Televiziunea de stat din China a prezentat, joi, primul episod, dintr-o serie de 48, dedicate vieţii fostului lider reformist chinez Deng Xiaoping şi transformării istorice a Chinei de la sfârşitul anilor 1970. Proiectul TV a fost prezentat în preajma comemorării celor 110 ani de la naşterea fostului lider.
Realizat de postul central de televiziune chinez CCTV, primul episod a avut premiera la Marea Sală a Poporului din Beijing, alături de oficiali fiind prezenţi şi membri ai familiei lui Deng.
Cotidianul China Daily consemnează că pentru producerea celor 48 de episoade au fost necesari cinci ani, fiind descrise experienţele lui Deng din perioada octombrie 1976, când „Grupul celor Patru” a fost eliminat din viaţa publică până în anul 1984, când China a implementat pe deplin politica de reformă şi deschidere.
Sfârşitul „Grupul celor Patru” a marcat sfârşitul dezastruos al celor 10 ani ai Revoluţiei Culturale, anii următori fiind consideraţi drept un punct de cotitură istorică pentru China.
În anul 1978, Comitetul Central al Partidului condus de Deng Xiaoping a organizat o importantă sesiune plenară în care s-a decis noua politică de deschidere a „socialismului cu caracteristici chineze”. Deng, alături de camarazii de arme a identificat, de asemenea, erorile Revoluţiei Culturale.
Serialul va fi difuzat pe canalul principal de televiziune CCTV 1, la oră de maximă audienţă.
Deng Xiaoping (1904 – 1997)
Deşi niciodată nu a avut titlul de şef de stat sau şef de guvern, Deng a fost liderul de facto al Republicii Populare Chineze de la sfârşitul anilor 1970 până la începutul anilor 198o. A fost fondatorul „socialismului cu caracteristice chinezeşti” şi a reformei economice din China, cunoscută ca „economia de piaţa socialistă”. Este crediat cu faptul că a adus China mai aproape de capitalism şi a determinat creşterea foarte rapidă a economiei chineze timp de peste trei decenii. (…)
Deşi a asigurat suportul teoretic şi politic al reformelor sale, Deng este recunoscut de către istorici că puţine dintre ele au fost gândite de el insuşi. De exemplu, premierul Zhou Enlai a iniţiat cu ani în urmă „Cele patru direcţii de modernizare”. În plus, multe reforme au fost implementate de lideri locali sub privirea deseori îngăduitoare a autorităţilor centrale. Succesul acestor reforme a determinat introducerea lor pe scară din ce în ce mai largă, ajungându-se, în final, la implementarea lor la scară naţională. Multe reforme au fost inspirate din experienţa „Tigrilor din Estul Asiei” (termen care desemnează economiile din Taiwan, Hong Kong, Singapore şi Coreea de Sud). Reiese un contrast izbitor faţă de modelul perestroika al lui Mihail Gorbaciov, în care majoritatea reformelor au fost gândite de mentorul lor. Implementarea reformelor lui Deng se face de jos în sus, spre deosebire de cazul URSS unde se făcea de sus în jos, ceea ce în final se dovedeşte un factor de succes.
Reformele lui Deng includ introducerea managementului centralizat de tip planificat al economiei de către tehnocraţi cu studii economice, abandonându-se stilul economiei de campanie a lui Mao. Acest tip de management era bazat pe mecanismele pieţei, spre deosebire de modelul sovietic.
Deng a încurajat decentralizarea în agricultură şi dezvoltarea gospodăriilor individuale. La nivel local, stimulentele materiale şi nu discursurile politice au fost folosite pentru motivarea forţei de muncă, fiind chiar permis ţăranilor să-şi vândă produsele obţinute din recolta proprie pe piaţa liberă.
Cea mai importanta mişcare în direcţia reformatoare a fost aceea de a permite autorităţilor locale din oraşe şi provincii să investească bani în fabricile pe care le considerau cele mai profitabile, ceea ce a dus la dezvoltarea industriei uşoare.
Aceste reforme au avut un real succes, realizând o adevarată revoluţie industrială a Chinei. Ele au reprezentat reversul politicii economice izolaţioniste a lui Mao. China a decis să accelereze procesul de modernizare prin mărirea volumului de tranzacţii cu exteriorul, în special în scopul obţinerii de tehnologie de la ţările dezvoltate (Japonia şi lumea occidentală). Consecinţa a fost atingerea ţelurilor propuse în Cele patru direcţii de modernizare prin atragerea de fonduri de investiţii străine şi trimiterea de oameni la specializare în management, marketing şi tehnologie, ceea ce va duce la accelerarea dezvoltării economice.
Deng a infiinţat o serie de zone economice speciale, unde investiţiile străine şi liberalizarea pieţei au fost încurajate, atrăgând astfel multe companii străine.
În urma dezvoltării constante a economiei, China a depăşit etapa economiei marcate de penurie şi a intrat într-o perioadă de abundenţă materială, fiind soluţionate probleme importante pentru sute de milioane de persoane: hrana şi îmbrăcămintea.
Deng s-a retras din Biroul Politic în 1987 şi a părăsit ultimul său post oficial (preşedinte al Comisiei Militare de Stat) în martie 1990.
Ca urmare a reformelor lui Deng, China a avut şi după moartea sa o creştere economică anuală de 8% având una dintre cele mai mari rate de creştere economică din lume. Inflaţia din anii de după reprimarea demonstraţiei de la Tiananmen a fost şi ea combătută. Instituţiile politice au devenit o garanţie a stabilităţii după ce Deng a înlocuit în rândul acestora pe ţăranii-revoluţionari cu tehnocraţi cu studii superioare. Problemele sociale s-au atenuat odată cu creşterea nivelului de trai.
Sursa: Wikipedia
