România arată tot mai mult ca un pacient asupra căruia se apleacă diverse echipe de specialişti, pe care se aplică diverse experimente, în care se perfuzează diverse soluţii. De ani de zile, pacientul rămas în viaţă printr-un miracol explicabil doar la nivel divin, se încăpăţânează să respire. Pacientul oferă argumente pentru bilanţuri festive, în care specialiştii vorbesc despre el ca despre o bucată de cârpă, din care se tot taie constatându-se că încă mult prea mult a mai rămas. Bilanţul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) este dovada faptului că România este o ţară bolnavă condusă de pacienţi incurabili, dar încă în măsură să râdă, să glumească pe seama bolii.
O vorbă românească spune „să nu dai din casă”, adică să nu duci problemele, greutăţile, mizeriile din familie în spaţiul public. Este indecent! În aceeaşi măsură, un om civilizat nu arucă gunoaiele în stradă, cu atât mai puţin nu face spectacol din lipsa lui de educaţie. Dar, cum elita de la Bucureşti nu are legătură cu decenţa, cu bunul simţ românesc, ţara se confruntă zilnic cu munţi de deşeuri care îi blochează drumul spre normalitate.
DNA România, marketizarea regională a modelului american
Dacă DNA îşi face datoria, pentru ce se face din asta un moment de spectacol naţional? Medicii, profesorii, militarii aflaţi în teatrele de luptă străine, şoferii de autobuze, mecanicii de locomotive, nu îşi fac datoria? Ba da, însă oamenii în mare lor majoritate sunt dominaţi de bun simţ, de măsură, de o decenţă proverbială devenită prostie.
Cum, stimată doamnă procuror şef Codruţa Covesi, cum se poate să ieşiţi public cu atitudinea de diriginte frustrat şi să clamaţi că serviţi poporul care strigă „corupţia ucide”? Plutiţi într-o periculoasă beţie a puterii, alături de cei care v-au promovat, care vă construiesc o aură de fals salvator al neamului, folosindu-vă pentru adevărata realitate: DETURNAREA ROMÂNIEI! În numele cui vorbeşte DNA câtă vreme destinele a aproape 100 de oameni (7,63% achitări) au fost distruse de procurori? Analiza realizată de Lumea Justiţiei arată că Direcţia Naţionala Anticorupţie a făcut rechizitorii împotriva a 32 de oameni fără a avea probe care să susţină acuzaţiile aduse acestora, alte 13 persoane fiind achitate în baza art. 16 lit. a) din Codul de procedură penală: „fapta nu există”. Cât mai contează un om, o familie, dacă viaţa şi libertatea au devenit subiect de statistică? Cu certitudine cunoaşteţi principiul „mai bine zece vinovaţi scăpaţi, decât un nevinovat în puşcărie”. Câţi dintre procurorii care au greşit, care au distrus liniştea fie şi a unui singur om, se află în statisticile dumneavoastră? NICI UNUL!!! Pentru că procurorul nu greşeşte, cel mult distruge viaţa unui om, băgându-l la puşcărie!
Lecturând raportul de activitate al DNA, privind cifrele triumfaliste, luările de poziţie similare politicienilor indecenţi, comparaţiile şi alăturările nepermise într-o instituţie care aplică legea fără să caute să fie pe plac poporului, am senzaţia dilatării timpului. În bucla asta în care ne îngrămădesc tot mai mult fricile şi lipsa de speranţă, DNA, Codruţa Covesi şi toţi cei care i-au stat alături la prezidiu sunt singurele certitudini, în comparaţie cu viaţa, libertatea, intimitatea, adevărul, onoarea, decenţa, măsura, devenite chestiuni neglijabile!
Iohannis: Al doilea autodenunț public. Pe când demisia?
Corupţia NU UCIDE! O fac faptele celor care transformă corupția în slogan politic adoptat de instituţiile apolitice devenite instrument perfid al politicienilor. De la Traian Băsescu, DNA a trecut în mâna lui Klaus Iohannis. Nici DNA nu s-a schimbat, cum nici moralitatea şi integritatea preşedintelui succedat la Cotroceni nu este alta. Chiar şi aşa, apelul repetat la cetăţenii României trădează interesul şi implicarea în scena politică.
Dacă tot este o ţară bolnavă, nu mai faceţi din România un pacient pe care să îl expuneţi în spectacole groteşti, degradante, umilitoare pentru majoritatea românilor!
Dar, dumneavoastră Codruţa Covesi, aţi vorbit pentru ceilalţi, pentru cei care au ieşit bine coordonaţi în stradă, pentru a breveta un slogan mizerabil şi pentru a urca un nou guvern pe cadavre incinerate, ca dovadă că la nevoie „corupţia ucide”. Altfel, cum să explici lipsa de imparţialitate, măsură şi decenţă a celor care împart dreptatea şi fac regulile în România?
