La invitaţia Comisiei Juridice a Parlamentului Chinez, o delegaţie a Curţii Constituţionale din România (CCR) s-a aflat, zilele acesta, în vizită la Beijing, schimburile de experienţă purtându-se la nivelul Curţii Supreme de Justiţie şi Procuraturii Generale. Preşedintele CCR, domnul Augustin ZEGREAN (foto), a vorbit în cadrul unui interviu despre subiectele abordate cu partenerii chinezi, despre realităţile româneşti, dar şi despre memoria şi prietenia pe care chinezii o poartă României.
Domnule Preşedinte Augustin Zegrean bine aţi venit la Beijing. Vă aflaţi de câteva zeci de ore aici, în fruntea unei delegaţii a Curţii Constituţionale a României, în cadrul unui program de schimb de experienţă cu membrii Comisiei Juridice a forului legislativ chinez. Care au fost contactele avute şi care sunt primele concluzii?
Avem o relaţie veche cu Comisia Juridică a Parlamentului Chinez, practic din şase preşedinţi care au fost până acum la Curtea Constituţională patru au trecut pe aici. Ei sunt foarte interesaţi de activitatea noastră. Eu chiar cred că au undeva în străfundurile minţii să îşi facă şi ei Curte Constituţională, după cât sunt de interesaţi de această activitate. Astăzi (n.r. – 10 septembrie) am avut întâlniri la Curtea Supremă de Justiţie cu vicepreşedintele Curţii Supreme, am fost la Procuratura Generală unde ne-am întâlnit cu procurorul general şi cu o parte din colegii lui am avut discuţii strict pe sistemul judecătoresc, sistemul procuraturii din China şi din România. Ei cunoşteau foarte bine sistemul nostru de până la Revoluţie pentru că … nu ştiu … noi ne-am orientat după Constituţia lor, ei după a noastră?, dar cel puţin în ceeace priveşte procuratura au lucruri foarte asemănătoare. Acum sunt surprinşi să constate schimbările pe care noi le arătăm şi pe care ei le constată că s-au întâmplat la noi. Noi mergem pe un altfel de stat, vorbim de statul de drept de tip occidental, ei vorbesc, şi am avut o surpriză citind programul Partidului Comunist Chinez, adoptat la Congresul al XVIII al partidului, unde am constatat că vorbesc şi ei de statul de drept socialist. Astăzi, am avut discuţii foarte interesante la Parlament, după amiază, cu membrii comisiei juridice şi cu vicepreşedintele Parlamentului, pe această temă.
Aşa cum aţi evidenţiat, China se află într-un amplu proces de transformare a sistemului legislativ şi economic, proces care a debutat cu mai mulţi ani în urmă. Care sunt domeniile pe marginea cărora aţi discutat la modul de detaliu şi ce aţi reţinut în mod deosebit în această materie?
Ce am reţinut în mod deosebit şi m-a impresionat a fost faptul că ei acum vorbesc de modernizarea statului pe criteriul legii. Deci statul să fie condus după lege, legea să primeze, legea să fie conformă cu Constituţia, de unde eu înţeleg că ei au avut perioade când statul nu era condus prin lege ci prin alte forme de organizare. De asemenea se vorbeşte foarte accentuat despre Drepturile Omului ceea ce iar mă surprinde pentru China. Nu ştiu exact la ce drepturi se referă ei, pentru că nu cunosc foarte bine Constituţia lor, dar vorbesc despre respectarea drepturilor fundamentale, despre respectarea libertăţilor fundamentale, vorbesc despre întărirea încrederii populaţiei în Justiţie şi rolul Justiţiei în reforma pe care ei o fac. Vorbesc, de asemenea, despre o reformă puternică în sistemul judecătoresc care să fie cel puţin echivalentă cu reformele din sistemul economic, ceea ce mă face să cred că, sigur, China are drumul ei, dar ţinta se pare că este aceeaşi. Când spun ţinta noastră am în vedere Europa în general. Când vorbim de statul de drept, diferă metodele prin care ei doresc să ajungă la această ţintă, dar eu îi cred şi îi consider oameni de bună credinţă. Asta vor să facă.
Domnule Zegrean, de dată relativ recentă, aţi fost reales în funcţia de preşedinte al Curţii Constituţionale a României, preluând al doilea mandat într-o perioadă în care activitatea Curţii a fost extrem de vizibilă. Instituţia pe care o prezidaţi a fost solicitată să se implice şi să exprime puncte de vedere pe o serie de teme, multe având implicaţii politice cu rezonanţă internaţională. Am aici în vedere referendumul din vara anului trecut. Care sunt, din perspectiva dumneavoastră, motivele aceastei aglomerări de evenimente cu un pronunţat caracter politic ajunse pe agenda Curţii Constituţionale de la Bucureşti?
Eu cred că schimbările acestea care au avut loc la nivel guvernamental: Guvernul Boc a fost demis, Guvernul Ungureanu a fost demis şi el, a venit un nou guvern care după aceea a câştigat alegerile. Acum este coabitarea aceasta despre care se vorbeşte, dar nu întotdeauna se respectă sau nu de toate părţile se respectă, şi sigur că asta duce la încrâncenare politică şi socială, lumea se împarte ba în susţinătorii uneia din tabere, ba în susţinătorii alteia din tabere, şi din păcate noi suntem chemaţi să arbitrăm aceste neînţelegeri. Este în atribuţia noastră, prin Constituţie avem atribuţia de a soluţiona conflictele de natură constituţională dintre instituţiile statului. Sigur că atunci când judeci nu poţi să dai dreptate tuturor şi vrând-nevrând o parte iese nemulţumită din orice proces. În momentul acela se îndreaptă cu „tunurile” împotriva noastră, dar ne-am obişnuit şi nu ne mai impresionează acest lucru şi am dovedit anul trecut că nu ne mai impresionează, orice presiune s-ar fi făcut asupra noastră. Nu aveam cum să validăm acel referendum pentru că nu s-a îndeplinit condiţia minimală legală ca la referendum să participe jumătate plus unu din numărul total al alegătorilor înscrişi pe listele electorale. Acesta este purul adevăr şi nimic altceva. Restul sunt construcţii de presă, construcţii politice, iar pe noi astea nu ne prea interesează.
Din aceeaşi perspectivă, care sunt priorităţile noului dumneavoastră mandat de trei ani?
Noi am avut, încă de la preluarea primului mandat, am avut dorinţa aceasta de deschidere spre lume, de deschidere spre Curţile Constituţionale din Europa şi nu numai, să avem un dialog al judecătorilor. Pentru că eu cred că toţi oamenii au dreptul la aceeaşi judecată. Nu este normal ca într-un stat să fii tratat într-un fel, şi pedepsit într-un fel, şi în alt stat în alt fel, pentru că faptele sunt aceleaşi, oamenii sunt aceiaşi, drepturile oamenilor sunt aceleaşi. Ca să putem ajunge la o soluţie comună trebuie susţinut un dialog al judecătorilor. Acest lucru l-am făcut şi în 2008 am obţinut preşedinţia Curţilor Constituţionale Europene, pentru un mandat de trei ani. În 2011 am predat acest mandat Curţii Constituţionale din Austria şi din această perspectivă cred că ne-am făcut datoria. Mai mult, am deschis foarte mult ferestrele Curţii Constituţionale spre ţară, spre oamenii pentru care noi existăm şi pentru care muncim. Este mult mai multă transparenţă decât înainte. Sigur, pentru viitor vom încerca să menţinem această politică, această manieră de abordare a lucrurilor şi sper să şi reuşim. Vreau să spun că într-un barometru de opinie din luna iulie am fost pe locul întâi la încrederea populaţiei în instituţiile statului ceea ce m-a umplut de bucurie, pentru că orice s-ar fi spus, câte rele s-au spus, totuşi văd că populaţia are încredere. Şi nu doar prin barometrul acesta de opinie, ci şi prin faptul că lumea se adresează Curţii Constituţionale. Avem câteva mii de dosare de soluţionat în fiecare an. Dacă nu ar avea încredere în noi, nu ar veni la noi. Cum şi politicienii, instituţiile statului, dacă nu au încredere în Justiţia noastră, de ce vin să se judece la noi? Noi nu ne pronunţăm niciodată din oficiu, nu ne putem sesiza din oficiu, ni se cere să judecăm şi ne facem datoria.
Domnule Preşedinte Augustin Zegrean, privită de departe de casă România acestor zile este marcată de probleme care în mod evident necesită clarificări. În mod evident, cazurile sunt diferite, însă atât Roşia Montană cât şi tragedia generată de câinii vagabonzi au la rădăcină cadrul legislativ. În calitate de expert al domeniului, vă rog să explicaţi cum se face că în ciuda legilor existente foarte greu se poate stabili cine este responsabil pentru producerea unei fapte, a unei tragedi? Ce anume lipseşte şi ce este de făcut?
În primul rând lipseşte voinţa de respectare şi aplicare a legii. Am citit undeva, odată, un politolog se întreba de ce acelaşi sistem funcţionează foarte bine în America în Statele Unite şi nu funcţionează din Mexic până în Argentina, nicăieri. Şi el spune că răspunsul este: pentru că americanii vor să funcţioneze. Asta se întâmplă şi la noi. Pentru că nu vor să funcţioneze. Primăriile şi alţii care sunt, mă refer la povestea cu câinii comunitari … Şi aici am fost noi acuzaţi pentru că am dat o decizie, în 2011, în legătură cu o lege care încerca să reglementeze situaţia câinilor comunitari şi acum s-a spus că noi suntem vinovaţi pentru că am interzis eutanasierea. Nu este adevărat absolut deloc. Noi nu am interzis-o. Am spus doar că nu aceasta trebuie să fie prima măsură care să se ia. Pentru că dacă ai apucat să îl eutanasiezi, altă măsură nu mai poţi lua pentru câine. Şi am încercat să determinăm Parlamentul să ia o măsură în crescendo. Adică nu începi cu asasinarea câinilor. Noi am spus în decizia aceea că este sub demnitatea umană să omoare câinii, nu să se lase muşcaţi de câini, dar lucrurile s-au interpretat în fel şi chip. Cert este că şi fără acea lege, eutanasierea era posibilă în România, dar nu s-a făcut. Am văzut şi eu acum cât se vorbeşte despre bani, cât de mulţi s-au cheltuit pentru rezolvarea problemei câinilor, dar nu s-a rezolvat de niciun fel.
În legătură cu Roşia Montană nu pot să exprim nicio părere pentru că nu ştiu exact situaţia de acolo şi mai este şi riscul de a fi sesizaţi pe această problemă. Nu aş vrea să mă pronunţ înainte …
Fondul problemei este unul de cadru legislativ, iar cei în măsură să schimbe ceva, aşa cum aţi spus, sunt la nivel de stat, fie că sunt în funcţii politice sau administrative. Avem un cadru care poate fi aplicat pentru a evita astfel de tensiuni care merg până la evenimente emoţionale, de stradă şi care pot să exacerbeze? Sau trebuie să construim sau să adăugăm ceva sistemului?
Domnule Tomozei, avem atât de multe legi … avem chiar prea multe legi. Le-am spus acum chinezilor că am avut ani în care s-au adoptat câte 1000 de legi. Toată China asta, cât este de mare, este condusă pe 243 de legi. Atâtea legi au ei. Cine spune că în România nu există legi pentru a rezolva o anumită problemă este cel puţin de rea-credinţă. Există legislaţie suficientă şi pentru Roşia Montană şi pentru câinii vagabonzi şi pentru toate situaţiile care s-ar ivi. Problema este să vrei să faci şi să faci cu bună credinţă. Şi instituţiile statului să colaboreze între ele în mod loial.
În cadrul programului derulat în China aţi avut ocazia să întâlniţi personalităţi care cunosc şi sunt prietene ale României. Cum aţi recepţionat această vizita din această perspectivă?
I-am surprins că sunt miraţi de răcirea relaţiilor dinspre noi înspre ei. Mereu ne întreabă: De ce v-aţi îndepărtat de noi? De ce oamenii de afaceri din România nu vin să facă afaceri în China? De ce nu ne căutaţi mai des? De ce nu apelaţi la ajutorul nostru? … astea sunt întrebări pe care ei le pun. Fiecare dintre cei cu care am discutat a început cu formula: sunteţi a treia ţară care a recunoscut Republica Populară Chineză în 1949 şi noi nu vom uita niciodată aceasta. Ne-au spus de asemenea că, în 2008, când au avut un cutremur puternic, ştiau exact ce ajutor le-a dat România şi ne sunt recunoscători pentru asta. Şi noi, spun ei, ne-am îndepărtat.
Domnule Preşedinte Augustin Zegrean, vă mulţumesc. Am fost onorat să vă întâlnesc tocmai aici la Beijing, la aproape 9.000 de kilometri de ţară. Vă doresc drum bun spre ţară şi succes în activitate.
Îmi face plăcere pentru că v-am întâlnit şi mă bucur că lucraţi aici şi sper, şi cred că îi învăţaţi bine pe cei de la Radio China şi vă mărturisesc că în copilărie ascultam Radio China Internaţional.
Vă mulţumim.
Vă doresc succes.
