După aproape cinci luni, am acceptat o invitație la dialog, venită din România, pe tema China și realitățile chineze. Având încredere în profesionalismul domnului Dan Andronic, astăzi, vreme de 70 de minute, am dialogat în direct pe canalul EVZ Capital, subiectele abordate fiind diverse și extrem de complexe. Repet, China nu poate fi înțeleasă cu mentalitatea și prejudecățile unui occidental.
Pe scurt, am arătat că SUA joacă un rol de provocator și de tensionare a situației din Strâmtoarea Taiwan și că niciodată China nu va ataca militar Insula Taiwan, acolo trăind compatrioți chinezi. În mod cert, continuând pe traiectoria actuală, SUA vor putea genera confruntări economice și diplomatice, cu efecte la nivel global, date fiind relații de parteneriat și alianțe regionale.
Apoi, am prezentat o serie de aspecte legate de dinamica „zero-Covid” – care urmărește ținerea sub control a situației epidemice, nu ajungerea la zero cazuri – despre testarea în masă asumată pe cheltuiala statului și despre efectele produse de închiderea orașului Shanghai.
Nu în ultimul rând, am abordat problema tehnologiilor 5-8G, supravegherea și creditele sociale din China, teme care aprind pasiuni occidentale fără să fie căutată o necesară și obligatorie înțelegere a diferențelor sociale, economice, democratice și de realitate generală.
Vă invit să urmăriți dialogul AICI
Spuneam eu acum cateva saptamani despre „jocul” dintre SUA si China care intrece in complexitate sahul…Analiza d-nei Mateescu confirma infinitele dezvoltari si ramificatii ale „jocului”. Avand in vedere diferentele uriase de mentalitati si gandire dintre cei care se infrunta, parca intrezaresc finalul…
D-le Tomozei, dvs. le-ati privit cu atentie figurile celor cu care ati ”dialogat”(de fapt a fost un interogatoriu dizgratios, asa cum au invatat ei de la stapinii lor cei imbecili) ?
Nu mai repetati figura ca sa nu va discreditati, fiindca romanii va citesc si steapta cu unteres INFORMATII REALE DESPRE CHINA, TARA IN CARE ISI PUN MULTE SPERANTE.
Mă tem că nu înțeleg mesajul dumneavoastră privind „discreditarea”.
În mod evident, nu accept toate invitațiile primite din țară pentru a intra în emisiuni sau pentru interviuri. Nu gazetarii trebuie să dea interviuri. Am acceptat pentru domnul Dan Andronic, așa cum am subliniat.
Restul, în fața tuturor celor văzute, îngăduiți-mi să nu mă exprim public, dumneavoastră și toți privitorii având acest privilegiu.
Toate cele bune.
Am remarcat profesionalismul dumneavoastră mai curând, decât al domnului Andronic, deși nu-s de acord cu extinderea ipotetică a teoriei – „nu judecați China cu mintea occidentală” – mă rog, cu mintea românească, pentru că noi NU suntem occidentali, ci balcanici cu influențe mai degrabă orientale. De ce mi se pare puțin forțată afirmația? Pentru că de o asemenea minte dispunem, nu trăim în China și nici în alte părți ale Asiei ca să fim familiarizați, oarecum, cu un altfel de tip de gândire. Dumneavoastră ați avut șansa să le cunoașteți mentalitățile, să-i judecați printr-o altă prismă, conviețuind și muncind împreună cu cetățenii chinezi, noi pornim din start cu un handicap în raționament în ceea ce-i privește.
Mărturisesc încă de la început că NU am avut răbdarea să ascult dialogul până la capăt din două motive: lipsa de timp și calitatea audio extrem de proastă a înregistrării. Una peste alta, chestiunea cu zero-Covid chiar NU prezintă niciun interes pentru mine, în fond atât p(l)andemia cât și războiul din Ucraina au fost și încă mai sunt foarte bine regizate, confirmând atât unele teorii ale conspirației pe care n-am chef să le dezvolt aici, dar și profețiile Sfinților Părinți. NU doresc să intru în amănunte, fiindcă ar fi o luptă inutilă în demonstrații și care NU s-ar soluționa cu vreun progres anume. Ca idee, foarte pe scurt, Covid-19 NU a prezentat încă de la început credibilitate în virulența manifestării sale, poziționându-mă TOTAL împotriva serurilor experimentale „miraculoase” anti-Covid. În familia mea, doar mâța din curte nu s-a făcut doctor, așa că, autoritățile mai au nevoie de câțiva zeci de ani buni să mă convingă. Eventual, să modifice din temelii întreaga știință a eredității și a variabilității.
Ați afirmat, în cadrul interviului, că Beijingul nu va ataca niciodată Taipeiul. Așa o fi, dar în contextul actual, faptul uluitor al istoriei chineze este că a ignorat complet această insulă substanțială din apropiere. Armatele dinastiei Tang ar putea ajunge aproape în inima iraniană a Asiei centrale, navele lui Zheng He ar putea ajunge la Jeddah și Mogadiscio, dar nimeni nu s-a deranjat de Taiwan, deși era pe ruta din sudul Chinei către Japonia. A fost considerată ca o insulă de barbari, chiar și după standardul vecinului Luzon, în care se făcea comerț puțin, cu excepția pieilor de căprioară vândute unor comercianți ocazional chinezi și japonezi. Japonia a achiziționat insula în 1895, după războiul chino-japonez, harta pe care autoritățile au desenat-o pentru prima dată definind acea regiune – aproximativ jumătate din insulă – ca teritoriu tribal neadministrat. Cincizeci de ani de stăpânire japoneză au fost suficienți cât să creeze tendințele Taiwanului modern, cu agricultura îmbunătățită, educația, căile ferate și dezvoltarea urbană, toate având un simț japonez care predomină până în zilele noastre. Deși s-au confruntat inițial cu o anumită rezistență din partea populației, japonezii au tratat Taiwanul cu blândețe în comparație cu Coreea, o moștenire de bunăvoință care rămâne apreciată și la ora actuală. După înfrângerea japoneză, taiwanezii au tânjit nu după independență, ci după autonomie față de un continent haotic în strânsoarea războiului civil dintre guvernul lui Chiang Kai-shek și comuniști. Dincolo de aceste informații, nu prea mai cunosc din punct de vedere istoric mare lucru despre Taiwan. Economic, însă, sunt o forță, iar producția de cipuri semiconductoare din Taiwan reprezintă aproximativ 40% din cea mondială. Vă puteți imagina care va fi orânduirea planetei, dacă va avea loc unificarea celor două economii, ale Chinei și-ale Taiwanului? Fără cipuri, nu există computere, electrocasnice moderne și mașini de lux, nu există sateliți în spațiu, nu există telecomunicații, inclusiv comunicații mobile și internet, nu există sisteme moderne de armament – de la avioane la rachete. Deja, cu zece ani în urmă, când majoritatea încă mai credea orbește în dominația americană, microcircuitele chinezești se regăseau în rachetele americane. Dacă China ar prelua controlul (nu contează dacă pașnic sau prin război) asupra Taiwanului, ar influența masiv dezvoltarea Statelor Unite, aducându-le într-un declin economic de cel puțin câteva decenii, undeva la nivelul anilor ’80, în vreme ce nici Uniunea Europeană nu se va descurca cu mult mai bine. Și-atunci, până când Beijingul nu se va hotărî în ce fel va acționa, SUA vor instiga continuu și vor inflama situația din zonă.
China este acum principalul concurent al Statelor Unite, dar americanii se tem să intre în război cu chinezii. În primul rând, Beijingul deține arme nucleare. Prin urmare, un război între aceste două națiuni poate fi ultimul din istoria SUA. În al doilea rând, SUA nu au bani pentru a intra într-un conflict militar și pentru a-l întreține, deoarece deficitul lor bugetar este uriaș. Și mai trebuie să imprime trilioane de dolari, la fel cum ar deveni necesar să extragă petrol din rezervele strategice pentru susținerea frontului de luptă. Așadar, chiar și fără o ostilitate deschisă față de China, situația este deja destul de precară. Cum poate acționa, însă, Washingtonul pentru a crea probleme majore Beijingului? Prin a contribui la izbucnirea unei revoluții colorate, precum și prin retragerea echipamentelor și tehnologiilor occidentale cu ajutorul cărora funcționează multe fabrici din China. Dacă Occidentul își va muta unitățile de producție în alte țări, inclusiv acasă, șomajul ar crește vertiginos, milioane de chinezi rămânând fără locuri de muncă. În acel moment, America va folosi tensiunile sociale doar pentru a stârni nemulțumirea, pentru a aduce populația în stradă, spre a crea revolte precum în Kazahstan și pentru a încerca să transforme regimul de la Beijing într-unul pro-occidental, cu atât mai mult cu cât China deține deja un asemenea grup cu vederi pro-occidentale, organizație pe care SUA o pot aduce la putere în mijlocul protestelor. Vina ar fi fost pusă pe tovarășul Xi, ale cărui politici ar fi aruncat China într-o confruntare păguboasă cu SUA și într-un șomaj în masă.
Dar dacă China va fi admisă în CSTO (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă), Vladimir Putin, folosind exemplul Kazahstanului, i-ar indica omologului său chinez modalitățile prin care s-ar pune capăt planurilor americane. În câteva zile, trupe de menținere a păcii vor fi trimise în Republica Populară Chineză pentru a preveni o lovitură de stat pro-occidentală sau pentru a distruge țara din interior. Rusia ar putea să formeze patrule maritime comune cu China în apropierea frontierelor chineze și să înființeze posturi de avertizare în America Latină și Asia de Sud-Est. De asemenea, ar începe să trimită regulat bombardiere nucleare la granițele SUA, așa cum fac americanii înșiși. Un astfel de răspuns nu numai că ar complica planurile Washingtonului pentru Beijing, ci i-ar agrava, deja, situația extrem de dificilă de acasă.
Nu sunt nici în poziția lui V. Putin, nici a lui Xi Jinping, prin urmare, ceea ce am scris aici sunt presupuneri personale. Habar n-am cum vor acționa cei doi, dar e limpede că Taiwanul n-are să rămână în afara Chinei. N-aș vrea să vă supărați pe mine pentru că gândesc cu minte românească (în fond sunt 1/2 româncă :), dar Taipeiul poate fi considerat din punct de vedere cultural chinezesc, dar istoria sa este diferită, iar anii sub conducerea Hanului continental sunt relativ scurți. Faptul că majoritatea populației sale este de origine chineză nu are nicio relevanță – Singapore este și el majoritar chinez, prin urmare, aici, în ecuația aceasta, nu-i vorba de etnicitate, nici de atâta prietenie/simpatie între cele două state, ci de bani, foarte mulți bani și de supremație.
Vă mulțumesc pentru reacție.
De acord. Calitatea tehnică a transmisiei în direct a fost sub orice critică. A fost o situație independentă de inițiatorii dialogului.
De asemenea, sunt de acord cu ceea ce spuneți privind judecarea faptelor. Există o tendință evidentă în a judeca înainte de a înțelege o situație sau un fenomen. Da, se pot emite judecăți pe orice subiect, chiar dacă asta nu schimbă cu nimic realitatea, nici măcar nivelul de înțelegere a subiectului, de cele mai multe ori scod din context (text vs. context).
Doamne ajută.
Cu mare drag și considerație, domnule Tomozei!
Recunosc, pot greși în raționamente, nu-s analist de profesie, dar întotdeauna judec un fenomen din punct de vedere istoric, abia apoi îl dezvolt și încerc să-l încadrez în contextul geopolitic actual. Intuitiv, caut să-i pricep partea ascunsă, tăinuită, fiindcă nimic nu-i întâmplător pe lumea asta.
Vă mulțumesc și eu, la rându-mi, pentru „găzduirea” pe blogul dumneavoastră și pentru interacțiunea cu mine întotdeauna la standarde ridicate.
Cu riscul de a mă repeta, eu vă mulțumesc și vă sunt îndatorat.
Nutresc speranța că voi ajunge clipa în care să pot ajunge în Țară, pentru a ne cunoaște.
Cu prețuire,
Dan Tomozei
Desigur, domnule Tomozei, cu mare plăcere!
Primiți, vă rog, asigurările mele de profund respect și apreciere,
Ecaterina Mateescu