mijlocii. Dar, ambele politici sunt problematice.
Chinezii au menţinut o strategie de susţinere a exporturilor fără a ţine cont de ciclul de funcţionare al afacerilor din Occident. Asta duce la o contracţie periodică şi substanţială a cererii. Investiţiile industriale ale Chinei sunt calate pe cererea din Vest. Atunci când cererea din Vest se contractă, rezultatul este situaţia dificilă de acum.
Economia chineză ar putea fi, probabil, în creştere de 7,4%, dar mă îndoiesc că cifra este una corectă. Unii estimează o creştere de aproape 5%. Indiferent de creştere, capacitatea de a menţine marjele de profit sunt rareori luate în considerare. Producţia şi vânzarea la sau chiar sub preţul de cost va stimula valorile PIB-ului, dar va submina sistemul financiar. Acest lucru s-a întâmplat în Japonia, la începutul anilor 1990, şi se întâmplă, acum, în China.
Chinezii pot preveni accidentul care a lovit Asia de Est, în anul 1997. Moneda lor nu este convertibilă, astfel încât nu poate fi pusă o presiune pe ea. Ei continuă să aibă o economie de comandă, ei sunt încă în sistem comunist. Dar, ei nu pot evita consecinţele realităţilor economice, şi cu atât mai greu va fi să le recupereze. Chinezii au evitat să ia considerare realitate mult decât atât ar fi trebuit, şi continuă să o amâne. Aceasta ar putea să continue numai dacă sprijină afacerile lipsite de creditare. Pot face acest lucru pentru un timp foarte lung – cu condiţia ca acestea să fie pregătite să imite “moartea modelului sovietic”. Chinezii nu doresc asta, dar caută o soluţie miraculoasă la problema lor. Însă, nu există soluţii care nu implică agonie, astfel încât au ales varianta în care amână ziua socotelilor şi declinul lent.
(VA URMA)

REFERINŢE >>>
STRATOFR | Recunoscând sfârşitul miracolului economic chinez (2)
STRATOFR | Recunoscând sfârşitul miracolului economic chinez (1)

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.