Genialul Lajos de la casa de copii – la 10 ani studia psihologia, la 26 antrenează supradotaţi. Ce spune profesorul care a pregătit 1.000 de supradotaţi români

Da, nu este în domeniul blogului. Articolul „Genialul Lajos de la casa de copii – la 10 ani studia psihologia, la 26 antrenează supradotaţi. Ce spune profesorul care a pregătit 1.000 de supradotaţi români” este despre România profundă, iar acesta este motivul pentru care îl prezint aici. un articol apărut în JURNALUL NAŢIONAL şi care merită atenţia tuturor celor care găsesc că ROMÂNIA are şi merită o şansă în plus. Resurse, după cum o să găsiţi în text, sunt şi încă de mare şi certă valoare. Nu pot decât să o felicit pe autoarea subiectului. Prin urmare …

JURNALUL NAŢIONAL – Genialul Lajos de la casa de copii – la 10 ani studia psihologia, la 26 antrenează supradotaţi. Ce spune profesorul care a pregătit 1.000 de supradotaţi români

La zece ani Lajos se plictisea de moarte, că n-avea cu cine discuta psihologie. Căra cu el la ore tomuri întregi de tratate psiho-pedagogice, se punea în ultima bancă şi sorbea fiecare rând. În vremea asta, colegii lui silabiseau poveşti ori învăţau să recunoască la tablă un subiect şi-un predicat. Când l-au văzut că el, o mână de om, slăbănog şi firav, a venit să le mai ceară şi manuale de anatomie, bibliotecarele i-au spus că trebuie să fie dus cu capul. Altfel, cum se poate să citească cot la cot cu profesorii tocmai el, „orfanul” clasei, aruncat de părinţi într-o casă de copii? Şi mai ales, de unde ştia Lajos să se exprime aşa corect, articulând frumos cuvintele, de ziceai că-i pui de lingvist, el, cel mai sărac şi mai flămând copil din clasă? Căci în centrul de plasament unde locuia, aproape zilnic chiar asta se întâmpla: orfanii cei mari îl tocau cu pumnii să-i ia mâncarea.

„Îmi doream să fiu adoptat, dar nu eram suficient de frumos”

„Îmi doream să fiu adoptat, dar nu eram suficient de frumos pentru asta. Cuplurile căutau copii frumoşi, docili şi sănătoşi”, ne povesteşte Lajos Kristof. Or, el era mititel şi negricios, cu o faţă de şoricel boem şi cu o ureche mai mare decât cealaltă. Nici botezat nu fusese, că maică-sa, când îl lăsase, uitase amănuntul ăsta. Cine să-l ia aşa? Târziu de tot l-a botezat cineva, abia pe la 14 ani.
Ba era şi cam sălbatic, în clasa întâi refuza să meargă la şcoală. Cadrele de la centru au zis că-i înapoiat şi trebuie dat la o şcoală specială. L-a salvat educatorul lui, ameninţând că dacă-l trimit acolo, el îşi dă demisia. La 13 ani, după ce mestecase deja zeci de cărţi de psihologie, Lajos ştia bine – se va face psiholog!
Dar mintea lui de adolescent se mişca prea iute; ce să facă el să nu se plictisească? S-a apucat de scris poezie, a scos o carte, a luat nişte premii, a făcut voluntariat, s-a angajat ziarist şi, după ce toate astea au trecut, iar l-a luat plictisul. Şi uite aşa a intrat în cunoscuta asociaţie IRSCA Gifted Education, doar cu un CV şi cu promisiunea: „Vreau să vă fac o revistă”. Le-a făcut şi revista, apoi l-au numit „Ambasadorul copiilor cu potenţial înalt, aflaţi în risc social major”. A făcut istorie, căci a fost prima dată când un tânăr dintr-un centru de plasament s-a adresat instituţiilor statului, în numele unei întregi generaţii de copii. Şi-a început scrisoarea aşa cu: „Priviţi-mă ca pe un succes story al vremii noastre dintre Carpaţi”.

Academia Inteligenţelor Multiple de la Făgăraş. Visând la premiul Nobel

Acum, Lajos are 26 de ani şi consiliază copii supradotaţi la IRSCA Gifted Education, ca director al unui departament. Se pregăteşte pentru o meserie unică în România: „antrenor” de genii. Singurul român care şi-a făcut o carieră din asta este profesorul Florian Colceag, preşedintele IRSCA. Lajos este acum masterand şi vrea să facă doctoratul. Nu are casă; încă locuieşte la un centru de tranzit din Târgu Mureş – stă într-o cămară şi visează ca într-o zi să ia premiul Nobel pentru pace. În CV-ul său scrie: „Excelente aptitudini de comunicare empatică cu copiii dotaţi artistic şi spiritual”.
Textul integral pe JURNALUL.RO