După îndelunga discuție avută la Beijing cu doamna Diana Șoșoacă, în ultimele zile, am încercat să găsesc un titlu care să includă complexitatea unei persoane publice, totodată un personaj în cel mai bun sens al cuvântului. Un titlu care să reprezinte nu atât discuția avută, cât mai ales persoana și personalitatea Dianei Șoșoacă, în cadrul unui articol pe care i l-am promis.
Discuția a avut loc ca urmare a dorinței mele de a vedea și cunoaște un om, de a clarifica unele aspecte, iar provocarea a fost acceptată. Am anunțat și repetat că nu veneam în calitate de gazetar, nu pentru un interviu, nu pentru a devoala detaliile sau nuanțe ale discuției. Doream să cunosc și să înțeleg un om cu un potențial uriaș, un om blocat și hărțuit de sistemul care distruge și transformă România în colonie pasată între americani și europeni, oricare ar fi ei, la Vest sau la Est. Cred că în mare parte am reușit.
Titlul a venit imediat după ce ne-am despărțit, privind microbuzele în care au urcat invitații din Europa și gazdele chineze care își încheiau misiunea cunducându-i spre aeroport.
Inițial mi-am spus că titlul este prea cunoscut, apoi m-am gândit că eu sunt din alte vremuri, în care se citea mai mult, se vedea și se asculta mai mult teatru, mai mult film bun. Piesa semnată de Edward Albee, “Cui i-e frică de Virginia Woolf?”*, care a avut premiera în urmă cu 63 de ani, o are personaj principal pe Martha, o femeie dezinvoltă, lipsită de reținere, până la zdrobirea partenerului de viață și a celor cu care intra în contact. Cine nu păstrează limitele are două variante: fuga sau supliciul.
Diana Șoșoacă este o Martha a zilelor noastre, a evenimentelor pe care le traversăm, un om care vine dintr-o familie bună, un om bine pregătit profesional, educat, conștient de sine, dar … nu! Nu există niciun dar. Dacă deschidem acest “dar” intrăm în zona subiectivismului și al prejudecăților, ceea ce nu îmi propun.
Iată de ce am rămas la titlul de mai sus. De Diana Șoșoacă îți este frică (în mod total nejustificat) doar dacă nu îți păstrezi echilibrul, argumentul ideilor, dacă insiști excesiv pe teme care duc la schimbarea bruscă a tonusului, atitudinii. Iată cum, vreme de mai bine de patru ore, am avut un dialog civilizat, prietenos, deși ne vedeam pentru prima oară, după o serie de mesaje schimbate odată ce a ajuns în China.
Fără îndoială, Diana Șoșoacă este un personaj, nu doar un politician, cu nimic mai extravagant decât colegii din parlamentele democratice, europene, euro-atlantice, devenite tot mai sensibile la realitate, la discursul tranșant care se dorește auzit, nu ignorat sau tratat “la și altele”. Diana Șoșoacă, în ciuda exotismului său, știe ce vrea, chiar dacă în mod conștient se poziționează inadecvat.
“Marta și cu mine nu avem nimic, domnule, ne antrenăm doar, ne stimulăm reciproc spiritul sau mai bine spus ceea ce ne-a mai rămas din spirit. Nu lua în seamă la asta”, spune George, soțul Marthei, în piesa lui Edward Albee, după un conflict iscat și dispărut spontan, în fața unor musafiti.
Așa este politicianul Diana Șoșoacă. Un om ca toți oamenii, care la fel ca personajul Martha se confruntă cu realitatea și la fel ca personajul se teme de o “Virginia Woolf” întruchipată azi de însăși societatea în care trăim. Cred că este motivul pentru care Diana Șoșoacă imaginează lumea așa cum mulți oameni exagerează multe dintre trăirile și percepțiile pe care le exprimă. Poate să fie o formulă de autoapărare sau căutarea unui ascendent de poziționare. În fond, fiecare face după cum crede că este lumea, asumând rezultatele.
Dialogul m-a convins de bunele intenții ale Dianei Șoșoacă. Nu am fost convins de realismul și rezonabilitatea unor afirmații, convingeri. La fel, am fost convins de faptul că reconcilierea grupărilor care se poziționează pe latura suveranistă este imposibilă în actuala realitate. Orgoliile, superioritățile și propria viziune lasă un spațiu extrem de îngust fie și pentru dialog pe anumite subiecte, unul dintre acestea fiind Călin Georgescu.
Și totuși, politicianul Diana Șoșoacă are un public fidel, un procent important din electoratul român. Este electoratul ignorat de guvernările ultimilor 20 de ani, un electorat ușor irascibil, incendiar verbal, loial cel puțin la nivelul luptelor pe Facebook.
Realitatea virtuală poate fi o evadare, poate chiar o confirmare, câtă vreme în doar două mesaje pe care le-am urcat pe Internet, cu privire la prezența Dianei Șoșoacă în China, am avut aproape jumătate de milion de reacții, fiind pus în situația de a avertiza cu privire la limbaj, dar și în fața necesității de a bloca mii de utilizatori.
Susținătorii și opozanții liderului SOS au caracteristici și reacții comune, în primă instanță cu o puternică nuanță de incompatibilitate. Nu pot să fiu de acord cu această realitate evidentă, câtă vreme doar prin dialog și o necesară renunțare la superiorități inutile se poate ajunge la masa critică obligatorie pentru a schimba soarta României și a românilor.
Dialogul nostru, derulat în prezența doamnei Carmen Dinu – consilier, a acoperit abuzurile din alegerile prezidențiale 2024, din care a fost eliminată fără absolut niciun argument și temei juridic, alegerile prezidențiale din 2025 manevrate de sistemul protejat de administrația Biden și UE, situația României în general și pe multiple paliere economice și sociale. De asemenea, am discutat despre relațiile României cu Rusia și China, cu precădere relația cu China, date fiind vizitele și întâlnirile pe care Diana Șoșoacă le-a avut la Beijing, Quanzhou și Shanghai, în perioada 23-28 Octombrie.
Fiind primul politician și lider de partid din România care ajunge în China după anul 2019, trebuie înțeles că Diana Șoșoacă a făcut un serviciu major la nivel de dialog bilateral și politic.
În incapacitatea lor funcțională, liderii la nivel de președinte, guvern și parlament de la București, după toamna anului 2019, nu mai îndrăznesc să dialogheze, să coopereze, nici măcar să observe China. Din această perspectivă, suntem în situația în care, fie că place sau nu, Diana Șoșoacă redeschide o ușă care în mod obligatoriu nu trebuia închisă pe niciun palier. O demonstrează toate țările responsabile.
Programul organizat de partea chineză a inclus contacte și prezențe la nivel de institute aflate în subordinea Ministerului chinez de Externe, administrațiilor provinciale, municipale și comunale, companii economice de nivel mondial și muzee reprezentative pentru evoluția istorică și politică a Chinei.
Privind agenda oficială, în mod cert cele mai importante discuții au fost derulate la Centrul pentru Europa și Africa (CICG) – un complex media dedicat comunicării internaționale și la Institutul de Afaceri Externe al Poporului Chinez (CPIFA), unde delegația europeană a fost primită de Yang Tao, vice-președintele institutului.
Prezența în China este o șansă pentru a cunoaște nu doar noua China ci mai ales realitățile chineze, de la modul condensat și solicitant de organizare a unei vizite, până la rigorile de securitate și modul strict de aplicare a programului. Din antichitate, chinezii spun că este obligatoriu să îți primești oaspeții cu daruri și maximă bunăvoință, dar să nu îi rogi să rămână o clipă mai mult decât a fost stabilit.
La finalul dialogului, am promis Dianei Șoșoacă un lucru. Ca voi scrie un text pe marginea îndelungului dialog, dar nu imediat ci după câteva zile, după ce domnia sa va ajunge în țară, după ce va avea vreme să reintre în cotidianul ritmului european și românesc. Au trecut aproape două zile …
Dincolo de toate declarațiile făcute odată ajunsă în România, nu voi face decât o singură observație.
Cunoscând societatea, politica și diplomația chineză, exprim maxime rezerve față de următoarea afirmație făcută de doamna Diana Șoșoacă și preluată în presa de la București, potrivit căreia în China: “Toți oficialii m-au salutat și mi-au spus sperăm să deveniți președintele României în cel mai scurt timp, altfel nu avem nicio șansă de colaborare.” (Știripesurse.ro)
Niciodată, dar absolut niciodată, chinezii nu se implică și nu inițiază discuții de acest nivel. Chinezii nu doresc să fie puși în situația de a fi confundați cu americanii sau europenii. Chinezii respectă dreptul fiecărei țări, fiecărui popor, la propriile alegeri, respingând amestecul și manipularea deciziilor care privesc soarta națiunilor. Prin aceasta, subliniez că de la serviciu, la deserviciu, nu este decât o neinspirată declarație care nu poate decât să deranjeze partea chineză, să genereze neîncredere.
În aceste condiții … cui i-e frică de Diana Șoșoacă fie nu este om, fie preferă un imaginar cu firave tangente cu realitatea. Diana Șoșoacă este un om, un politician român cu un uriaș potențial constructiv care poate fi doborât doar de avântul … Dianei Șoșoacă.
* Edward Albee avea să explice că titlul piesei de teatru poate fi interpretat ca o întrebare retorică legată de teama de a trăi o viață fără iluzii.
„doar prin dialog și o necesară renunțare la superiorități inutile se poate ajunge la masa critică obligatorie pentru a schimba soarta României și a românilor.”
Ați atins esența problemei. Dar e de comentat pe temă, pentru că există nuanțe ce trebuiesc evidențiate. România postdecembristă a mers constant în direcții opuse a ceea ce am putea numi cultură și civilizație românească, iar populația a fost forțată să vireze spre zone de alienare – în sensul dat termenului de existențialiști. Totul, programatic și netransparent…În aceste condiții, cei ce s-au trezit, și au reacționat, mai întâi pe forumuri, apoi pe rețelele sociale, în speranța adunării unei mase critice, au fost, fatalmente, oameni ce au gândit, regândit, analizat, reanalizat și răsanalizat de unii singuri tot ceea ce s-a întâmplat. De aceea nu e de mirare că țin, de multe ori, mult prea strâns, de propriile concluzii…Dar sunt de menționat aici și tacticile aplicate de niște băieți specializați în diversiuni și creare de falii între oameni, în binecunoscutul scop „divide et impera”. Orice întârziere în adunarea de masă critică înseamnă timp câștigat pentru acești indivizi, timp folosibil pentru a-și spori posibilitățile de control asupra societății. Totul, în folosul lor și al progeniturilor lor. De aceea, au fost create și anumite noduri de rețea, cu unicul scop de a coagula și propaga anumite opinii, nu neapărat favorabile găștii despre care vorbesc, dar care să îndrepte atenția mulțimilor coagulate pe lângă ele spre vinovății ale evreilor, bantustanezilor, klingonienilor, etc…Niciodată asupra celor ce au creat și întreținut tot acest haloimăs cu efecte materiale palpabile în anumite buzunare…Și fără nici o considerație față de ceea ce România profundă este…