Drepturile omului în China – ULTIMUL ZID (X)

Similar tuturor proiectelor, procedurilor şi politicilor, în China tema drepturilor omului cuprinde un domeniu construit exclusiv pe baza experienţelor şi filtrelor interne, un amestec de tradiţionalism, cultură locală şi convingeri istorice. Este un motiv pentru care subiectul poate fi abordat din perspectiva „drepturilor omului chinez„, drepturi care sunt aplicate şi îşi găsesc limitele în interiorul graniţelor de stat, acolo unde toţi cei care pătrund trebuie să se supună regulilor chineze.

Din multe puncte de vedere, adaptând regulile după un model propriu, în China funcţionează exclusiv legile Chinei, la fel cum în SUA sunt dezirabile exclusiv regulile acceptate de americani. Până în acest moment, diferenţele dintre cele două sisteme‑stat în domeniul drepturilor omului sunt date de faptul că ţara asiatică nu impune în exterior modelul propriu, în timp ce nord‑americanii au făcut din aceasta o componentă de forţă a politicii externe. Tocmai de aici, dar nu numai, subiectul drepturilor omului a intrat de o lungă perioadă în lista subiectelor de divergenţă, noutatea fiind dată de poziţiile adoptate tot mai frecvent de China atât în faţa SUA, cât şi în faţa UE. Poziţiile americano‑europene sunt privite de China drept o imixtiune în afacerile interne pe care, de multe ori, cei care le analizează şi judecă uită să le pună în contextul corect.

Schimbarea de atitudine la nivel de comunicare internaţională a determinat China să reclame ipocrizia SUA ca poliţie a drepturilor omului, acuzând hegemonia exercitată, inchiziţia practicată prin tortură şi profundele inegalităţi rasiale, în timp ce pozează în apărătoare ale drepturilor omului.

Una dintre promotoarele mesajelor oficiale, agenţia de presă Xinhua notează că, alături de diferenţele rasiale, poporul american este divizat de nivelul conturilor bancare, cei săraci devin mai săraci, iar cei bogaţi, mai bogaţi. Sistemul său democratic trebuia să protejeze drepturile cetăţenilor, să împiedice oamenii bogaţi să îşi utilizeze influenţa asupra autorităţilor pentru a încălca drepturile oamenilor săraci. Iată de ce Statele Unite ale Americii nu au dreptul să fie arbitru şi să lanseze critici la adresa drepturilor omului din alte ţări.

Hong Lei, purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, susţine că, după proclamarea Noii Chine, în special după aplicarea politicii de reformă şi deschidere vreme de 40 de ani, China a înregistrat rezultate deosebite în domeniul drepturilor omului, fapt recunoscut de toţi cei care nu au prejudecăţi politice. În acest sens, prin comentariile lor frecvente, SUA urmăresc să dezonoreze China, fapt care denotă ipocrizia şi dublul standard aplicat de Washington în problema drepturilor omului.

Dublul standard aplicat de americani este abordat şi în documentare de televiziune, în care sunt prezentate modalităţile de implicare în politica internă a altor state, neglijând problemele proprii. Prezentând date statistice, se susţine că ţările vestice dovedesc o „amnezie selectivă” atunci când abordează problema drepturilor omului din China. Pe baza unor anchete de presă, realizate atât în interiorul, cât şi în afara Statelor Unite, a unor interviuri realizate cu experţi în domeniul drepturilor omului din China, SUA, Franţa, Canada, Rusia şi Elveţia, chinezii au argumentat faptul că autorităţile SUA „calcă în picioare drepturile poporului american în toate aspectele vieţii”.

Documentarul arată că, în anul 2015, peste 560 000 de persoane din Statele Unite au fost lipsite de adăpost, 25% fiind minori. De asemenea, sunt evidenţiate închisorile corecţionale pentru femei, tortura, abuzurile, hărţuirile, agresiunile sexuale şi discriminările, cazurile adolescenţilor minori victime ale incidentelor armate, investigaţiile FBI care forţează companiile de internet să ofere informaţii despre clienţi fără aprobarea instanţelor.

Potrivit agenţiei de presă Xinhua, Statele Unite ale Americii aplică un dublu standard în fiecare chestiune legată de drepturile omului, exemplificat prin „invazia vieţii private a cetăţenilor prin intermediul supravegherii online”, dar şi prin victimele civile cauzate de „atacurile cu drone în Pakistan, Yemen şi alte ţări”.

Pe de altă parte, în cadrul unei luări oficiale de poziţie, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Hong Lei, a exprimat critici la adresa SUA care ar trebui să se orienteze asupra propriilor afaceri interne şi a problemelor judiciare proprii, fără a mai promova critici la adresa altor state. „China exprimă opoziţia fermă şi nu va accepta niciodată asemenea critici”, declara Hong Lei, arătând că, sub pretextul drepturilor omului, SUA s‑au amestecat în mod grav în problemele Chinei în domeniul afacerilor interne şi al suveranităţii judiciare, încălcând spiritul statului de drept.

Oficialul chinez a mai arătat că nu există nicio cale de dezvoltare umană care să se potrivească tuturor ţărilor, astfel încât fiecare ţară are dreptul să procedeze conform propriilor condiţii de dezvoltare a drepturilor omului. „Sugerăm câtorva ţări să reflecteze asupra propriilor probleme în domeniul drepturilor omului şi să le corecteze, de asemenea să oprească politizarea acestui subiect”, a mai adăugat Hong Lei.

Beijingul a demarat de mai mulţi ani procesul de construcţie a unui mesaj consistent de răspuns la atacurile americane frecvente, care revendică şi pentru China un tip de administraţie socială, economică şi politică similară celei promovate la Washington, în care, printre altele, cetăţenii să aibă dreptul de a schimba guvernul. Potrivit părţii chineze, „SUA sunt o ţară cu probleme sumbre de discriminare rasială, în care discriminarea instituţională împotriva minorităţilor etnice continuă”, în care prejudecăţile rasiale grave persistă în sistemele de poliţie şi justiţie, ţară în care grupurile minoritare şi indigenii sunt subiecţi ai nedreptăţilor de mediu, electorale, medicale, de locuit, educaţie.

Beijingul arată că SUA sunt acuzate de încălcarea drepturilor omului în alte ţări, prin practicarea de tortură şi supraveghere‑monitorizare ilegală. Programele de supraveghere ale autorităţilor SUA au vizat 35 de lideri de state, au condus la furtul de informaţii criptate ale organelor guvernamentale din alte ţări şi derularea programului de colectare a mesajelor de telefonie mobilă la nivel global. Atacurile cu drone americane au urmărit, fără discriminare, militanţi şi civili nevinovaţi. Trupele americane aflate în străinătate au încălcat frecvent drepturile omului.

Din perspectivă chineză, tema drepturilor omului trebuie revizuită la nivelul discursului internaţional, pentru a fi înţeleasă mai bine realitatea specifică fiecărei ţări. În aceste condiţii, pentru China, cel mai important drept al omului este dreptul la viaţă liberă de sărăcie, susţine ministrul de Externe Wang Yi. Pe acest criteriu teoretic, dezvoltarea Chinei de‑a lungul ultimelor decenii a îmbunătăţit în mod concret drepturile chinezilor, în condiţiile în care, fără dreptul la existenţă şi dezvoltare, orice alte drepturi nu ar avea niciun fundament şi o garanţie necesară.

Potrivit ministrului Wang Yi, drepturile universale ale omului sunt doar o utopie în absenţa garanţiei dreptului la existenţă. „Libertatea, egalitatea şi alte drepturi, care sunt drepturile omului în ochii multora din Occident […], sunt imposibile fără dreptul la existenţă. Conceptul occidental al drepturilor omului, care a devenit dominant în discursul privind drepturile omului, a fost produs în timpul epocii luminilor, după sute de ani de dezvoltare în Occident. Diferenţele stadiilor de dezvoltare explică de ce există, în prezent, controverse cu privire la drepturile omului. Străinii nu ştiu mai bine decât poporul chinez realitatea drepturilor omului în China.”

Liderii de la Beijing susţin că, atât timp cât China este o ţară globalizată, şi vocea ei ar trebui să fie globalizată, trebuind să împartă cu restul lumii conceptele sale, inclusiv cele referitoare la drepturile omului. China a devenit cel mai mare exportator mondial de bunuri, statut care ar trebui să fie corelat cu statutul de cel mai mare exportator de concepte. Dacă acest lucru va fi realizat, chinezii sunt convinşi că percepţia greşită asupra drepturilor omului din China va fi depăşită.

Potrivit celor arătate anterior, unele dintre cele mai frecvente acuzaţii la adresa Chinei vizează drepturile minorităţilor şi drepturile religioase. Acuzaţiilor venite din partea SUA şi UE, decidenţii de la Beijing le răspund că minorităţile etnice şi zonele locuite de acestea au înregistrat evoluţii substanţiale ca urmare a programelor sociale şi civile, fiind garantate drepturile politice, economice, culturale şi sociale. Drepturile minorităţilor etnice de a participa la administrarea statului sunt garantate în mod eficient. Toate zonele autonome etnice se bucură de drepturi în conformitate cu legea, dispunând de puterea legislativă locală, de flexibilitate în aplicarea legilor şi reglementărilor relevante bazate pe caracteristicile fiecărei minorităţi etnice. Aici este vizat dreptul de a folosi propria limbă vorbită şi scrisă, dreptul de a promova lideri şi dreptul de a dezvolta în mod independent propria cultură şi educaţie. La nivel naţional, este asigurată o creştere a numărului de funcţionari publici aparţinând minorităţilor etnice.

Din perspectivă economică, zonele etnice minoritare au înregistrat o creştere rapidă. În 2014, venitul pe cap de locuitor al rezidenţilor urbani din Mongolia Interioară, Guangxi Zhuang, Tibet, Ningxia Hui şi regiunile autonome Xinjiang Uygur şi Guizhou, provinciile Yunnan şi Qinghai, care au populaţii minoritare majoritare, a crescut în medie cu 8,2-10,1%, în timp ce creşterea veniturilor pentru locuitorii din mediul rural a fost cuprinsă între 10,7 şi 13,1%.

Un subiect sensibil este reprezentat de Tibet şi Xinjiang. În 2014, rata de creştere a Produsului Intern Brut al regiunii autonome Tibet a fost cu 3,4% mai mare decât media naţională (7,4%). Regiunea a finalizat proiectul de locuinţe pentru agricultori şi păstori, după opt ani de investiţii care au totalizat 27,357 miliarde yuani. Din totalul populaţiei, 2,3 milioane de agricultori şi păstori au beneficiat de programul de locuinţe, mutându‑se în 460 300 de gospodării noi.

În privinţa educaţiei, reforma educaţională şi politicile de dezvoltare alocă o atenţie deosebită zonelor locuite de minorităţile etnice, asigurând învăţământul obligatoriu şi accelerarea dezvoltării educaţiei vocaţionale. Totodată, serviciile culturale continuă să fie dezvoltate, fiind înfiinţate 104 posturi de radio şi televiziune în zonele autonome etnice la nivel provincial, 191 de programe radio la nivel de municipii, din care 45 de programe sunt difuzate în limbile minorităţilor etnice. Pe lângă acestea, funcţionează 215 posturi de televiziune, dintre care 42 emit programe în limbile minorităţilor etnice. La nivelul zonelor populate de minorităţi, funcţionează peste 50.000 de instituţii culturale de diferite tipuri.

Potrivit autorităţilor chineze, libertatea credinţei religioase a minorităţilor etnice este garantată, la nivelul ţării existând 1.787 lăcaşuri religioase de diferite tipuri în Tibet, cu 46.000 de monahi şi monahii. Reîncarnarea lui Buddha, ca un sistem special de succesiune în budismul tibetan, este respectată de către stat. Prin grija guvernului, toţi călugării şi călugăriţele din Tibet beneficiază de asigurări de sănătate, pensii şi indemnizaţii de asigurare.

Un ultim aspect care trebuie subliniat legat de drepturile omului îl constituie sistemul social şi de guvernare chinez. Conform atributelor şi modelului de subordonare, niciuna dintre instituţiile culturale, sociale sau religioase din China nu joacă un rol în viaţa politică. China respinge orice formă de presiune socială sau politică exercitată prin utilizarea formelor culturale sau religioase, fie că presiunile vin din exteriorul sau interiorul ţării, statul asumându‑şi rolul şi capacitatea de autoadministrare.

În cadrul eforturilor de prezervare a dreptului de a decide intern, având alături Rusia şi India, China a promovat în 2015 o rezoluţie ONU care privea inadmisibilitatea intervenţiei şi amestecului în treburile interne. Miniştrii de Externe din China, Rusia şi India au subliniat, luni, la Beijing, necesitatea respectării diversităţii civilizaţiilor şi dreptul fiecărei țări de a alege căile de dezvoltare şi a sistemelor sociale, simultan cu soluţionarea paşnică a diferendelor, prin mijloace politice şi diplomatice. Aceştia au exprimat sprijinul reciproc pentru adoptarea unei rezoluţii în cadrul Adunării Generale a ONU cu privire la inadmisibilitatea intervenţiei şi amestecului în treburile interne ale statelor. De asemenea, au manifestat opoziţia în faţa schimbărilor cu forţa a regimurilor din orice ţară prin intervenţii externe sau prin impunerea de sancţiuni unilaterale, bazate pe legi interne.

În cadrul celei de a 13‑a reuniuni de lucru, ministrul chinez de Externe, Wang Yi, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, şi ministrul indian de Externe, Sushma Swaraj, au susținut nevoia întăririi cooperărilor politice, economice şi militare la nivelul relaţiilor directe şi în plan internaţional. De asemenea, au subliniat necesitatea cooperării pentru menţinerea păcii şi stabilităţii regionale şi internaţionale, pentru promovarea creşterii economice globale şi a prosperităţii.

La finalul reuniunii, miniştrii Wang Yi, Serghei Lavrov şi Sushma Swaraj au emis un comunicat comun, cu 30 de puncte, în care se arată că cele trei ţări trebuie să consolideze cooperarea la nivelul think‑tank‑urilor de afaceri, agriculturii, atenuarea efectelor dezastrelor, serviciilor medicale şi de sănătate publică. Totodată, va fi explorat potenţialul de cooperare în producţia şi transportul de petrol şi gaze naturale, în alte domenii de energie, de înaltă tehnologie, protecţia mediului şi conectivitate. „China, Rusia şi India sunt ţări importante ale lumii, economii de piaţă emergente, angajate în politici de dezvoltare paşnică. Dorim să furnizăm lumii o energie pozitivă şi vom lucra pentru a face lumea mai sigură şi mai stabilă. Cele trei ţări se unesc pentru o mai strânsă cooperare reciproc avantajoasă şi o dezvoltare comună, de care vor beneficia în mod direct peste 40% din populaţia lumii”, a declarat ministrul chinez Wang Yi.

Pe de altă parte, cei trei miniştri de Externe au afirmat decizia de a construi o ordine politică şi economică internaţională echitabilă şi stabilă, în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei ONU, cu cele cinci principii de coexistenţă paşnică. Iată unele dintre cele mai importante aspecte cuprinse în comunicatul comun emis la încheierea celei de a 13‑a reuniuni a miniştrilor de Externe din China, Rusia şi India.

Luând act de schimbările semnificative şi rapide care au loc în lume, comunitatea internaţională ar trebui să menţină angajamentul de democratizare a relaţiilor internaţionale şi de multipolaritate, în cadrul unui tip de relaţii internaţionale de cooperare win‑win.

Miniştrii au subliniat necesitatea respectării diversităţii civilizaţiilor şi alegerii căilor de dezvoltare şi a sistemelor sociale, simultan cu soluţionarea paşnică a diferendelor, prin mijloace politice şi diplomatice. Aceştia au exprimat sprijinul pentru adoptarea unei rezoluţii în cadrul Adunării Generale a ONU privind inadmisibilitatea intervenţiei şi amestecului în treburile interne ale statelor. De asemenea, au manifestat opoziţia în faţa schimbărilor cu forţa a regimurilor din orice ţară prin intervenţii externe sau prin impunerea de sancţiuni unilaterale, bazate pe legi interne.

Miniștrii au reiterat angajamentul ferm de a sprijini Organizația Națiunilor Unite să activeze ca organizație multilaterală universală însărcinată cu mandatul de a ajuta comunitatea mondială să mențină pacea și securitatea internațională, pentru dezvoltarea comună și pentru a promova și proteja drepturile omului. A fost reafirmată necesitatea unei reforme cuprinzătoare a Organizației Națiunilor Unite, inclusiv a Consiliului de Securitate, cu scopul de a deveni mai reprezentativ și eficient, astfel încât să poată răspunde mai bine provocărilor globale. În acest context, miniștrii chinez și rus au reiterat importanța locului pe care India îl poate ocupa în afacerile internaționale, susținând aspirația acesteia de a juca un rol mai important în cadrul ONU.

Miniștrii au afirmat că terorismul sub toate formele și manifestările sale, promovat de oricine, oriunde și sub orice scop, reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale, o încălcare gravă a drepturilor omului și o crimă împotriva umanității. Totodată a fost solicitată încheierea rapidă a negocierilor privind Convenția generală asupra terorismului internațional, reiterând faptul că nu pot exista justificări ideologice, religioase, politice, rasiale, etnice pentru actele de terorism.

Manifestând îngrijorarea în fața noilor tendințe în acțiunile teroriste internaționale, miniștrii au subliniat necesitatea de a intensifica schimbul de informații, de a împiedica utilizarea internetului și a altor tehnologii de informare și comunicare în scopul de recrutare și incitare la comiterea de acte de terorism, precum și pentru finanțarea, planificarea și pregătirea activităților teroriste. În acest sens, este imperios necesar să fie blocate canalele de promovoare a terorismului și finanțare a terorismului.

Revenind la modul în care China înţelege situaţia drepturilor omului, trebuie subliniată relaţia directă existentă între planurile social și economic. Potrivit strategiilor chineze, drepturile omului privesc cu precădere condițiile de viață, drepturile și libertățile nefiind corelate cu libertățile politice așa cum se întâmplă în Occident. În fond, pe acest perimetru se duce bătălia ideologică între China și SUA, prima căutând să explice că are tot dreptul să impună intern regulile pe care le consideră necesare, a doua acuzând în permanență lipsa drepturilor și a libertăților.

Cunoscând tipologia și mecanismele insidioase promovate de americani, nu ai cum să nu privești zâmbind atunci când vezi preocuparea pentru realitățile din întreaga lume, dar niciodată pentru realitățile cel puțin curioase din propriul teritoriu. Dacă în China drepturile omului sunt promovate în relația directă cu disciplina și comportamentul social adecvat, știm că în SUA drepturile omului sunt în legătură cu libertatea totală.

Însă cele două state au un punct de contact: niciunul dintre state nu permite contestarea sistemului politic! Plecând de la această axiomă și ajungând la aspectele care privesc nivelul ordinii sociale, securității, siguranței, supravegherii și vieții private, se pot scrie tratate. Concluziile vor depinde de cât de mult vrei să observi și mai ales de reperele adoptate ca referință, pentru că niciodată anumite reguli nu le vei găsi aplicate în China, la fel cum niciodată în SUA nu vor fi aplicate reguli sociale și de conduită specifice societății chineze.

Cartea albă intitulată „Noi progrese în domeniul protecției juridice a drepturilor omului în China”, prezentată în Decembrie 2017 de Biroul de Informare al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, concluzionează că eforturile Chinei de a promova în mod cuprinzător guvernarea bazată pe lege au permis adoptarea unor măsuri importante în construirea unei țări socialiste bazate pe lege, simultan cu creșterea protecției juridice a drepturilor omului. În aceste condiții, „niciodată înainte, poporul chinez nu s‑a bucurat de atâtea drepturi economice, sociale și culturale, precum și de drepturile civile și politice ca astăzi. Cauza drepturilor omului din China face progrese consecvente în direcția corectă”, „China rămânând pentru viitorul previzibil în stadiul primar al socialismului”.

Dincolo de îmbunătățirea legislației privind drepturile civile și politice, China a revizuit legea penală, desființând nouă acuzații care prevedeau pedeapsa cu moartea, iar cei condamnați la moarte având dreptul la o amânare de doi ani. De asemenea, a fost anulat regulamentul care privea educarea prin muncă, punându‑se capăt acestui tip de sancțiune, simultan cu promovarea unui sistem de amnistie prevăzut în Constituție, pentru patru tipuri de infracţiuni.

Trebuie reţinut că protecția juridică a drepturilor omului în China este un atribut asumat de Partidul Comunist Chinez, care joacă un rol de lider în viața politică a Chinei. Iată de ce inclusiv relația om–drepturile omului comportă un statut social cu caracteristici chinezești, partidul fiind implicat total în asigurarea protecției juridice a drepturilor omului. De aceea, „organizațiile de partid și funcționarii de la toate nivelurile trebuie să acționeze în cadrul Constituției și legilor, să acționeze în limitele autorității, regulilor și procedurilor prevăzute de lege, să nu trateze propriul cuvânt drept lege, să nu își impună propria autoritate deasupra legii, să nu încalce legea urmărind interese personale sau favoritisme”.

Problematica drepturilor omului în China vizează și o chestiune demonstrativ‑reflexivă ca urmare a permanentelor atacuri externe, situația din regiunea Xinjiang Uygur fiind adesea promovată în mesajele contondente occidentale. Subiectul demonstrează și subliniază în tușe groase diferențele de optică, viziune și perspectivă cu care operează Occidentul și China. Am arătat deja că în China drepturile omului privesc cu precădere condițiile de viață, drepturile și libertățile fiind în strictă legătură cu respectarea legii, nicidecum pe lângă lege sau în raport cu influenţele sau reperele exterioare. Plecând de la această premisă, decidenții politici chinezi susțin o viață fericită asigurată prin factori ca dezvoltarea economică, unitatea etnică și armonia religioasă.

Oficial, Regiunea Autonomă Xinjiang Uygur parcurge cea mai bună și cea mai stabilă perioadă din istorie, iar locuitorii diferitelor grupuri etnice trăiesc o viață fericită. Cele 25 de milioane de chinezi, din 47 de grupuri etnice, au înregistrat în 2018 importuri și exporturi în valoare de 20 de miliarde USD şi au primit 150 de milioane de vizitatori din țară și străinătate. Statisticile arată că, în perioada 2014–2018, programele care au vizat eliminarea sărăciei au ajutat 2,31 milioane de oameni să iasă din starea de pauperitate.

Eforturile Chinei de a prezenta propria variantă a drepturilor omului sunt duse şi în plan diplomatic, regiunea Xinjiang devenind în ultimii ani o zonă demonstrativă puternic promovată. Zeci de ambasadori, oficiali ai instituţiilor internaţionale, jurnalişti din întreaga lume sunt invitaţi şi plimbaţi în regiune, pentru a li se prezenta eforturile și rezultatele înregistrate în domeniul drepturilor omului și combaterii terorismului. Unei scrisori semnate de ambasadorii din 22 de țări acreditați la ONU, adresate Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, în care erau criticate măsurile luate pentru combaterea terorismului și extremismului în regiunea autonomă Xinjiang Uygur şi în care se susținea că încalcă drepturile omului, s‑a răspuns cu o scrisoare semnată de 50 de ambasadori acreditați la ONU, în care sunt lăudate măsurile pentru protejarea drepturilor omului din regiune, iar Occidentul este criticat pentru politizarea problematicii drepturilor omului. Între susținătorii Chinei se regăsesc ambasadori ai ţărilor din Asia, Africa, America de Sud și Europa, multe fiind membre ale Organizației de Cooperare Islamică.

Autorităţile chineze susţin că nu există o singură cale obligatorie de dezvoltare şi administrare, fiecare țară având dreptul să exploreze propria cale și propriul model de protecție a drepturilor omului. Mai mult, Xinjiang este o problemă de politică internă a Chinei, fiind apanajul exclusiv al modului în care Beijingul gândeşte şi asigură suveranitatea, securitatea națională și integritatea teritorială, problemele de acolo nefiind etnice sau religioase, ci legate de terorism și acțiuni cu violență. De aceea, guvernul chinez adoptă măsurile care se impun, conform legii, pentru a răspunde provocărilor și pentru a asigura stabilitatea socială și interesele fundamentale ale localnicilor. Măsurile pe care China le‑a luat în Xinjiang privesc nu doar lupta împotriva terorismului, extremismului și separatismului, ci și pentru a împiedica diverse persoane să fie „spălate pe creier de o ideologie dăunătoare care este adesea ambalată în religie și naționalism”. Ca rezultat, în ultimii ani, Xinjiangul nu a mai fost marcat de incidente cu violență, devenind dintr‑o regiune cu potențial de export terorist, o regiune de stabilitate și prosperitate. Pe acest fond, China și prietenii ei acuză duplicitatea și ipocrizia unor țări occidentale, respingând criticile unilaterale la adresa măsurilor anti‑radicalism folosite în Xinjiang.

Principalul critic și acuzator la adresa politicilor și măsurilor chineze în domeniul drepturilor omului sunt Statele Unite ale Americii, țară privită și prezentată în China drept una care nu face eforturi pentru a‑și trata propriile „boli” în acest domeniu.

După 2013, poate fi observată o schimbare de atitudine a Chinei în relația de comunicare cu lumea, cu precădere pe temele care privesc administrarea internă, politicile și proiectele promovate la nivel de stat sau în parteneriat internațional. Odată cu schimbarea de atitudine au fost preluate și o parte din metodele de lucru cu care operează criticii Chinei, așa încât inițiativele și răspunsurile la critici sunt promovate prin intermediul unor institute sau societăți cu etichetă academică.

În raportul intitulat „Problema discriminării rasiale adânc înrădăcinată din SUA evidențiază ipocrizia drepturilor omului de tip american”, Societatea Chineză pentru Cercetarea Drepturilor Omului susține că societatea americană este măcinată de criza internă a drepturilor omului, în timp ce politicienii americani folosesc drepturile omului ca instrument politic în relaţiile internaţionale. Mai mult, autoritățile americane au utilizat „drepturile omului” ca „o armă ascuțită” pentru a se amesteca în treburile interne ale altor țări și pentru a afecta și a suprima alte state. De nevoie, elaborează un „Raport pe state privind situația drepturilor omului” în care reproșează abuziv altor țări că situația drepturilor omului „se înrăutățește”.

De fapt, „drepturile omului” nu sunt decât o „marionetă” a autorităților americane, în condițiile în care situația drepturilor omului din SUA lasă tot mai mult de dorit. Statele Unite sunt o țară de imigranți în care conlocuiesc mai multe naționalități. Aici, discriminarea rasială și conflictele etnice sunt o „boală” incurabilă pentru întreaga societate. Susţinând că există tot mai multe probe care arată că administrația americană încalcă normele internaționale ale drepturilor omului, în unele cazuri fiind vorba despre tortură, Societatea Chineză pentru Cercetarea Drepturilor Omului concluzionează că „visul american” se transformă în „coșmarul american”, iar în plan internațional SUA devin o mostră de țară nerezonabilă, refuzând să vadă problemele din interior în domeniul drepturilor omului, dar fiind extrem de preocupate de situația drepturilor omului din alte aproape 200 de țări. China acuză SUA că folosește „bastonul drepturilor omului” ca instrument pentru menținerea hegemoniei, comportamentul politicienilor americani în chestiunea drepturilor omului fiind ridicol și caraghios, deloc interesați să trateze cu precădere „bolile” interne legate de drepturile omului!

Pe de altă parte, China acuză Occidentul de dublu standard în analiza unor evenimente, pentru a interveni în afacerile interne ale unor state. Este dată ca exemplu Regiunea Autonomă Hong Kong, frământată în ultimii ani de proteste de stradă, pornind de la „Umbrella Movement” și „Occupy Central” (2014) sau mișcarea din 2019, legată de legislația privind extrădarea infractorilor, în care, de fiecare dată, au fost aduse dovezi privind implicarea și suportul extern în stimularea și susținerea evenimentelor. Pe acest considerent, Beijingul acuză Marea Britanie şi Statele Unitele ale Americii că dau lecţii şi hiperbolizează, exagerând realitatea din China şi minimalizând evenimentele din propriile ţări. „Huliganii sunt huligani numai dacă atacă poliţiştii din ţările lor. Dacă aceste lucruri se întâmplă în Hong Kong, sunt demonstraţii paşnice.” Autoritățile centrale chineze susțin că, în cei 22 de ani de la revenirea Hong Kong la patria mamă, guvernul de la Beijing a inițiat principiul „O ţară, două sisteme”, în care „hongkonghezii guvernează Hong Kongul”, dar urmând cu stricteţe Constituţia națională.

China respinge și cataloghează intervenția în afacerile interne ale unui stat drept o încălcare a dreptului internațional și a principiilor fundamentale ale relațiilor internaționale, acţiune care are la bază promovarea dublului standard practicat de politicienii și mass‑media din Occident, care, pe baza informațiilor false, susţin escaladarea violențelor, având ca rezultat perturbarea situaţiei interne.

* Din „China de azi” (Partea II), apărut în volumul „După 70 de ani – ULTIMUL ZID”, Dan Tomozei, Editura Corint, București 2020

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Cărţile mele, China, Descoperind China, Din arhive, Înţelege China, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Drepturile omului în China – ULTIMUL ZID (X)

  1. Democratu' spune:

    Niciodată nu am crezut în minciunile impachetate pervers și frumos sub numele de Drepturile omului, văzute de americani.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.