INTERVIU – Aurul dacic proiect de expoziţie la Beijing

Text apărut şi pe JURNALUL NAŢIONAL
Pentru aproape o săptămână, ministrul Culturii şi Patrimoniului Cultural din România, Kelemen Hunor, s-a aflat în China, în cadrul unei vizite de lucru şi observare a evoluţiei chinezilor în domeniu. Cu puţine ore înainte de plecarea spre ţară, ministrul a punctat principalele teme abordate în cadrul întâlnirilor dar şi viitoarele teme de colaborare româno – chineze în domeniul cultural. Deschiderea Institutului Cultural Român la Beijing, o expoziţie românească la Muzeul Naţional al Chinei dar şi colaborări în domeniul artei moderne sunt subiecte aflate pe agenda comună a celor două ţări.

Domnule ministru Kelemen Honor, mă bucur să ne întâlnim la Beijing. Vă aflaţi la finalul unei vizite încărcate în evenimente culturale şi întâlniri cu oficialităţi chineze angrenate în domeniul cultural şi administrative cultural. Care sunt primele impresii ale acestei vizite?
Bine v-am găsit. În acest an sunt a doua oară, fiindcă am fost şi cu premierul Emil Boc, dar era doar o vizită foarte scurtă. Eu am o mare deschidere faţă de China de când am fost prima oară, în 2002. Atunci mi-am dat seama că este o ţară în plină dezvoltare, este o ţară cu o ţintă foarte fixă şi ştie ce doreşte să facă cu ţara şi în domeniul cultural în special. De aceea eu fac o comparaţie şi m-a impresionat ce am văzut în 2002 şi ce am văzut în 2011. Vorbesc de domeniul cultural. Multe teatre, multe muzee construite în nouă – zece ani, multe monumente istorice renovate, deci un interes deosebit faţă de tradiţie, faţă de cultură, dar şi faţă de creaţia contemporană, faţă de instituţiile de cultură, iar acest lucru este absolut impresionant. Şi încet – încet văd şi o deschidere faţă de ceea ce priveşte percepţia şi abordarea cu celelalte state, cu celelalte naţiuni. În acest an noi am avut posibilitatea de a trimite două persoane în China, în august – septembrie, la un forum internaţional privind managementul instituţiilor cultural, iar feed-back-ul era că aici există într-adevăr un interes şi deschidere. Că vor să vadă ce se întâmplă în Europa, vor să vadă ce se întâmplă în lume, iar noi suntem la fel de interesaţi să vedem ce se întâmplă în China. Pentru că este, dincolo de aceste aprecieri, o ţară minunată, este şi un sistem foarte interesant pentru orice om care studiază şi este interesat de politica contemporană, de relaţiile politice, relaţiile culturale contemporane.

Fără îndoială, la nivel cultural China impresionează atât prin forţă, perenitate cât şi prin prospeţimea obiectivelor în care se investeşte masiv pentru a le adapta cerinţelor culturale dar şi turistice. Ce v-a impresionat cel mai mult pe parcursul acestor zile?
În primul rând, noul teatrul, (n.r. – National Centre for Performing Arts – FOTO), în al doilea rând în municipiul Chongqing un alt teatru care a fost terminat acum doi ani, în 2009 şi sigur, ceea ce am văzut ieri, sculpturile în piatră de la Gansu, care sunt uluitoare. Aceste lucruri m-au impresionat de data aceasta. Dar vă spun sincer, când am văzut teatrul, când am văzut această construcţie minunată, acustica sălii, am fost un pic invidios în sensul bun al cuvântului, nu pentru ce au făcut ei, ci pentru ce nu am făcut noi. Şi am văzut un spectacol foarte, foarte bun, un spectacol de balet de la Canton, care a fost daja prezentat în mai multe ţări şi sper că va fi văzut şi în România, după ce vom avea Teatrul Naţional renovat, fiindcă este un spectacol atât de bine făcut şi atât de profesionist, de contemporan şi atât de viu încât rar am văzut aşa ceva în balet.

Care sunt principalele rezultate, concluzii ale vizitei, cu care vă întoarceţi în România?
Avem un interes deosebit de a dechide Institutul Cultural Român la Beijing şi am speranţa că în perioada care urmează, aceste negocieri, vor fi finalizate. Sunt câteva chestiuni tehnice şi diplomatice care trebuie realizate. La întâlnirile oficiale eu am subliniat interesul nostru şi nu neapărat graba noastră, dar intenţia de a deschide, anul viitor sau cel târziu în 2013, Institutul Cultural Român, care să fie o prezenţă permanent la Beijing. În al doilea rând am stabilit pentru anul 2012 – 2013 câteva acţiuni culturale concrete. Anul viitor va veni Balentul Naţional la Sibiu, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, vom fi noi prezenţi cu un cor în China şi vom invita câţiva artişti plastici, anul viitor, într-o tabără internaţională anuală organizată la Aiud, care are deja o tradiţie şi are o substanţă foarte bine conturată. Urmează să stabilim şi alte programe concrete, programe bilaterale, fiindcă eu sunt convins că prin această modalitate putem să ne apropiem, putem să ne înţelegem unii pe alţii şi putem să învăţam unii de la ceilalţi.
Am discutat şi la Muzeul Naţional al Chinei pentru o expoziţie, dar abia după 2013 se poate. Până atunci sunt daja făcute proiectele, pentru că o expoziţie importantă putem aduce aici. Este vorba despre aurul dacilor sau aurul României, care acoperă mai mult decât perioada dacică, o expoziţie foarte reuşită care a fost anul trecut la Roma şi cu care putem veni oricând, dar nu mai devreme de sfârşitul anului 2013, anul 2014. Dar, aceste lucruri se fac în timp, nu de la o zi la alta.

Domnule ministru, care consideraţi că sunt domeniile în care România şi China pot derula parteneriate în domeniul cultural şi, acolo unde este cazul, care este orizontul de aşteptare pentru concretizare?
Eu cred că în domeniul artei contemporane, în toate domeniile, inclusiv muzică. Dar în dans, teatru, arte vizuale 100%, dar şi în film. Interesul nostru este acela de a construi pe termen mediu şi lung aceste relaţii. În ceea ce priveşte arheologia cred că putem face un shimb de experienţă pentru că, din punct de vedere arheologic, chinezii sunt foarte bine pregătiţi şi cu o experienţă foarte bogată. Doar dacă ne gândim la vestigiile arheologice de pe teritoriul Chinei atunci ne dăm seama cam ce au lucrat şi ce au făcut. Apoi în domeniul patrimoniului imobil, în domeniul muzeal există posibilitatea de a face schimburi de experienţă. Dar eu, în acest moment, aş pune accent pe arta contemporană, pe creaţia contemporană, pentru că este domeniul unde apropierea poate fi foarte rapidă şi vizibilă.

Domnule ministru, vă mulţumesc.
Mulţumesc şi eu pentru această discuţie şi sper că la Bucureşti sau în China, ne vom reîntâlni.