Nicolae Breban și ecoul calotei umane din Academia Română

Suntem repetiția propriului destin, propriilor alegeri și decizii, într-o spirală în care avem rolul de a alege direcția: sus sau jos. Suntem contemporanii unei altfel de revoluții culturale, fenomen care înstrăinează, ostracizează și caută să elimine din spațiul public absolut tot ceea ce Eugenia Vodă identifica drept “electronul liber” atunci când l-a avut invitat pe Nicolae Breban în emisiunea “PROFESIONIȘTII”. Ori cine este Nicolae Breban, dincolo de literatură, cultură și Academia Română, dacă nu un profesionist al vieții trăite intens, condensat la nivelul atomului oricând gata să explodeze în fața nemerniciei, micimii și complicității cu sistemul.

În lumea literaților din Beijing, cu precădere a celor care studiază și utilizează LIMBA ROMÂNĂ la nivel universitar, academic, diplomatic și jurnalistic, a ajuns vestea privind decizia Academiei Române de a sista finanțarea Revistei Contemporanul. O decizie greu de explicat într-o lume și o comunitate care investește în cercetarea limbii române, în promovarea literaturii și scriitorilor români. Este cu atât mai greu de înțeles și explicat decizia Academiei Române cu cât este pusă în pericol viața unei publicații cu o istorie de 145 de ani, cu tradiție și renume în spațiul cultural mondial.

Tentativa de suprimare a rădăcinilor culturii române de însăși Academia Română este similară deciziilor și modului de lucru al perioadei stalinist-comuniste în care cine nu era aliniat, era eliminat din spațiul public, eventual lapidat de confrații lipsiți de jena prostituției profesionale.

Prin decizia adoptată de Academia Română nu este impusă cenzura Revistei Contemporanul, câtă vreme aceasta va putea continua să apară dacă se vor găsi resursele financiare. Însă, decizia Academiei este un veritabil atac la adresa culturii, diversității de opinie. Mai mult, este lansat un atac direct și lipsit de moralitate la adresa lui Nicolae Breban, membru titular al Academiei Române.

Cine sunt nebunii?

Îndemn cititorii acestui text să îl caute pe domnul Nicolae Breban, în romanele sale, în articole și interviuri, pentru a descoperi un ultim “nebun” care a sfidat toată viața timpul, istoria, regimurile, dar mai ales prezentul. Un prezent care pentru Nicolae Breban a însemnat curajul deciziei și atitudinii, chiar cu riscul de a face drumul invers de la extaz, la agonie.

Câți dintre contemporanii lui Breban din anii 60-80 au avut curajul de a sfida regimul Ceaușescu, Partidul, Securitatea? Extrem de puțini, deși astăzi mulți sunt filozofi și scriitori “la modă”, promovați și stipendiați în cercuri exclusiviste, niciodată capabile să depășească nivelul sectei dependente de gurul care le asigură tainul regulamentar, în linia noului regim multi-pluri-doctrinar, noului lider cu cât mai imbecil și sociopat, cu atât mai adulat de lingăii care niciodată nu dispar, doar se transformă.

Gestul Academiei Române, inexplicabil într-o lume normală, într-o societate dintr-o țară în care sunt respectate valorile, memoria și Istoria, este un atac direct la adresa Academicianului Breban care și la 91 de ani are DEMNITATE. Când trăiești conștient de propriul destin, de propria voalare, în relația cu absolut oricine ești în poziția de a spune: NU! De a nu accepta compromisul, de a respinge impostura, falsa valoare, moneda calpă cu pretenții la Nobel și o recunoaștere internațională similară cu narcisismul. Când ești făcut și nu născut, sistemul nu poate decât să te promoveze până ajungi în situația împăratului gol, incapabil să admită că este un biet nebun inconștient înconjurat de alții asemenea.

Tovarăși noi și vechi

În timp ce Academia Română adoptă decizii cu efecte ireparabile din punct de vedere moral și cultural, trebuie înțeles un lucru simplu: Nicolae Breban și Contemporanul sunt echivalentul unei OPERE la care puțini cei de azi mai pot aspira tocmai ca urmare a imposturii în care se complac.

Noii tovarăși sunt piticii culturii și falsei idei de academie. Acești debusolați ai realității scurmă cu lingurița la poalele unui munte, incapabili să înțeleagă că Breban a învins de peste 60 de ani nu doar Timpul și Istoria, ci mai ales trădarea, lașitatea, singurătatea, cu care s-a confruntat OMUL și CONTEMPORANUL Nicolae Breban.

Suntem, așa cum am subliniat, în plină nouă revoluție culturală. Proștii, impostorii, lingăii, narcisiștii și bolnavii de sine cu titluri și pretenții academice, fac dovada tragismului contemporan pe care Istoria, însă, nu le va reține nici măcar la nivel de notă de subsol.